Magdalena Rovinescu, profesoara de balet: Exista o legatura intre ceea ce un copil acumuleaza de-a lungul timpului si ceea ce va sti sa daruiasca publicului prin corpul sau

„Nu există un alfabet al baletului, de sute de ani el se transmite prin corpurile noastre. Dacă ai făcut balet, se vede oriunde ai intra, orice ușă ai deschide, ai un aspect plăcut, o ținută, un mers elegant”, răspunde Magdalena Rovinescu atunci când este întrebată despre ceea ce face de peste 40 de ani, la Opera Națională București. O treime din acești ani și-a încântat publicul ca prim – balerină, iar după ce o accidentare i-a intrerupt brusc cariera a devenit profesoara de balet Magdalena Rovinescu. A fondat in anii 90 Studio M în cadrul Operei Naționale București, și de atunci mii de copii i-au trecut prin mâini.

Luni, 22 iunie, începând cu ora 19, va veni încă o dată în fața publicului, pe scena Operei Naţionale Bucureşti, cu toți cei 150 de elevi ai săi, în cadrul spectacolului „Magazinul de păpuşi”, unde copii şi părinţi deopotrivă vor vedea momente de balet clasic pe muzica marilor compozitori ai lumii, dar şi dans contemporan şi de societate. Printre repetiţiile şi pregătirile de dinainte de spectacol, Magdalena Rovinescu ne-a răspuns la câteva întrebări.

Rep: De două ori pe an ne uităm în vitrina Operei Naționale București și vedem niște păpuși superbe… Ce se ascunde în spatele acestei vitrine?

Magdalena Rovinescu: Foarte multă muncă, în primul rând. Încă de la cinci ani, acești copii muncesc extraordinar de mult și se dedică lucrului pe care ei îl doresc cel mai mult. Și din ce văd, vin cu foarte multă plăcere, nu numai îndrumați de părinții lor.

Rep: Dar ce presupune munca aceasta din prisma profesorului care se ocupă de ei?

Magdalena Rovinescu: În primul rând, să reușesc să mă poziționez la vârsta lor, să mă implic într-o muncă potrivită cu vârsta lor, pentru că nu poţi face lucruri prea grele cu nişte copilaşi de cinci ani. Uneori îi primesc şi la patru ani şi jumătate, depinde de cît de dotat este copilul respectiv pentru balet, că e nevoie şi de nişte dotări, pentru ca aceşti copii să urmeze o carieră mai târziu, când ei conştientizează că doresc acest lucru. Şi părinţii conştientizează şi îi sprijină, îi ajută. Acum, la vârsta aceasta, implică o joacă: şi a lor cu mine, dar şi a mea cu ei.

Rep: Există însă şi multă disciplină, adică în sală nu mergem pe drăgălăşenii…

Magdalena Rovinescu: Da, eu zic că disciplina e necesară, chiar şi în joaca asta cu ei. Dacă ştii să te impui în aceste antrenamente care sunt destul de dificile pentru ei, pentru că nu sunt nici la grădiniţă, nici la puzzle, nici la alte jocuri ale copilăriei, ei îndrăgesc acest lucru şi această poziţie a corpului, a picioruşelor, şi povestindu-le că mai târziu o să le fie necesară această ţinută, încerc să facem un joc inteligent şi apropiat de ei, cu un pic de duritate.

Rep: Baletul presupune şi muncă în echipă, dar şi individualism şi dorinţa de a te remarca pe cont propriu, de a deveni Odette. Cum s-a făcut trecerea asta de la prima balerină a Operei Naţionale la profesoara care îi învaţă pe alţii?

Magdalena Rovinescu: Depinde. Uneori poţi să devii profesor de balet dintr-o dragoste nemaipomenită pentru copii. Dar poţi avea şi accidente în carieră, când întrerupi o muncă mult mai devreme, şi atunci îţi găseşti un alt drum, cum am făcut eu. La mine a fost o împletire între dragostea pentru copii şi a le arăta şi lor din ceea ce am învăţat eu, cândva.

Rep: Spunea la un moment dat o fetiţă care v-a fost elevă că o balerină trebuie să fie ireal de frumoasă. Ce sacrificii şi ce renunţări se ascund în spatele acestei frumuseţi pe care o vedem pe scenă?

Magdalena Rovinescu: Dacă ne referim la frumuseţea exterioară, vreau să spun că şi eu, în selecţia copiilor care se antrenează la Opera Naţională, ţin cont de o anumită expresivitate, de trăsături exterioare, dar şi interioare, de la care se poate porni. Există o legătură între ceea ce un copil acumulează de-a lungul timpului şi ceea ce va şti să dăruiască publicului prin corpul său. Această inteligenţă expresivă este extraordinar de bine gândită pe puncte minuţios şi profund urmărite. Expresivitatea este cel mai greu de dobândit lucru. Dacă o tehnică o poţi stăpâni într-un an, doi sau şapte, expresivitatea care îmbracă această tehnică este mult mai dificil de atins.

Rep: De ce să ne aducem copiii la balet?

Magdalena Rovinescu: Eu zic că e bine să îi aducem la balet, pentru că nu întotdeauna îi aducem pentru performanţă. Aici, ei capătă o anumită ţinută, o graţie, se familiarizează cu marile opere şi cu marii compozitori, lucruri care spun eu că sunt importante în construirea unei personalităţi. Ei singuri vor şti, mai apoi, care este momentul de performanţă, în care vor conştientiza dacă merită să ducă mai departe efortul pe care l-au făcut în aceşti ani, cu sacrificii sau fără.

Rep: Cum vă sprijină ONB în proiectul dumneavoastră? Vă simţiţi susţinută, încurajată, e nevoie de mai mult?

Magdalena Rovinescu: Sigur că aş avea nevoie de mai mult, dar, deocamdată, lucrurile sunt destul de bine aşezate. Deloc de neglijat, însă, este şi sprijinul sponsorilor, pentru că, să nu uităm, cultura a avut întotdeauna nevoie de suportul material al celor care se pricep să facă bani, de ce să n-o spunem?! Aşa că şi pentru noi mecenatul este important, suntem uneori în situaţia de a nu putea pleca la concursuri şi spectacole internaţionale, unde suntem invitaţi, pentru că mulţi dintre copii nu pot suporta costul biletului de avion şi al cazării. De multe ori, părinţii unor copii foarte talentaţi nu au resurse pentru a-i susţine şi atunci sunt nevoiţi să renunţe, spre regretul meu. Din punctul acesta de vedere, orice ajutor e binevenit.

Rep: Ce o să vedem la spectacolul de luni?

Magdalena Rovinescu: O să vedem munca de un an de zile a acestor copii. Eu zic că va fi un spectacol care merită văzut, mai ales de copiii de vârsta lor, împreună cu părinţii de vîrsta mea.