Lucian Boia, Monica Pillat şi Pia Dumitru-Danielopolu despre viata familiei lui Ion C. Bratianu – sambata, 25 octombrie, ora 17.00

Vă aşteptăm alături de Lucian Boia, Monica Pillat şi Pia Dumitru-Danielopolusâmbătă, 25 octombrie, ora 17.00 la Librăria Humanitas de la Cişmigiu pentru o dezbatere despre cel de-al doilea volum al Sabinei Cantacuzino „Din viaţa familiei Ion C. Brătianu 1914–1919“ apărut în colecţia Vintage la Editura Humanitas.

Pasionantele memorii ale Sabinei Cantacuzino continuă cu al doilea volum privind perioada Primului Război Mondial (1914–), cu precădere a „Războiului României“ (1916–1919). Sabina Cantacuzino a fost martora ocupaţiei militare a Capitalei de către germani (1916–1918), guvernul Ionel Brătianu şi suveranii fiind plecaţi în exil la Iaşi; internată de autorităţi la mânăstirea Pasărea (1917), a revenit peste nouă luni în Bucureşti şi a participat, după armistiţiu, la cele mai însemnate momente de celebrare a Marii Uniri.

Sabina Cantacuzino (1863–1944) era cunoscută de contemporani ca „fiica cea mare a lui Ion C. Brătianu“ şi „sora cea mai mare a Brătienilor“ – Ionel, Constantin (Dinu) şi Vintilă. A făcut şcoală în particular, după obiceiul timpului, la moşia Florica, iar mai târziu la Bucureşti, cu profesori renumiţi (Spiru Haret, David Emmanuel, V.D. Păun etc.), încheindu-şi studiile cu un examen de bacalaureat susţinut la Colegiul Sf. Sava. În 1885 s-a căsătorit cu doctorul Constantin Cantacuzino. A învăţat de tânără să iubească teatrul, muzica, artele plastice, devenind cu timpul proprietara unei importante colecţii de pictură românească şi de obiecte de artă populară. A contribuit la înfiinţarea şi funcţionarea Muzeului de artă „Toma Stelian“ şi a Universităţii Libere (asociaţie culturală aflată sub patronajul reginei, în cadrul căreia se organizau conferinţe şi concerte); şi-a lăsat prin testament locuinţa din Bucureşti ca sediu al unui „cămin pentru doctoranzi“, conceput ca o fundaţie academică. Pe lângă sprijinirea instituţiilor culturale, s-a dăruit asistenţei publice: a lucrat o lungă perioadă la Aşezământul Regina Elisabeta, a organizat un cămin de copii bazat pe sistemul Montessori, a condus Spitalul nr. 108 din Bucureşti în timpul Primului Război Mondial, a fost preşedinta Asociaţiei pentru Profilaxia Tuberculozei, a avut, în 1914, iniţiativa înfiinţării unui spital pentru tuberculoşi. Împreună cu alţi membri ai familiei, a rămas în Bucureşti în timpul ocupaţiei militare germane din 1916–1918 şi a fost internată în 1917, timp de nouă luni, la Mânăstirea Pasărea. Memoriile ei, pe care a început să le scrie în 1921, când se împlineau o sută de ani de la naşterea lui Ion C. Brătianu, au apărut la Editura Universul din Bucureşti în 1933 (volumul I) şi 1937 (volumul II). A murit la Bucureşti în ziua de 23 august 1944, în urma unui cancer esofagian.