PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA: Malformație cardiacă, tratată minim invaziv. Povestea Dianei și a doctorului care i-a reparat inima. „Medicul care te operează pe inimă rămâne cel mai important doctor din viața ta!“
Diana Nicolae (31 de ani) suferea încă din copilărie cu o malformație cardiacă congenitală rară – defect septal atrioventricular parțial, o afecțiune care, în mod obișnuit, se corectează chirurgical în primii ani de viață. În cazul ei însă, intervenția nu a avut loc, iar viața a continuat ani la rând cu o inimă care funcționa diferit. La vârsta adultă, după un episod de palpitații intense, Diana a început să caute răspunsuri. În noiembrie 2025, a ajuns la dr. Cătălin Trifan, medic primar Chirurgie cardiovasculară în cadrul Ponderas Academic Hospital, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria. Medicul a confirmat necesitatea intervenției chirurgicale – una întârziată cu ani de zile față de momentul ideal. Pentru Diana, însă, operația nu a însemnat doar corectarea unui defect cardiac, ci și o abordare chirurgicală rară. Intervenția a fost realizată minim invaziv, prin abord transaxilar – o tehnică modernă prin care chirurgii ajung la inimă printr-o incizie ascunsă în zona axilei, fără să fie nevoie de secționarea sternului. „A fost prima oară când s-a făcut o astfel de operație în România“, subliniază medicul chirurg.
În luna octombrie 2025, într-o seară, în timp ce era la volan, Diana a avut un episod puternic de palpitații. A tras mașina pe dreapta, a băut puțină apă și în scurt timp, bătăile puternice ale inimii s-au mai domolit. „Au fost niște palpitații foarte puternice. M-am speriat puțin, pentru că încercam să îmi reglez respirația, dar bătăile inimii nu se linișteau și simțeam că nu pot respira normal“, își amintește Diana.
Speriată de episodul apărut din senin, Diana și-a făcut imediat o programare la un consult cardiologic: „Am simțit că nu pot să trec peste acest moment, pentru că a părut destul de serios“.
Malformația cardiacă congenitală, diagnosticată încă din copilărie
Primele probleme medicale ale Dianei au apărut din copilărie. La vârsta de trei ani, după o răceală puternică, medicul de familie le-a recomandat părinților să meargă cu ea la un consult cardiologic, după ce a auzit un suflu la inimă, care necesita verificări suplimentare. Acolo, Diana a primit diagnosticul unei malformații cardiace congenitale. „Am primit diagnosticul și am rămas cu el. Medicii le-au spus părinților că nu este ceva grav și că voi putea duce o viață normală“, povestește tânăra.
Diana a continuat să fie monitorizată în copilărie și adolescență, însă ulterior a renunțat la controalele periodice, pentru că starea ei generală părea bună. A fost liniștită și de mesajele medicilor, care îi spuneau că nu există o problemă majoră.
Până la episodul de palpitații, Diana a dus o viață obișnuită. Știa că nu are voie să facă efort excesiv, așa că nu a practicat sport în mod constant, însă în rest nu a simțit că ar fi ceva în neregulă cu inima ei. Mai avea uneori perioade de oboseală, pe care le-a pus pe seama ritmului de zi cu zi.
Fără semne care să o alerteze
„Nu am avut niciodată simptome care să mă pună pe gânduri. Poate dacă urcam mai multe etaje sau dacă mergeam mai repede, ori alergam după un autobuz, simțeam o respirație mai grea sau mici palpitații, dar nu ceva ieșit din comun, care să-mi ridice semne de întrebare. Sunt lucruri pe care, cred, le simte oricine din când în când“, spune Diana.
În plus, contextul a fost influențat și de o altă problemă de sănătate. „Am și o afecțiune a tiroidei, o hipertiroidie, iar unele simptome, cum ar fi respirația mai grea sau senzația de palpitații, le-am pus și pe seama acesteia. Am crezut că poate de acolo vin toate aceste stări“, completează tânăra.
Medicii confirmă necesitatea corectării defectului cardiac
La consultul cardiologic la care a mers în orașul natal, Constanța, Diana a aflat pentru prima dată că are nevoie de o intervenție chirurgicală. A urmat o lună în care a cerut mai multe opinii medicale, însă concluzia a fost aceeași de fiecare dată: operația pentru corectarea defectului cardiac era necesară.
În luna noiembrie, Diana a ajuns în cabinetul dr. Cătălin Trifan, medic primar chirurgie cardiovasculară în cadrul Ponderas Academic Hospital din București.
„Am făcut o ecografie cardiacă și lucrurile au devenit foarte clare. Există anumite criterii în astfel de malformații cardiace: unele cazuri pot fi doar monitorizate, altele necesită intervenție chirurgicală. În cazul ei, cu siguranță, nu mai era vorba doar despre monitorizare“, explică dr. Trifan.
Malformația cardiacă congenitală de care suferă Diana se numește defect septal atrioventricular parțial. Este o anomalie cu care o persoană se naște și care afectează două componente anatomice importante ale inimii: peretele dintre camerele inimii și una dintre valvele inimii (valva mitrală).
În mod normal, inima funcționează ca un sistem perfect etanș, în care sângele circulă într-o singură direcție, fără amestec între partea dreaptă și cea stângă.
- Partea dreaptă primește sângele sărac în oxigen din corp și îl trimite către plămâni, unde se oxigenează.
- Partea stângă primește sângele bogat în oxigen de la plămâni și îl pompează mai departe către tot organismul.
Între aceste două „circuite“, există pereți despărțitori care nu permit amestecul sângelui, iar valvele inimii funcționează ca niște „uși“ care se deschid și se închid astfel încât sângele să circule într-o singură direcție.
O dublă problemă: un defect de separare între cele două părți ale inimii și o disfuncție a valvei mitrale
În cazul defectului de care suferea Diana, separarea dintre cele două părți ale inimii nu este completă, ceea ce permite trecerea anormală de sânge dintr-o parte în cealaltă. În același timp, valva mitrală nu se închide complet, astfel încât o parte din sângele pompat se întoarce înapoi în inimă.
„Ce se întâmplă, la nivelul inimii, este că lipsește o bucată din peretele care ar trebui să separe complet cavitățile din partea stângă de cele din partea dreaptă. În plus, valva mitrală, una dintre valvele cele mai importante de pe partea stângă a inimii, prezintă o modificare de structură, fiind parțial întreruptă în zona centrală, ceea ce face ca aceasta să nu se mai închidă complet“, explică dr. Trifan.
Practic, vorbim despre o dublă problemă – un defect de separare între cele două părți ale inimii și o valvă mitrală care nu se închide complet. „Acest lucru duce la o suprasolicitare a circulației pulmonare, care primește un volum mai mare de sânge decât în mod normal“, completează medicul chirurg. În esență, plămânii sunt expuși unui flux crescut de sânge, iar inima este nevoită să muncească suplimentar.
În timp, această suprasolicitare poate duce la dilatarea camerelor inimii, afectarea progresivă a valvelor și apariția unor simptome precum palpitații, oboseală, lipsă de aer sau tulburări de ritm cardiac.
Un defect cardiac care necesită operație în jurul vârstei de doi ani
De aceea, acest tip de malformație se corectează, de regulă, în copilărie, înainte ca aceste modificări să devină permanente.
„Defectul septal atrioventricular parțial este cu indicație operatorie din prima și se operează în jurul vârstei de doi ani. La această vârstă, copiii sunt suficient de mari pentru a putea trece în condiții bune printr-o operație cardiacă cu circulație extracorporeală, cu riscuri mai mici și o recuperare favorabilă. Pe de altă parte, este și o perioadă din viață din care, de regulă, nu păstrăm amintiri la vârsta adultă“, explică dr. Trifan.
În cazul acestor malformații cardiace, multe dintre semnele apărute în copilărie sau adolescență sunt uneori recunoscute abia mai târziu ca fiind legate de defectul cardiac.
Mecanismul principal este circulația anormală a sângelui: o parte din sânge ajunge acolo unde nu ar trebui, ceea ce înseamnă o suprasolicitare a circulației pulmonare, printr-un volum și o presiune mai mari decât normal. În timp, acest lucru poate afecta dezvoltarea normală a organismului.
„Copiii pot avea infecții respiratorii mai frecvente sau mai severe, pentru că circulația pulmonară este permanent încărcată. În plus, organismul nu mai funcționează cu un randament optim, ceea ce poate influența creșterea și dezvoltarea“, explică medicul.
Din acest motiv, depistarea precoce este esențială. Medicul chirurg recomandă ca ecografia cardiacă să fie efectuată în primele luni de viață, dacă medicul pediatru suspectează existența unui defect cardiac.
„Nu trebuie să fim atenți neapărat doar la simptome. În prezent, în toate marile centre medicale și chiar și în orașe mai mici din provincie există medici capabili să diagnosticheze malformațiile cardiace congenitale. De aceea, este foarte important ca acești copii să ajungă la un cardiolog pediatru și să fie evaluați corect. În România, se nasc, anual, între 800 și 1000 de copii cu astfel de defecte cardiace congenitale, care ar avea nevoie de un tip de intervenție“, explică dr. Trifan.
Pe termen lung, un alt risc important al acestor pacienți este endocardita infecțioasă, o infecție care afectează interiorul inimii, în special valvele, unde bacteriile se pot fixa și pot produce leziuni.
„Endocardita înseamnă infecție la nivelul valvelor sau al peretelui intern al inimii, cu formare de colonii bacteriene. Este o complicație mult mai probabilă în cazul acestor defecte decât la o inimă structurată normal“, adaugă medicul.
Din toate aceste motive – suprasolicitarea inimii și a plămânilor, impactul asupra dezvoltării și riscul de complicații infecțioase – corecția chirurgicală este recomandată cât mai devreme.
Și totuși… cum reușesc unii oameni să trăiască cu defecte cardiace care, în mod normal, ar trebui operate mult mai devreme? „Din fericire pentru specia umană, inima are o capacitate foarte mare de a compensa aceste defecte. Experiența acumulată în ani de medicină, atât din monitorizarea pacienților, cât și din intervențiile chirurgicale, ne-a arătat că astfel de malformații, cu cât sunt lăsate mai mult timp, cu atât devin mai dificil de corectat ulterior“, explică medicul.
„A fost destul de șocant când am realizat că trebuie să fac operația“
Până să ajungă în cabinetul medicului chirurg Cătălin Trifan, Diana a sperat că, poate, intervenția nu va fi necesară. Nu fusese niciodată o persoană bolnăvicioasă și nu trecuse până atunci prin nicio operație, iar gândul că ar putea ajunge să fie operată pe inimă o speria.
Ajunsă însă la consult, verdictul a fost clar: intervenția era singura soluție. Medicul chirurg i-a explicat că „genul acesta de defect nu se poate închide decât chirurgical“.
„A fost destul de șocant. Eram conștientă că, cel mai probabil, va trebui să fac operația. Când un medic îți spune un lucru, apoi al doilea confirmă același lucru, iar al treilea la fel, devine clar că asta trebuie făcut. Totuși, mă gândeam că poate domnul doctor Cătălin Trifan îmi va spune că, totuși, nu este necesar. Iar când mi-a confirmat, a fost ca o lovitură“, își amintește Diana.
Recunoaște că a fost o perioadă copleșitoare: trebuia să proceseze toate informațiile noi legate de diagnostic și, în același timp, să se mobilizeze pentru a face intervenția cât mai curând. „Nu era o urgență imediată, dar înțelegeam că, cu cât o făceam mai repede, cu atât era mai bine“.
Operația prin abord transaxilar – prima de acest gen din România
În luna martie 2026, Diana a fost programată la operație. Însă nu era vorba despre o intervenție obișnuită. Până să ajungă la dr. Cătălin Trifan, i se spusese că va trebui să treacă printr-o operație clasică pe cord, cu sternotomie, adică deschiderea sternului.
„În mod tradițional, operațiile pe inimă se fac prin sternotomie, adică printr-o incizie pe linia mediană a toracelui. Se secționează pielea și țesuturile de deasupra, apoi sternul – osul din fața pieptului – este deschis, ceea ce permite accesul direct la inimă și realizarea intervenției în circulație extracorporeală“, explică dr. Trifan.
În cazul Dianei, echipa de chirurgie cardiovasculară de la Ponderas Academic Hospital a optat pentru abordul transaxilar, o tehnică minim invazivă prin care chirurgii ajung la inimă printr-o incizie ascunsă în zona axilei. „Operația se realizează prin incizii mici, ceea ce permite accesul la inimă fără a mai fi nevoie de deschiderea completă a sternului“, explică chirurgul.
Cum se realizează operațiile pe inimă
- Sternotomia clasică – incizie pe mijlocul toracelui, cu secționarea sternului (osul pieptului). Este abordul standard, care oferă acces direct la inimă și este utilizat în majoritatea intervențiilor complexe.
- Abordul minim invaziv prin șanțul submamar – incizie mică, de câțiva centimetri, realizată sub sân, în pliul natural. Permite accesul la inimă între coaste, fără deschiderea completă a sternului, având un rezultat estetic mai bun.
- Abordul transaxilar – incizie plasată în zona axilei (sub braț), ascunsă în poziția naturală a corpului. Este o tehnică și mai discretă din punct de vedere estetic.
Decizia operației prin abord transaxilar a fost influențată de particularitățile anatomice ale Dianei, explică medicul: „Particularitatea Dianei este că are o constituție foarte subțire, iar în cazul ei chiar și o incizie mai mică, realizată în șanțul submamar, ar fi fost vizibilă. Chiar dacă nu s-ar fi recurs la sternotomie, avantajul estetic al acelui tip de abord ar fi fost limitat, pentru că cicatricea tot s-ar fi văzut“.
La femeile de vârstă reproductivă, care își doresc să aibă copii, incizia realizată în șanțul submamar poate modifica anatomia sânului și poate duce atât la probleme estetice – de formă, proporții sau poziție, cât și la posibile probleme funcționale, inclusiv legate de alăptat.
„În cazul ei, am ales o altă tehnică, pe care, din câte știu, în România o practicăm doar noi, iar la nivel mondial mai există doar patru-cinci centre care o utilizează: abordul transaxilar. Axila se află în spatele mușchiului pectoral, în zona de sub braț, și permite realizarea intervenției printr-o incizie ascunsă în această zonă“, explică dr. Trifan.
Beneficiile abordului minim invaziv în chirurgia cardiacă includ:
- recuperare mai rapidă după operație
- durere postoperatorie redusă
- spitalizare mai scurtă
- risc mai mic de complicații legate de vindecarea sternului
- reluarea mai rapidă a activităților cotidiene
- rezultat estetic mai bun, cu cicatrici mai puțin vizibile
„Este o intervenție mult mai complicată pentru noi, chirurgii. Pentru pacient, însă, avantajele sunt importante: recuperarea este mai rapidă, externarea se face mai devreme, iar durerea postoperatorie este, în general, mai redusă. Pacientul își poate relua mult mai repede activitățile obișnuite. De asemenea, nu apar probleme de vindecare osoasă, așa cum se poate întâmpla în cazul sternotomiei“, punctează chirurgul.
Prin comparație, intervenția clasică pe cord, care implică sternotomie, vine cu o recuperare mai anevoioasă pentru pacient. „Este necesară o perioadă de aproximativ șase săptămâni de protecție a sternului, timp în care pacientul trebuie să evite anumite mișcări pentru a permite o vindecare corectă“, completează dr. Trifan.
Ce e cel mai important, însă, este „să rezolvi patologia pacientului și acesta să fie în siguranță“, conchide medicul chirurg.
Operația a decurs foarte bine
După toate explicațiile primite și decizia luată, Diana a intrat în sala de operație cu optimism. „Domnul doctor a avut o atitudine deschisă și prietenoasă. Mi-a explicat lucrurile într-un mod profesionist și a reușit să mă facă să înțeleg exact despre ce este vorba, chiar dacă totul era foarte tehnic“, spune Diana.
Operația Dianei a decurs foarte bine, iar defectul cardiac a fost corectat cu succes. Intervenția a permis închiderea malformației și restabilirea unui flux normal al sângelui în inimă, fără comunicări anormale între cavități și cu o funcționare corectă a valvei afectate. „Domnul doctor a fost foarte mulțumit de cum a decurs totul“, spune Diana.
Ce presupune perioada de recuperare după o astfel de intervenție
După operație, Diana a avut o evoluție fără complicații, iar acum se află în perioada de recuperare. „Am putut să mă întorc acasă după o săptămână și am început ușor, ușor să îmi reiau treptat activitățile zilnice“, povestește Diana.
Revenirea acasă este, însă, doar primul pas dintr-un proces mai amplu de recuperare. „Există o perioadă de recuperare după orice tip de abord chirurgical, în care inima are nevoie de timp pentru a se adapta la noua funcționare. În cazul defectelor cardiace corectate la vârsta adultă, camerele drepte ale inimii, obișnuite ani de zile cu volume și presiuni mai mari, trebuie să se reajusteze treptat la un flux normal“, explică dr. Trifan.
În această etapă organismul trece printr-un proces firesc de adaptare la noua funcționare a inimii.
„În primele săptămâni după operație, poate exista un anumit grad de disconfort, ceea ce este normal după o intervenție de chirurgie cardiacă – un stres important pentru organism. Este o perioadă în care corpul are nevoie de vindecare și refacere“, completează medicul.
Pe măsură ce această fază se stabilizează, recuperarea continuă treptat.
„După aproximativ 4–6 săptămâni, capacitatea funcțională se îmbunătățește semnificativ, cu condiția ca pacientul să urmeze un program corect de recuperare. Acesta presupune evitarea efortului excesiv, dar menținerea unei activități fizice ușoare, cum ar fi mersul pe jos, pentru a susține refacerea treptată“, explică dr. Trifan.
Următorul pas pentru Diana este să revină la control, o parte esențială a monitorizării postoperatorii. „Am revăzut-o la control, am evaluat cicatricea și evoluția postoperatorie, am discutat puțin despre cum se simte și am încurajat-o“, povestește medicul.
„Medicul care te operează pe inimă rămâne cel mai important doctor din viața ta“
Dincolo de partea strict medicală a intervenției, medicul spune că relația care se creează în chirurgia cardiacă are o particularitate aparte.
„În chirurgia cardiacă se formează o relație medic–pacient care, cred, nu este la fel de puternică în alte specialități. Nu știu exact de ce, dar medicii care te-au operat pe inimă rămân, de cele mai multe ori, printre cei mai importanți doctori din viața ta. Dincolo de partea strict medicală, ajung să aibă și un rol de sprijin psihologic, într-un fel sau altul“, consideră dr. Trifan.
Pentru pacienți, această relație se construiește încă dinainte de operație, în momentele în care înțeleg ce urmează și își pun încrederea în echipa medicală.
„Domnul doctor mi-a dat foarte multă încredere, prin felul în care mi-a explicat că el și echipa din spatele lui pot duce la bun sfârșit o astfel de intervenție complexă și că rezultatul poate fi unul foarte bun “, completează și Diana.
Articol susținut de Regina Maria