Lupta unui cuplu româno-olandez cu infertilitatea. După ani de tratmente în Olanda, au obținut sarcina la o clinică din Spania, folosind ovocite donate
Infertilitatea e o luptă tăcută, adesea plină de incertitudine și durere. Lucian și Naomi au trăit o astfel de călătorie, o poveste care a început în 2021 și care a implicat nu doar multe eforturi fizice și financiare, dar și multă răbdare și iubire. După mai multe tratamente și proceduri, realizate în Haga, Amsterdam și Barcelona, au reușit să-și împlinească visul de a deveni părinți prin fertilizare in vitro, cu ovocite de la o donatoare anonimă.
Povestea lor nu este doar despre succesul final, ci despre toată călătoria pe care au parcurs-o pentru a ajunge astăzi să o țină în brațe pe micuța lor Elena.
Lucian (49 de ani) și Naomi (44 de ani) locuiesc în Olanda. El este român, iar ea olandeză și formează un cuplu din 2019. În 2021, au hotărât că este momentul să își întregească familia cu un copil. Era în timpul pandemiei de COVID-19, o perioadă deja încărcată de nesiguranță. Lucian și Naomi au primit un diagnostic dur: infertilitate. „Călătoria noastră a început în 2021, când am început să mergem la medic, să facem analize, să aflăm ce nu este în regulă”, își amintește Lucian.
Primele vizite la medic au fost în Haga, unde au început seria de investigații medicale. „Am făcut teste de sânge, ecografii și o analiză testiculară pentru a vedea dacă există vreo problemă din trecut. Din fericire, nu am avut nimic deosebit”, povestește Lucian. Tot atunci, Naomi a urmat un tratament menit să regleze ovulația și să stimuleze producția de ovule. A fost doar începutul unui drum care avea să fie mult mai greu decât își imaginau.
După lunile de investigații și primele discuții cu medicii, a devenit clar că șansele unei sarcini obținute natural erau foarte mici. Vârsta, rezultatele analizelor și istoricul medical au dus la aceeași concluzie: următorul pas era fertilizarea asistată. Pentru Naomi și Lucian, această decizie nu a fost una ușoară. Nu pentru că nu ar fi avut încredere în medicină, ci pentru că presupunea intrarea într-un proces lung, invaziv și greu de controlat emoțional. Însemna tratamente hormonale, programări stricte, intervenții medicale și, mai ales, acceptarea faptului că rezultatul nu depinde doar de voință sau de efort.
INTERVIURILE HotNews.ro