Matrescența este o perioadă de transformare profundă a femeilor care devin mame. Ce pot face tații pentru a-și sprijini partenerele 

Când vine pe lume un copil, nu se naște doar un bebeluș, ci și doi părinți. Procesul prin care o femeie devine mamă, atât fizic, cât și psihic, poartă numele de matrescență – un termen mai puțin cunoscut, dar care ar trebui să fie parte din conversația fiecărui cuplu care se pregătește să aibă un copil. Și tații se schimbă după naștere. Ce este important să știți despre voi și cum să vă susțineți reciproc.

Matrescența poate fi comparată cu adolescența. Este o perioadă de transformare profundă, cu schimbări hormonale, emoționale și identitare care afectează fiecare aspect al vieții unei femei. Termenul a fost popularizat de antropoloaga Dana Raphael în anii ’70, dar știința modernă continuă să descopere dimensiunile complexe ale acestui proces.

Este o etapă de schimbări prin care o femeie trece de la preconcepție, sarcină și naștere, surogat sau adopție, la perioada postnatală și dincolo de aceasta. Cu toate acestea, tranziția care schimbă viața oricărei femei care devine mamă este neglijată de societate. Se așteaptă ca ele să „își revină după naștere” și să lucreze din nou, ca și cum nu ar avea copii, sau ca și cum ca mame nu ar munci destul. 

Schimbări fizice și psihice

Din punct de vedere fizic, corpul trece printr-o revoluție. Nivelurile hormonilor, inclusiv oxitocina și prolactina, fluctuează pentru a susține alăptarea și pentru a crea legătura cu bebelușul. Somnul devine fragmentat, iar organismul este supus unei epuizări constante.

Psihic, femeile pot experimenta o gamă largă de emoții: de la bucurie profundă până la anxietate, vinovăție sau sentimentul de pierdere a identității anterioare. 

Un studiu din 2023 realizat de Science Direct a constatat că creierul matern suferă o schimbare structurală și funcțională semnificativă – ceea ce înseamnă capacitatea sistemului nervos de a-și schimba activitatea prin reorganizarea structurii, funcțiilor sau conexiunilor sale după naștere – precum și adaptări cognitive în perioada peripartum, care sunt de lungă durată și prezente pe tot parcursul vieții. Cu alte cuvinte, schimbă însăși esența femeii.

Cum se manifestă matrescența

Psihiatrul Alexandra Sacks, care a scris despre matrescență, spune că proaspetele mame o sună frecvent și o întreabă dacă au depresie postpartum pentru că se simt epuizate, plictisite, pline de resentimente și că pur și simplu nu se bucură de fiecare minut al experienței maternității așa cum credeau.

Deși nu există simptome bine definite, Sacks descrie un model pe care l-a observat. „Multe femei s-ar putea să nu îndeplinească criteriile de diagnostic pentru depresia postpartum. Acest termen pare să fie cel mai cunoscut când se diagnostichează suferința femeilor devenite mame. Majoritatea femeilor spun «Îmi iubesc copilul, dar nu am instinctele materne potrivite», «Nu-mi place, de cele mai multe ori mă simt obosită» ori «Mă simt atât de vinovată pentru că mi-am dorit un copil mai mult decât orice, dar uneori mă simt plictisită și chiar plină de resentimente». Aceste descrieri ale disconfortului sunt naturale pentru matrescență și nu diagnostichează vreo boală specifică”, spune Sacks.

Și mamele și tații se schimbă după naștere. Ce e important de știut

Pentru mulți bărbați, matrescența femeii poate părea invizibilă. Și ei trec prin transformări în timpul tranziției spre paternitate. Furia bărbaților care devin tați poate avea multe alte cauze, printre care:

• Schimbările de rutină. Tații pot simți că și-au pierdut controlul asupra timpului și energiei. Trecerea bruscă de la un stil de viață independent la unul în care copilul este pe primul loc poate crea frustrare.
• Lipsa de somn. Oboseala cronică este un factor major în apariția furiei. Atunci când tații sunt privați de somn, devin mai predispuși la izbucniri emoționale.
• Roluri și așteptări sociale. Presiunea socială de a fi „sursa de stabilitate” pentru familie poate face ca tații să-și reprime emoțiile sau să se simtă rușinați că au dificultăți. Furia poate deveni un mod neconștient de a elibera această tensiune.

În cazul femeilor, hormonul de legătură, oxitocina, ajută mamele să se atașeze de bebeluș la cel mai de bază nivel celular. Dar, pentru că sunt oameni, creierul și corpul continuă să le trimită indiciile obișnuite pentru a avea grijă de ele: să doarmă, să mănânce, să meargă la baie.

Ca să nu mai vorbim de exerciții fizice, de nevoia de a face sex, de a socializa, de a-și continua viața profesională, spirituală și intelectuală și de a-și hrăni relația. Multe proaspete mămici se simt ca și cum ar fi într-o luptă emoțională, în timp ce încearcă să-și dea seama cum să aibă grijă de ele și de nevoile bebelușului lor în același timp. 

Procesul prin care devenim părinți și ce putem face

Înțelegerea acestui proces este crucială pentru o relație de cuplu solidă și pentru o familie armonioasă.

Iată cum pot contribui tații pentru a întreține o relație cu partenera devenită mamă:

1. Educație și empatie. Citiți despre despre schimbările hormonale și emoționale prin care trece partenera. Studiile arată că bărbații care înțeleg aceste procese sunt mai predispuși să ofere sprijin emoțional.
2. Comunicare deschisă. Întrebați-o cum se simte, și ascultați cu adevărat. Uneori, partenera nu are nevoie de soluții, ci doar de cineva care să fie prezent.
3. Implicare activă. Fie că e vorba de schimbarea scutecelor sau de trezitul pe timpul nopții, implicarea activă împărtășește responsabilitățile și arată respect pentru eforturile partenerului.
4. Recunoașterea schimbărilor. Femeile pot simți că și-au pierdut o parte din identitate. Ajutați-le să-și găsească timp pentru ele însele și susțineți-le să-și urmeze pasiunile sau cariera.
5. Cereți ajutor de la experți.Terapia de cuplu sau grupurile de sprijin pentru părinți pot fi resurse valoroase pentru a naviga aceste schimbări în doi.

SURSA FOTO: Dreamstime.com