Mafia fierului vechi. Se fura tot ce nu-i prins cu suruburi, dar mai ales suruburile

In 2 octombrie, un cetatean roman a fost prins in Austria, la furt de cabluri de cupru. Ceilalti cinci complici au reusit sa fuga, suspectul de 33 de ani este in arest preventiv. Cu doua tone de cabluri de cupru de pe santierul autostrazii de langa Hochleithenwald, banda de hoti ar fi castigat 7.000 de euro, livrandu-le la achizitori. Fierul vechi si cel nou, vandut ca deseu metalic la preturi „de aur”, e una dintre afacerile secolului. Este insa o afacere care uneori trece dincolo de limitele legalitatii si ale bunului simt. De exemplu, fata de cetateanul expus la grave pericole, intr-un tren care merge pe sine de cale ferata, de la care au fost furate suruburile.

Metalul, „aur” la bursa

In Germania, pretul la deseurile metalice – fier vechi, dar si nou, rezultat dupa prelucrari de genul celor de stantare – variaza intre 600 de 1.200 de euro/tona, daca este livrat direct la marile firme de colectare, de tipul „Rohstoffverwertung” (valorificare de materii prime). Aceste firme pot fi contactate telefonic si preiau, pe costurile lor de transport, containerele cu deseuri metalice, platind furnizorului contravaloarea.

E un business legal si prietenos cu mediul. Mai putin prietenosi sunt paznicii acestor firme, daca vrei sa faci o fotografie a muntelui de metal, pentru presa. E un business si pentru patronul firmei care livreaza deseurile, pentru ca banii incasati pe aceste deseuri de metal ii intra la profit si nu sunt calculati, in general, in pretul de cost pe produsul metalic livrat clientului. Insa asta e alta poveste.

Notarile pentru metal si adaosurile de pret pentru aliajele scumpe, sau care imbunatatesc rezistenta fierului la rugina (dt. Legierungszuschlag ) sunt listate ca la bursa, ele urca sau scad, in functie de cerere si oferta. Acum doi ani, Legierungszuschlag-ul se dublase, din cauza cererii pe piata de constructii, peste tot in lume. Acum, acesta este in scadere, ca mai toti indicii bursieri. Cu toate acestea, metalul ramane moneda forte si, in consecinta, camp de lucru pentru hoti si speculanti.

Siroafe si locomotive lipsa

In Romania, afacerea cu fier vechi a inflorit dupa 1990 si merge in continuare. Procedura e simpla: omul are un calorifer vechi, il duce la un mic achizitor de fier vechi si ia cativa lei pe el. Micul achizitor il vinde mai departe marelui achizitor, care il da mai departe, la topit sau la export. Se intocmesc sau nu acte, fiecare isi ia partea. Acesta e doar un exemplu de functionare, sursele de livrare sunt mult mai diverse.

De la „siroafele” cu care sunt prinse usile cutiilor pentru tablourile de siguranta la trenuri (eu insami am putut vedea cum se balangane acestea, chiar si in noile Sageti Albastre), la cabluri metalice pentru constructii civile, la capace de canal, locomotive, vagoane si poate chiar vapoare, tot ce miroase a metal se cableaza la … buzunarele din retea.

„Mii de vagoane cu deseuri de metal ies din Romania, inspre Italia si Germania. Si mai multe transcontainere iau calea Orientului Apropiat sau a Chinei, prin porturile romanesti de la Marea Neagra”, ne-au declarat surse din bransa expeditiilor internationale.

Gheseftul cu fier de furat

Nici nemtii nu-s mai breji. Un maistru de la o firma din Reutlingen care stanteaza metal a fost prins de sef, intr-o duminica seara, intr-un container cu deseuri de aluminiu, al firmei la care era angajat. A fost chemata politia, el a fost concediat in 24 de ore, iar acum asteapta si pedeapsa legii. In sudul Germaniei, unde constructorii de automobile, masini si subansambluri, ca si furnizorii acestora, au traditie, functioneaza demult o retea „underground” de plasare a chestiilor din metal.

De ce spun „chestii”? Pentru ca se fura, daca firma nu inchide sub lacat, si Gibo-urile (Gitterboxen), boxele de metal cu pereti de gratii, in care se transporta diverse produse industriale. Pretul unei boxe e 100 de Euro, insa n-o poti valorifica pur si simplu. Ea insa cantareste 85 de kg de metal, si asta aduce ceva banuti.

Cazul s-a petrecut anul trecut in zona Stuttgart, faptasii n-au fost prinsi pana acum. De multe ori, firmele germane furate in acest fel, anunta la politie „sesizare contra necunoscut” (Anzeige gegen Unbekannt) si se multumesc cu despagubirea de furt, primita de la asigurari.

Pericolul public

Dupa parerea mea, nu hotii de metal ar trebui sa fie in primul rand luati la bani marunti, ci achizitorii de deseuri metalice. Acestia ar trebui sa refuze achizitia de la privati, de produse de provenienta dubioasa, de genul suruburi, capace de canal, cabluri etc.

Nu de alta, dar furtul de suruburi de la o linie de cale ferata a cauzat, in luna iunie a acestui an, in Romania, deraierea unui tren, moartea unei tinere de 17 ani si ranirea altor patru persoane, pe langa pagubele materiale survenite in urma accidentului. Cred ca nu e un exemplu singular.

La marfa mai serioasa, achizitorii autorizati ar trebui sa ceara o dovada de provenienta legala a deseurilor de metal, care sa fie verificabila de catre vama, in conditiile in care metalul vechi este dat la export. In spatiul european si in conditiile liberei circulatii a marfurilor in cadrul acestuia, vama insa nu mai are nimic de zis, metalul curge ca „argintul viu”, de la Est la Vest.

Daca nu a curs deja, in vinele unor tari afaceri autohtone.