Masterand roman in Astronomie la Universitatea Helsinki. Victor Solea: Am lucrat la o sonda spatiala a ESA care urmeaza sa fie lansata catre Mercur in 2014
Victor Solea (26 de ani) studiaza Astronomia la Universitatea Helsinki, unde in primavara va termina masteratul. „Astronomia a fost marea mea pasiune de cand eram mic. Am citit foarte mult in domeniu, dar in Romania nu am unde sa urmez studii de astronomie”, a declarat tanarul care in tara a absolvit facultatea de matematica-informatica la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Intr-o relatare pentru HotNews.ro, Victor Solea a vorbit despre dificultatile de adaptare la un alt sistem de invatamant, despre conditiile de cazare, costul vietii, despre modul in care se desfasoara cursurile, dar si despre perspectivele de angajare ale unui absolvent de astronomie.
Citeste scrisoarea integrala trimisa de Victor Solea, masterand in Astronomie la Universitatea Helsinki
„Ma numesc Victor Solea, am 26 de ani, sunt din Sibiu, si urmeaza ca in primavara sa termin masterul de Astronomie al Universitatii Helsinki, dupa care ma voi inscrie la un doctorat, tot aici.
Cum am ajuns aici
Universitatea Helsinki
Foto: Arhiva personala
Astronomia a fost marea mea pasiune de cand eram mic. Am citit foarte mult in domeniu, dar in Romania nu am unde sa urmez studii de astronomie. Sunt cateva mici observatoare astronomice care sunt coordonate de persoane foarte pasionate, insa nu se poate face cercetare acolo si, din lipsa de bani si de personal, nu se poate participa la proiecte mari. Cateva facultati ofera cursuri introductive in astronomie pentru studentii din ani mari de la matematica si fizica. Am studiat matematica-informatica la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj (majoritatea astronomilor au ca specializare de baza fizica sau matematica) si m-am apucat sa imi caut in strainatate un masterat in astronomie.
Programul din Helsinki m-a atras datorita flexibilitatii oferite, a invatamantului gratuit si a curiozitatii mele fata de aceasta tara, limba si cultura. Si, cum se spune, ai grija ce iti doresti, fiindca risti sa se implineasca, am fost admis si, in plus, am primit si o bursa (University of Helsinki International Student Grant – din cate vad acum, au redus suma si au dat bani mai multor studenti, eu am primit 2500€). Prietenii mei au zis, mai in gluma, mai in serios, ca eu, fiind un mare fan al muzicii metal, era normal sa aleg Finlanda.
Pentru admitere este un sistem centralizat la nivel national, prin care se pot trimite documentele (test de engleza, scrisoare de motivatie, recomandari, acte de studii) pentru mai multe programe de studii deodata, dar este posibila urmarea unui singur program la un moment dat.
Despre universitate
Universitatea Helsinki
Foto: Arhiva personala
Universitatea are patru campusuri, in patru zone diferite ale orasului. In campusul meu sunt stiintele exacte si ale naturii (matematica, informatica, fizica, chimie, geologie, etc.), locuinte pentru aproximativ 2000 de studenti din aceste domenii si o sala de sport. De acasa fac aproximativ 20 de minute cu autobuzul sau cu bicicleta si din campus pana in centru se poate ajunge in 15 minute cu autobuzul sau cu tramvaiul. Studentii beneficiaza de servicii medicale subventionate la policlinica universitatii (de exemplu, vizita la medicul generalist, fizioterapia si analizele de sange sunt gratuite, iar o plomba costa 15€), salile de sport ale universitatii (sunt in toate 4 campusurile) sunt foarte ieftine si exista multe organizatii studentesti care tot timpul organizeaza diverse evenimente de toate felurile.
Cazarease face in blocuri ale organizatiei studentesti, de obicei apartamente cu 2-6 camere, bucatarie si baie. In functie de localizare si de conditii, o camera costa cam 200-400€. Toate sunt nemobilate, dar de la second-hand se poate gasi mobila ieftina si de calitate. Pe mine, de exemplu, mobila, plus diverse obiecte de menaj de care aveam nevoie, plus transportul, m-a costat cam 130€. Problema este insa ca sunt mult prea putine locuri de cazare fata de necesar si multi studenti raman afara. Pentru romani este dezavantajos fiindca studentii UE sunt echivalati finlandezilor, deci sunt ultimii pe lista de prioritati pentru locuinte (dupa studentii veniti cu programe de schimb, gen Erasmus, indiferent de tara de origine, si studentii non-UE). Eu in prima luna nu am avut cazare, insa din fericire am avut unde sta temporar. Sunt multi studenti straini, de prin toate tarile, inclusiv romani.
Despre programul de astronomie
Universitatea Helsinki
Foto: Arhiva personala
Primul lucru care m-a derutat a fost flexibilitatea absoluta in stabilirea parcursului academic individual. Cursurile care trebuie urmate se impart in 3 categorii: major studies, minor studies si others. Este de dorit sa se faca la inceput un parcurs academic personalizat pentru durata studiilor. Pentru mine, venind din sistemul romanesc, care este foarte rigid si unde nu se pune mult pret pe libertatea individuala de alegere, a fost foarte derutant. Am bajbait un timp, pana sa imi dau seama ce anume doresc, ce directie vreau sa urmez, dar consilierul de studii (un profesor de la departament) a fost foarte dragut si a avut o rabdare infinita, si cu mine, si cu alti studenti, sa ne indrume pe fiecare si sa ne ajute sa gasim nisa care ne intereseaza si unde putem face performanta.
Faptul ca nu aveam studii prealabile de astronomie, in afara de cursurile de baza oferite de Cluj si ca ceea ce am invatat pe cont propriu din pasiune era relativ haotic, nefiind ghidat de nimeni, a facut ca decizia sa fie mai dificila. De asemenea, la materiile optionale din anii mari, la Cluj se intampla destul de des ca un curs sa nu se tina fiindca nu erau minim 7 studenti inscrisi sau fiindca… cine stie ce alte motive obscure. Aici am avut si un curs unde eram doar trei studenti inscrisi.
Pentru major studies era o lista de aproximativ 20-30 de cursuri din care trebuiau alese cursuri in valoare de minimum 40 de credite ECTS. Toate materiile au programele detaliate pe net, deci pot sti, de exemplu, daca nu dispun de cunostintele prealabile necesare unui curs sau daca este sub nivelul meu continutul care urmeaza sa fie studiat sau daca pur si simplu nu ma intereseaza. Exista un portal online al universitatii, unde se face inscrierea la cursuri, la examene, unde inregistreaza cadrele didactice notele si unde pun materialele de curs.
Tot prin acel portal se pot solicita diverse documente de la conducere (de exemplu adeverinta de student, extras de foaie matricola, etc.) care apoi pot fi tiparite. Nu este nevoie de stat la coada sau de mers la administratia facultatii (care are sediul intr-o superba vila din secolul 19, in mijlocul gradinii botanice de langa campus). Mai este obligatorie participarea activa la seminariile stiintifice ale departamentului si sustinerea a doua prezentari (total 10 credite).
Ca minor studies, pentru 15-25 credite ECTS, se pot alege cursuri avansate de matematica, fizica, programare, inginerie aerospatiala (pentru cei care vor sa lucreze cu sateliti), geologie, meteorologie, climatologie (pentru cei care vor sa studieze alte planete si fenomenele de pe ele). Universitatea ofera gratuit si cursuri de limba finlandeza, unde am participat si eu. La nivelul de masterat majoritatea cursurilor sunt oferite in engleza.
De obicei materialul de curs este pregatit in engleza si, daca nu sunt straini (se intreaba la primul curs), cursul se desfasoara in finlandeza. Evident ca finlandezii isi pot preda lucrarile scrise in finlandeza sau in suedeza, care e a doua limba oficiala a tarii, dar este important ca toti studentii sa poata sa beneficieze de servicii in engleza, pentru a incuraja colaborarea internationala. Cursurile pentru nivel licenta sunt insa, cu putine exceptii, doar in finlandeza si suedeza.
Mai este obligatoriu un program de practica la universitate sau la o institutie partenera (platit cu sume in jur de 1500-2000€/luna), dupa care majoritatea studentilor raman sa lucreze pe acel proiect. Eu am lucrat la o sonda spatiala a ESA (European Space Agency) care urmeaza sa fie lansata catre Mercur in 2014 si la un proiect panscandinav de studiu al magnetismului solar si terestru, unde m-am ocupat in principal de programarea componentelor care analizeaza datele. Pe primul proiect am lucrat doar cele 3 luni cat a durat internship-ul, nu m-au mai putut tine apoi fiindca erau foarte strict normati banii de la ESA, insa la al doilea am lucrat aproape un an, pana s-a incheiat proiectul.
Universitatea Helsinki
Foto: Arhiva personala
Ce imi place este ca avem acces aproape nelimitat la publicatii stiintifice si la date observationale de la cele mai puternice observatoare astronomice (ex. Hubble, Chandra, telescoapele din Chile, etc.) si ca profesorii ne implica si pe noi in munca lor de cercetare. De exemplu, pentru lucrarea mea de diploma folosesc observatii ale unei stele stranse de-a lungul unei perioade de 30 de ani, incepand din anii ’80 si pana in 2009. Toate cadrele didactice sunt oricand disponibile pentru consultatii si discutii.
La masterat nu prea se sustin examene, la cele mai multe cursuri evaluarea se face prin proiecte finale sau temele de pe parcursul semestrului, ceea ce mi se pare un lucru pozitiv, fiindca nu este stresul sfarsitului de semestru si al sesiunii, iar studentii sunt indirect obligati sa participe activ tot timpul.
Prezenta nu este obligatorie, fiindca toate materialele sunt disponibile pe net si temele se trimit prin e-mail, insa prinde foarte bine, caci pot fi clarificate la ora aspectele neclare sau pot fi cerute detalii suplimentare.Majoritatea studentilor vin cu notitele de curs tiparite in prealabil si isi fac observatii cu creionul unde considera ca e cazul. Cursurile nefiind o prelegere liniara, de cele mai multe ori sunt discutate si aspecte conexe, nu se poate sti niciodata ce observatie sau intrebare are vreun student.
Partea frumoasa este ca la astronomie, nefiind multi, se creeaza o legatura mai „speciala” in colectiv si ne cunoastem, macar din vedere sau dupa nume, aproape toti. In plus, fiind un domeniu de nisa, toti cei care ajung sa studieze sunt foarte implicati, dedicati si pasionati.
Pentru un finlandez, pe care sistemul il obisnuieste de mic sa gandeasca si sa lucreze independent si constant, nu este o diferenta semnificativa fata de nivelele inferioare de studiu, insa pentru mine a fost o schimbare in bine semnificativa, chiar daca, dupa cum am zis, a fost si motiv de confuzie la inceput. Ore nu sunt multe, niciodata nu am avut mai mult de 20/saptamana, insa este enorm de muncit individual si foarte multi studenti (in special daca sunt angajati) nu reusesc sa termine in timpul normal, de 2 ani.
Majoritatea informatiilor de mai sus sunt valabile pentru aproape toate programele de master de la Helsinki.
Despre oras
Helsinki
Foto: Arhiva personala
Cele trei lucruri care sunt sesizate de orice strain in Helsinki sunt vremea, natura si preturile. In plus, absolut toata lumea vorbeste engleza cel putin la nivel conversational.
Finlanda este o tara foarte scumpa, de exemplu cea mai ieftina pizza in oras este pe la 7-8 €, o bere sub 4 € este foarte rar de gasit, un kilogram de rosii este minim 2€ si un litru de lapte in alimentara este cam 1 €.
Pentru un student insa sunt multe beneficii: transportul public la jumatate de pret (un abonament valabil in tot orasul costa in mod normal 44 €, un bilet de tren pentru o distanta de 200 km cam 30€), cazare subventionata pentru cine are noroc sa prinda loc in locuintele studentesti, invatamantul complet gratuit si mancare de amiaza ieftina si hranitoare la numeroasele cantine aflate in toate campusurile (2,40€), bilete reduse la multe evenimente si la zborurile interne ale Finnair-ului (ceea ce, considerand cat de mare si de slab populata este Finlanda, este un beneficiu mare).
Trebuie platita doar o taxa administrativa de cam 80 €/an academic. Estimarea mea este ca minimul necesar pentru supravietuire este de aproximativ 700 €/luna. Evident, cine doreste sa mai iasa in oras, sa calatoreasca sau sa isi cumpere o haina scoate mai multi bani din buzunar. Avantajul la cumparaturi este ca pana in Estonia este un drum de doar 80 km si sunt vapoare foarte frecvente si acolo aproape totul costa semnificativ mai putin.
Cand am ajuns aici era toamna si vremea era mohorata. Am avut probleme destul de mari in prima toamna si iarna, inainte sa ma obisnuiesc cu asta. S-a intamplat sa nu vad soarele deloc timp de mai mult de o luna, sa fie tot timpul innorat, cu ceata si ploaie marunta. Iarna zilele sunt foarte scurte (de exemplu, ieri, 6 decembrie, soarele a rasarut la 9.09 si a apus la 15.12). Dupa ce vine zapada este mai frumos, fiindca albul zapezii lumineaza un pic atmosfera. Si acum imi vine greu sa ma scol daca atunci cand imi suna alarma este bezna afara.
Helsinki
Foto: Arhiva personala
Marea ingheata in mod normal in fiecare an din ianuarie pana in martie-aprilie. Uneori se vede si aurora boreala, eu am vazut-o de doua ori. Vara, in schimb, este minunat: temperatura este placuta, timp de cam doua luni (de la mijlocul lui mai pana spre sfarsitul lui iulie) practic nu se intuneca deloc: soarele apune timp de vreo 3-4 ore, dar este o atmosfera de crepuscul, nu este noapte adevarata. De exemplu, intr-o zi am plecat de la plaja pe la 11 seara, cand a apus soarele. La inceput am fost hiperactiv din cauza luminii neobisnuit de multa, dar acum pot sa dorm fara probleme cu soarele batandu-mi in camera la 3 noaptea. Ce poate afecta multa lume este vantul constant, de obicei foarte umed si puternic.
Orasul este verde si aerisit: sunt multe parcuri, multi copaci, aerul curat si numeroase animale salbatice. Este plin de iepuri, dar sunt si vulpi, bufnite, vulturi si, evident, pasari marine. Eu, de exemplu, mai mult de jumatate din drumul pana la campus (cand merg cu bicicleta) il parcurg pe o alee de pamant, pe malul unui rau, practic prin padure, fara sa ma intersectez aproape deloc cu traficul auto. Tot orasul este acoperit de nenumarate alei destinate pietonilor si biciclistilor, iar sistemul de transport public este excelent. Doar daca este viscol, vreme neobisnuit de rea, accident sau lucrari la drum se intampla sa nu vina la timp vreun mijloc de transport.
Perspective de viitor
Victor Solea
Foto: Arhiva personala
Pentru un absolvent de astronomie cea mai logica directie este o cariera in mediul academic, in cercetare, si pentru asta ne si pregatesc profesorii. De aceea se insista foarte mult pe lucrul independent, pe munca pe proiecte, pe sustinerea de prezentari. Este chiar de dorit ca lucrarea de masterat sa fie nucleul unui articol de publicat. Aceasta este si directia spre care ma indrept eu. Urmeaza sa termin in aprilie sau mai, dupa care ma va angaja universitatea si in momentul in care mi se aproba finantarea (banii sunt marea problema) ma pot apuca de doctorat.
Sunt insa foarte multe lucruri care se pot face: teorie pura, lucru cu telescopul, programare stiintifica, modelari si simulari de fenomene, lucru cu sateliti sau sonde spatiale, etc. Pentru cine nu doreste sa ramana in mediul academic, un absolvent de astronomie are o pregatire temeinica in matematica, fizica si programare stiintifica si isi poate gasi de lucru intr-un domeniu unde acestea sunt cerute. Concret, am vazut un organism UE de studiu al climei care angaja matematician sau fizician pentru modelarea fenomenelor atmosferice si o firma producatoare de instalatii medicale care angaja, la fel, matematician sau fizician pentru modelarea evolutiei tumorilor.
Citeste si:
- Studenta romanca in Coreea de Sud: Suntem tratati de profesori drept adultii de maine. Toate temele si exemplele abordate sunt alese din realitatea curenta, nu din vremuri demult apuse
- Absolventa de master in Cinematografie la Universitatea Kingston din Londra: Despre taxe, costuri de intretinere, modalitati de predare si diferenta majora intre sistemul romanesc si cel britanic
- Doctorand roman la MIT: Despre sistemul universitar din SUA, despre modalitatile de predare si viata de student
INTERVIURILE HotNews.ro