Lumini si umbre in viata unui miliardar german – Reinhold Wurth numara banii ca indienii: "unu, doi, multi" si crede ca fericirea e sa te scoli odihnit

Ultima grija a lui Reinhold Würth sunt banii. Averea sa „aproape ca nu poate fi cuantificata”, spune el in interviul de duminica, acordat DerWesten.de. La un capital propriu de peste patru miliarde de euro al consortiului Würth-Gruppe -activ si pe piata romaneasca-, industriasul german traieste discret, ca mai toti miliardarii din Germania.

Iar acest lucru are o cauza concreta. „Unde nu-s bani, e ca dracu`. Unde sunt multi bani, dracul isi baga coada de doua ori“ spune el. Acest lucru l-a simtit pe propria piele anul trecut, cand fiul sau cu handicap a fost rapit, iar Reinhold Würth a fost somat sa plateasca o recompensa de trei milioane de euro.

•Scurt istoric

La marginea localitatii Künzelsau, un orasel cu 15.000 de locuitori din nord-estul landului Baden-Württemberg (nu departe de Heilbronn), se afla sediul central al concernului international Würth-Gruppe. Acesta opereaza global, centrul activitatii sale fiind comertul en-gros cu suruburi si alte elemente de asamblare si fixare folosite in tehnica montajelor.

Mica firma Adolf Würth GmbH & Co. KG, care comercializa suruburi, a fost fondata in 1945 de tatal actualului patron. La moartea acestuia, in 1954, afacerea a fost preluata de mama Alma Würth si fiul Reinhold, in varsta de 19 ani. De atunci, compania s-a dezvoltat mereu, extinzandu-se la nivel global. Ea distribuie peste 120.000 de produse pentru montaj si unelte folosite cu precadere in constructii, prelucrarea metalului si a lemnului, dar si in industria auto.

Spre deosebire de alte companii distribuitoare de produse, Würth-Gruppe investeste mult in dezvoltare si cercetare. In 2006, dupa cinci ani de cercetare, s-a inaugurat la Schwäbisch Hall si un centru de productie in serie a unui nou tip de celule solare, fara siliciu. In 2007, consortiul german a atins un record, inregistrand la oficiul de resort 60 de noi patente industriale.

La o cifra de afaceri de peste 11 miliarde euro in 2015 si 69.000 de angajati, Würth-Gruppe se afla pe locul al 13-lea in TOP-500 intocmit de publicatia economica Wirtschaftsblatt. Clasamentul cuprinde firmele „de familie” (Familienunternehmen), necotate la bursa, din Germania. Grupul international cuprinde astazi peste 400 de companii, in 82 de tari. Intre acestea se afla, de peste 20 de ani, si Romania.

In februarie 1994 se infiinta compania locala Würth Romania s.r.l. „Debutul s-a facut in Bucuresti si, din aproape in aproape, reteaua de distributie s-a extins in intreaga tara. Dupa toti acesti ani de experienta, Würth Romania are in prezent peste 150 de reprezentanti comerciali si mai mult de 35.000 de clienti localizati in toate marile orase ale tarii“, se mentioneaza pesite-ul oficial al companiei“.

•Ce zice Würth

Dar sa vedem cateva opinii si destainuiri ale „regelui suruburilor”, din interviul publicat in 13 noiembrie, pe DerWesten.de, in care octogenarul Reinhold Würth (81 de ani) vorbeste nu doar despre „lumini”, adica succesele firmei sale, ci si de umbrele care ii intuneca viata personala. Pentru prima data,el se refera la ciudata rapire si apoi eliberare a fiului sau

In iunie 2015, fiul cu handicap mental al lui Reinhold Würth a fost rapit din locuinta sa din Schiltz, in landul Hessen. Markus Würth, pe atunci in varsta de 50 de ani, traia intr-o comunitate cu rol de integrare. Rapitorii sai au cerut, drept recompensa pentru eliberarea lui, trei milioane de euro. La momentul rapirii, tatal Würth se afla in Grecia, impreuna cu sotia sa.

Ca printr-o minune insa, o zi mai tarziu, Markus Würth a fost gasit legat de un copac, insa nevatamat, intr-o padure nu departe de Würzburg. Rapitorii ar fi transmis ei insisi localizarea victimei, al carei supliciu n-a durat decat 22 de ore. Din informatiile transmise de politie, care a mobilizat anchetatori din trei landuri federale pentru gasirea fiului de miliardar, rapitorii ar fi renuntat si la recompensa, predarea banilor namaivand loc. Acestia n-ar fi fost prinsi nici pana in ziua de astazi.

„Rapitorii au fost, pur si simplu, prea rafinati. Au fost faptasi foarte profesionisti”, declara Reinhold Würth in interviu. El apara si actiunea politiei, spunand ca „mai mult nici nu era posibil”. In afara de asta, din fericire, fiul sau „nu avea nici o zgarietura”, adauga el.

Si totusi, miliardarul a tras invataminte din patania de anul trecut. Fiul sau se afla acum intr-un loc tinut secret. Si, desi in general se simte in siguranta, caci nu are dusmani, Reinhold Würth nu se misca in asa fel incat deplasarile sale sa fie zilnic sau in mod repetat ritualizate. „Calatoresc mult, in toata lumea”, spune el. „Insa cand merg in Indonezia sau asa ceva, am si eu un bodyguard”.

In ciuda varstei inaintate si a faptului ca a cedat de ceva vreme conducerea operativa, Reinhold Würth tine fraiele consortiului cu zeci de mii de angajati. „Daca ar fi sa comparam firma cu o societate pe actiuni, eu sunt Adunarea Generala. Deciziile foarte importante aterizeaza la mine”, zice el. Desi se lasa cu placere consiliat si e atent la propunerile directorilor sai, tot el are ultimul cuvant: „La urma, trebuie totdeauna sa fie unul care zice: Asa se va face. Trebuie sa marturisesc ca acela sunt eu”.

Iar pentru viitor, Würth are planuri mari: in zece ani, cresterea cu 40-50% a cifrei de afaceri, „in parte prin achizitii”. Cele 420 de reprezentante din Germania ar urma sa fie multiplicate la 1.000. „Niciun client nu trebuie sa mearga cu masina mai mult de cinci pana la zece minute, pentru a ajunge la o filiala Würth. Asta inseamna un termen de livrare pe care nici macar Amazon nu-l atinge”, anunta ambitiosul antreprenor german.

Intr-un ultim raspuns, la intrebarea daca e fericit, Reinhold Würth -a carui avere se ridica la 9,3 miliarde euro (inclusiv valoarea de piata a firmei), insa ca obiecte de hobby are doar o ambarcatiune si uneori berea i-o platesc prietenii, caci n-are marunt la el- raspunde simplu: „Norocul e relativ. Daca asociez norocul cu o anume multumire si echilibru, atunci sunt fericit. Un mare poet a spus: Cel mai mare noroc este sa te scoli odihnit. Sunt de acord cu el. Cand dimineata sunt odihnit si nu ma doare nimic, n-as putea fi mai fericit“.