Lumea, America, Waze și BigTech
Nu doar comportamentul agresiv și arogant al oligopolurilor digitale, impactul lor politic și social ci și atmosfera generală din interiorul acestora marcată de suficiență, dezinteres și radicalism ideologic sunt tot atîtea motive de îngrijorare într-o perioadă de reașezări geopolitice majore
Deși nu s-a aflat în grupul de antreprenori care au fondat compania israeliană care a creat programul de navigație Waze, Noam Bardin este creditat în bună măsură pentru succesul remarcabil al acesteia. A rămas la conducerea companiei după ce Google a cumpărat Waze, în 2013, pentru suma impresionantă de $1,15 miliarde, în defavoarea lui Facebook care era de asemenea interesată de achiziție. Sub bagheta lui Bardin Waze, care este foarte popular și în România, a ajuns în prezent la peste 140 de milioane de utilizatori pe plan global. Ceea ce a diferențiat Waze de alte programe de navigație și a fost un factor determinant pentru succesul său a fost faptul că a suprapus peste programul de navigație care utiliza hărți și date GPS informațiile preluate de la rețeaua de utilizatori, wazerii, prezenți în arealul în care se deplasa autovehiculul. În acest fel cei care folosesc programul beneficiază de o mulțime de informații utile, de la semnalarea prezenței poliției pe traseu la eventuale obstacole existente pe drum. În plus, în condiții de trafic intens Waze sugerează soluții alternative pentru a micșora timpul de parcurs.
Noam Bardin a decis recent să se despartă de Waze și de Google iar analiza și observațiile sale dintr-o amplă postare pe website-ul paygo sunt extrem de interesante pentru că descriu cultura și atmosfera existentă în Silicon Valley, cu precădere în marile corporații digitale precum Google, Facebook, Twitter sau Apple, cunoscute sub numele generic de BigTech. Mai mult, ele au în ultimă instanță chiar o relevanță geopolitică pentru că în mare măsură competiția globală în economie, în zona militară, în materie de propagandă și dezinformare, de război cibernetic, se dă în spațiul digital.
Subiectul este cu atît mai mult de interes cu cît suntem într-o perioadă în care influența și comportamentul arogant BigTech au devenit un intens subiect de discuție pe plan internațional. Mai întîi, Facebook și Twitter au suspendat definitiv conturile lui Donald Trump, ceea ce a stîrnit îngrijorare și reacții critice chiar și din partea unor personalități din Europa care nu pot fi în nici un caz bănuite de simpatii față de fostul președinte american. Au luat aceleași măsuri și împotriva multor altor conturi care promovau puncte de vedere „neconforme” cu linia progresistă promovată de corporațiile în cauză. Ultimul a fost cel al unui actor de la Hollywood, Kevin Sorbo, pe o chestiune legată de vaccinuri. Aceste demersuri justificate de „înalte principii etice” sunt cu totul lipsite credibilitate în condițiile în care în 2016 Mark Zuckerberg pentru a intra pe piața chineză se declara gata să lanseze o versiune locală de Facebook în care să fie introduse filtrele de cenzură impuse de autoritățile de la Beijing care însă pînă la urmă nu i-au acceptat propunerea chiar și în aceste condiții. La fel, s-a aflat că și Google lucra la un proiect de Google pentru China, cu aceleași caracteristici, la care a renunțat atunci cînd au apărut reacții extrem de critice în spațiul public.
Google și Facebook vs Australia; ecouri și consecințe globale
Aceste controverse globale au căpătat o nouă dimensiune zilele trecute cînd am asistat la o confruntare între guvernul australian și Facebook care a instituit un blocaj generalizat al tuturor paginilor deținute de mass media din Australia ca reacție la o propunere legislativă prin care se cere ca giganți digitali ca Google sau Facebook, care împreună încasează în jur de 80% din toți banii cheltuiți pe plan internațional pentru publicitate, să plătească pentru conținutul generat de instituțiile de presă. În acest proces Facebook a făcut și gafa de a bloca inițial numeroase site-uri guvernamentale, inclusiv cele cu informații medicale legate de pandemie, ceea ce a iritat și mai mult și a provocat o reacție internațională extrem de critică față de comportamentul Facebook. Aceasta controversă majoră a amplificat cererile de a acționa împotriva acestor adevărate oligopoluri, așa că Facebook va regreta foarte probabil deciziile agresive și arogante luate în ultimele luni și în Statele Unite și, iată, pe plan internațional. După cum comentează și BBC „dacă fondatorul Facebook (Mark Zuckerberg) s-a gîndit că măsura sa agresivă de a impune un blocaj total pe știri într-o țară îi va face pe politicienii din toată lumea să-și regîndească felul în care vor dori să impună reglementări companiei sale atunci a avut probabil dreptate. Îi va vedea de acum înainte și mai doritori să-i taie aripile”. De altfel premierul australian, Scott Morrison, a spus deja că țara sa „nu va fi intimidată” de o corporație digitală americană.
Între timp s-a ajuns la un acord. Este interesant că în privința rezultatului (cine a cîștigat, cine este perdantul?) nu există deloc un consens. Ba chiar vedem poziții radical diferite. De pildă cotidianul The Guardian crede că am asistat la o capitulare a Facebook și că întreaga întîmplare, reacțiile critice față de atitudinea agresivă a companiei lui Mark Zuckerberg, sunt semne clare ale unui demers general de reglementare pentru Big Tech. La polul opus se situează Nieman Laboratory care crede, din contra, că în realitate Facebook a obținut tot ce și-a dorit de la Australia fiind dispusă să facă ceea ce cealaltă parte nu dorea sau nu putea să facă. Iar argumentele aduse merită luate serios în considerație pentru că evidențiază ceea ce este acceptabil pentru aceste companii, e vorba în special de Facebook și Google, chestiunile în care ele sunt dispuse să cedeze, și cele ce sunt cu adevărat opțiuni nucleare pentru ele. „Giganțiitehnologiciaubani,șiauputere.Ele sunt dispuse să dea baniîncazulîncareobțincevalaschimb:unmediuprietenosdereglementare,sau pacificarea companiilor mass media.Ceeaceeiconsideră inacceptabil este sărenunțelaputerea de aalegecîștigătorii(prinalgoritmisautransferdebani),puterea de adecidecît suntestedispusesăplătească,și-celmaiimportant-putereadea-și proteja avantajullorprincipalca platforme, aceladeacolectauriașecantități de informațiigratuiteșideaprofitadeasta pentru a le monetiza. Încazulîncarearapăreabruscolegecaresă prevadă căGoogletrebuiesăplăteascăanumite tipurideinformațiidinindexulsăudecăutaresaucăFacebooktrebuiesăplăteascăpentruuneletipurideinformațiidinNewsFeed-atunci întregul lor model de afaceri ar exploda. Dintr-odată,acest„drumcutaxă„pentrucare„călătorii” plătesc(cu aceste informații!) pentrua-l putea utilizas-ar transforma radical, ar deveni unul în care aceste companii artrebuisăplăteascăconducătoriiautopentruprivilegiuldeafolosi „drumul” lor?„.Or, asta e de neconceput pentru ele, după cum le-a spus oficialilor australieni chiar directorul regional Google, Melanie Silva. Este interesant de remarcat că pe acest teritoriu, deși din rațiuni foarte diferite, Timothy Berners-Lee, cel creditat cu inventarea World Wide Web, este pe aceeași lungime de undă. El se teme că obligația de a plăti pentru a accesarea unui anumit tip de conținut online va viola un principiu fundamental făcînd Internetul aproape imposibil de utilizat.
Cine a clipit primul în războiul dintre Australia și Facebook, se întreabă și BBC? Deocamdată Facebook a pierdut cu siguranță în ceea ce privește percepția publică însă este vorba doar de un episod dintr-o dispută globală amplă, cu reverberații enorme nu doar în plan economic ci și în ceea ce privește libertatea de expresia, viitorul jurnalismului, democrația ca model de societate, soarta confruntării geopolitice în ansamblu. Cît este de complicat acest peisaj se vede și din faptul că nu este vorba doar de o confruntare între Big Tech și guverne sau mass media ci și una în interiorul Big Tech. Anunțul lui Tim Cook, CEO Apple, că în viitor, începînd cu iPhone 13, ar putea fi excluse aplicațiile care extrag datele personale ale utilizatorilor ca elemente esențiale în modelul lor de afaceri, ceea ce ar însemna că Facebook, Instagram, WhatsApp sau alte aplicații asemănătoare nu ar mai fi disponibile, a stîrnit o adevărată furtună în spațiul public. Mark Zuckerberg a anunțat deja că în acest caz va apela la justiție în baza legii anti-trust. Întrebarea este dacă în această bătălie, pe care o publicație o denumea inspirat războiul de un trilion de dolari a cărui miză sunt datele private, Facebook are nevoie mai mare de iPhone decît are iPhone nevoie de Facebook? Și Microsoft a ales să se alăture guvernului australian în confruntarea cu Facebook, președintele companiei, Brad Smith, spunînd că trebuie schimbat raportul dintre tehnologie și jurnalism, actualmente sever debalansat în defavoarea companiilor mass media. Rezultatul probabil va fi acela că pentru a liniști apele Google și Facebook vor propune acorduri prin care să plătească pentru știri. Numai că este de așteptat ca de aceste aranjamente să beneficieze doar marile grupuri mass media nu și multitudinea de actori de dimensiuni mici sau chiar medii. Iar pe ansamblu cele două corporații ar rămîne la fel de dominante în peisajul încasărilor de publicitate pe plan global.
Acesta este motivul pentru care sunt tot mai multe voci care cer măsuri cu adevărat radicale. De pildă fostul director regional Facebook din Australia, Stephen Scheeler, susține că acești giganți digitali trebuie dezmembrați. „Am ajuns la concluzia că amploarea, dimensiunea și influența acestor platforme, în special asupra minții noastre, asupra tuturor lucrurilor pe care le facem ca cetățeni, ca și consumatori, sunt atît de puternice încît a le lăsa în continuare sub controlul cîtorva companii, precum Facebook, este o rețetă a dezastrului„, susține el. Astfel de acțiuni ar fi primite cu aplauze în Uniunea Europeană care, rămasă serios în urma Statelor Unite și Chinei în ceea ce privește economica digitală, a întreprins deja acțiuni punitive asupra unor giganți digitali de peste Ocean, ca Apple, Amazon sau Google, tendință care se va intensifica fără îndoială atît din cauza ultimelor scandaluri pe această temă cît și datorită acceleratei decuplări transatlantice, ceea ce înseamnă că și dacă Washingtonul va dori să intervină va primi reacții tot mai ostile de pe vechiul continent. Sigur, asta nu ar rezolva în nici un fel înapoierea UE în materie de economie digitală dar ar satisface puternicile resentimente anti-americane prezente din belșug pe vechiul continent, cu precădere în Germania și Franța. În acest sens, un element poate mai puțin vizibil în prezent dar care va conta în viitor este acela că vom vedea o tot mai accentuată erodare a soft power-ului Americii unde atît mass media cît și rețelele sociale s-au decredibilizat prin partizanat și o radicalizare ideologică care nu este privită neapărat pozitiv în multe părți din lume, chiar în Franța dacă ar fi să ne luăm după declarațiile recente ale lui Emmanuel Macron și ale unor intelectuali francezi.
În acest context sunt și alte fenomene majore de urmărit. Una dintre tendințe este aceea de fragmentare a Internetului, așa numitul fenomen Splinternet. Un semnal simbolic de de-globalizare în contrast cu retorica livrată an de an la Davos. Oricum China era de mult separată, accesul din exterior fiind blocat în mare parte în spațiul său Internet. Vom vedea însă că și guvernele din multe țări vor dori să evite o dependență prea mare față de giganții digitali americani și vor introduce probabil în viitor tot mai multe sisteme de acces controlat a traficului pe Internet și reglementări dure (Polonia a decis să penalizeze financiar blocarea unor conturi Facebook fără motive temeinice) și vor încuraja alternative la aceste corporații, pe cît posibil din afara Statelor Unite. Mai ales Facebook este vulnerabilă la astfel de tendințe pentru că modelul său de operare este deja replicat de multe alte rețele sociale iar avantajul său care constă în numărul enorm de abonați se va eroda semnificativ dacă intervin astfel de restricții și baraje. În cazul Google lucrurile sunt mai complicate dar și această corporație va fi afectată. Un semn că realizează acest lucru este chiar faptul că, spre deosebire de Facebook, Google a intrat de la început în negocieri cu guvernul australian. Iar dincolo de toate aceste lucruri rămîne o altă întrebare majoră de tranșat. Se va schimba fundamental actualul model de utilizare a Internetului în ceea ce privește mai ales rețelele sociale dar poate și componenta de Search? Altfel spus, am putea ajunge să plătim un abonament lunar pentru a utiliza o rețea socială sau chiar pentru a utiliza aplicații precum Google Maps sau Waze, așa cum procedăm, de pildă, în relația cu furnizorii de telefonie mobilă sau de Internet, în paralel cu blocarea accesului la datele noastre personale, pe modelul anunțat de Tim Cook? Răspunsul este încă greu de dat însă e sigur că vom asista la modificări majore, chiar dramatice, pe diferite dimensiuni, în ceea ce privește relația cu spațiul Online, ca indivizi, ca societate, ca state.
Formidabila dominație Big Tech sufocă competiția și inovația; Caz de studiu: Waze
Dacă revenim însă la analiza lui Bardin putem înțelege o parte din motivele pentru acest comportament al marilor corporații digitale din Silicon Valley. La fel putem avea și explicația pentru pronunțatele accente ideologice radicale din interiorul lor dar și pentru costurile potențiale al unui climat de lucru intern foarte diferit de cel existent cu două, trei decenii în urmă. Și e important să înțelegem aceste evoluții pentru că ele au reverberații semnificative pe plan global de care nu eram poate conștienți pînă de curînd. Bardin regretă dinamismul și agilitatea pierdute în urma achiziției companiei Waze, cu toate că formal Google i-a garantat independența. El amintește pilda cu occidentalul care vine în China, cu bani și tehnologie, atras de piața imensă de acolo și crede va da lovitura. Pentru asta are nevoie firește de un chinez cu o bună cunoaștere a pieței locale. După o vreme și mulți dolari cheltuiți occidentalul rămîne cu o mai bună cunoaștere a pieței în timp ce partenerul chinez rămîne cu banii, cu tehnologia și cu afacerea. „La fel, am fost suficient de naiv să cred că Waze va putea funcționa la fel în interiorul Google, cu potențialul intact„, se destăinue el.
În principiu, am putea conchide că e vorba doar de un exemplu care este nerelevant pentru starea generală de efervescență creativă și dinamismul proverbiale din Silicon Valley, invidiate în întreaga lume. Însă nu este așa. Acela era vechiul Silicon Valley. Acum aceste oligopoluri digitale au sufocat în parte creativitatea și au blocat competiția achiziționînd pe bandă rulantă orice companie care prin produsele sau serviciile sale ar fi putut să devină în viitor un competitor redutabil. Waze este un bun exemplu din acest punct de vedere. Este desigur o întrebare legitimă de ce Google care avea deja Google Maps a dorit să achiziționeze o altă aplicație de navigație ca Waze? La fel ca și în cazul WhatsApp motivul previzibil este acela că pentru a neutraliza un potențial competitor. Asta reiese și din ceea ce spune Bardin că s-a întîmplat după achiziție cînd așteptările echipei de la Waze că în acest fel vor beneficia de formidabila mașinărie de marketing și în general de suportul gigantului digital s-au dovedit complet nefondate. „Am realizat repede că nu vom putea obține o distribuție privilegiată prin Google. Toate ideile noastre au fost rapid introduse în Google Maps. Iar magazinul de aplicații Android ne-a tratat ca pe o orice terț, nu a existat nicio opțiune de pre-instalare și nici o distribuție suplimentară”, dezvăluie el. În plus, felul în care puteau aloca bugetul de marketing era condiționat de restricțiile impuse de corporație în privința partenerilor cu care puteau sau nu să lucreze. „Toată creșterea noastră la Waze post-achiziție a fost datorită muncii noastre, nu datorită sprijinului companiei-mamă. Privind înapoi, am fi putut, probabil, să creștem mai repede și mult mai eficient dacă am fi rămas independenți„.
Cît de sever este afectată creativitatea în actuala atmosferă corporatistă, în particular în Silion Valley?
Google are în prezent o valoare de piață în jur de $750 miliarde (acum un an a depășit chiar $1 trilion) și a realizat în 2020 venituri de peste $181 miliarde (întregul PIB al României este în jur de $240 miliarde), din care $147 miliarde provin din publicitate. Facebook are de asemenea o valoare de piață în jur de $700 miliarde cu venituri de peste $86 miliarde în 2020, aproape în totalitate din publicitate. Aceste enorme resurse financiare și cvasi-monopolul global în materie de încasări din publicitate a deformat comportamentul intern. Angajații acestor mari corporații BigTech nu au un comportament diferit față de cel obișnuit la companiile de stat. După cum scrie Bardin accentul în interiorul acestor giganți digitali se pune pe numeroase proceduri stufoase de corporație în timp ce interesul pentru clienți cade pe plan secund. „Asta a dus la ” o valoare zero” pentru utilizatorii Waze ceea ce a schimbat complet ADN companiei de la „focalizarea pe clienți la focalizarea pe respectarea procedurilor de corporație„.
În plus, se mai plînge el, presiunile impuse de corectitudinea politică au devenit tot mai sufocante. „Am început să fiu foarte atent la ce spun, am devenit un „personaj tipic de corporație”, deși am rămas probabil unul dintre cei mai puțin „corecți politic” angajați de la Google”. Un alt factor a fost ceea ce a devenit un element tabu în ultima perioadă în Silicon Valley, „Work-life balance” (balansul dintre viața privată și muncă). „La începutul anilor ’90 cînd m-am implicat în zona de Tehnologie nu exista un astfel de lucru ca echilibrul vieții profesionale. Ne plăcea ceea ce făceam și am vrut să reușim, așa că am muncit ca nebunii pentru a realiza lucruri importante”. „Astăzi, în Silicon Valley, echilibrul vieții profesionale a înseamnă în fapt sacrificarea muncii pentru viață – nu un echilibru între cele două. Tinerii doresc totul – vor să fie promovați rapid, să obțină independența economică, să se simtă împliniți la locul de muncă, să fie acasă devreme, să nu rateze cursul de Yoga de la ora 11:00 etc.” Și cel mai rău lucru este că acest lucru este în conformitate cu politicile și normele de corporație„, scrie Bardin.
Avînd resurse financiare enorme și o foarte redusă competiție, aproape că este ca și cum ar tipări bani, aceste corporații își permit să le ofere angajaților condiții extraordinare: salarii generoase, pentru o parte dintre ei opțiuni de acțiuni, mîncare gratuită, săli de gimnastică, grădinițe pentru copii, acoperirea cheltuielilor de călătorie, etc Altfel spus, niște condiții cu totul excepționale care ar trebui să-i stimuleze, să se considere norocoși că pot participa la astfel de proiecte atractive. Numai că, din păcate, spune Bardin, cei mai mulți nu înțeleg și nu apreciază asta. A fost de pildă impresionat negativ de ceva ce s-a întîmplat în această ultimă perioadă cînd din cauza pandemiei angajații au început să lucreze acasă. În timp ce milioane de oameni treceau prin momente grele prilejuite de pierderea slujbelor, alții și-au văzut micile lor afaceri falimentate, mulți dintre angajații BigTech s-au plîns că nu li se decontează cheltuielile cu mîncarea de acasă din moment ce nu mai mănîncă la serviciu.
INTERVIURILE HotNews.ro