Medic ORL: „Un nas strâmb nu lasă aerul să intre cum trebuie în nări”. Ce este rino-septoplastia, operația care corectează respirația și forma nasului

Când respirația pe nas este dificilă, cauza nu este întotdeauna doar deviația de sept. Și forma exterioară a nasului poate influența trecerea aerului, mai ales atunci când nasul nu este drept sau a rămas deformat după o lovitură. În astfel de situații, se poate interveni atât pentru îmbunătățirea respirației, cât și pentru corectarea formei nasului. Operația pentru deviația de sept și rinoplastia pot fi făcute împreună, într-o singură intervenție, numită rino-septoplastie. Dr. Cătălin Ștefan, Medic specialist Chirurgie plastică – microchirurgie reconstructivă și Medic primar ORL în cadrul Spitalului Regina Maria Brașov, explică ce presupune această intervenție, când poate fi recomandată și la ce să se aștepte pacienții în perioada de recuperare.

Când respirația pe nas este dificilă de mult timp, ea poate ajunge să fie percepută ca ceva firesc. Respirația pe gură, senzația că una dintre nări este aproape mereu blocată sau dificultatea de a trage suficient aer în timpul efortului pot deveni parte din rutina de zi cu zi, până când nici nu mai sunt privite ca o problemă.

În multe cazuri, în spatele acestor simptome se află o deviație de sept, care îngustează una dintre nări și face mai dificilă trecerea aerului. Septul nazal este peretele format din os și cartilaj care desparte interiorul nasului în două. Atunci când acesta nu este drept, ci este deplasat spre una dintre părți, spațiul prin care circulă aerul se poate îngusta, iar respirația pe nas devine mai dificilă.

Nu doar deviația de sept poate împiedica aerul să treacă

Dar deviația de sept nu este întotdeauna singura problemă. Forma și poziția structurilor care alcătuiesc partea exterioară a nasului determină, în parte, cât de larg rămâne traseul prin care intră și circulă aerul. Atunci când nasul nu este drept sau a rămas deformat după o lovitură, unele dintre aceste structuri se pot îngusta și pot face mai dificilă trecerea aerului.

Un studiu publicat în 2014 în revista International Forum of Allergy & Rhinology a arătat cât de mult poate conta anatomia nasului pentru felul în care circulă aerul. Cercetătorii au folosit imaginile CT ale 22 de adulți sănătoși pentru a construi modele tridimensionale ale nasului și au urmărit fluxul de aer prin diferitele sale zone. Rezultatele au arătat că forma și dimensiunile nasului influențează modul în care aerul circulă și senzația de cât de liber este nasul.

Această legătură dintre forma nasului și respirație este observată și în practica medicală, spune dr. Cătălin Ștefan: „Dacă ai, de exemplu, un nas foarte strâmb, degeaba septul este perfect drept în interior, pentru că aerul tot nu poate să intre cum trebuie. La fel, dacă ai un vârf foarte căzut și accesul în nară este îngreunat, nici atunci nu poți să respiri bine“.

Când respirația este influențată și de forma nasului

Dacă forma nasului îngreunează trecerea aerului, simpla rezolvare a deviației de sept poate să nu fie suficientă. În acest caz, medicul poate recomanda rino-septoplastia – o intervenție prin care se îndreaptă septul și se remodelează, în același timp, forma exterioară a nasului.Astfel, pot fi abordate în cadrul aceleiași intervenții atât cauzele din interiorul nasului care îngreunează respirația, cât și cele legate de forma exterioară a acestuia.

„La Regina Maria avem ambele specialități, ORL și chirurgie plastică, care se pot îmbina în cazul unei rino-septoplastii, pentru o intervenție completă. Aceasta presupune atât remodelarea structurilor din interiorul nasului, pentru îmbunătățirea respirației, cât și corectarea formei exterioare a nasului, care are și ea un rol important în funcționarea acestuia, iar la final obținem și un rezultat estetic mai bun“, explică dr. Ștefan.

În cazul în care obstrucția nazală este determinată și de forma nasului, corectarea acesteia poate face respirația pe nas mai ușoară și poate reduce nevoia de a respira pe gură. În același timp, remodelarea exterioară a nasului urmărește obținerea unei forme armonioase, adaptate fizionomiei pacientului. Astfel, în unele cazuri, corectarea formei nasului poate contribui și la îmbunătățirea respirației, nu doar la schimbarea aspectului acestuia.

„La final, pacientul are un nas care arată mai bine și funcționează mult mai bine. Și, evident, contează și partea psihologică. Sunt foarte mulți pacienți care au rămas cu anumite traume din copilărie legate de forma nasului, de o lovitură sau de felul în care arăta. Pentru ei, schimbarea aceasta poate să însemne mult“, explică dr. Ștefan.

Cum este evaluat nasul înainte de operație

Înainte de a decide intervenția, medicul examinează nasul în ansamblu, pentru a vedea de unde vine problema de respirație. Sunt evaluate septul, dar și structurile care formează nasul la exterior, pentru că uneori dificultatea nu are o singură cauză.

Evaluarea este importantă și atunci când pacientul își dorește schimbarea formei nasului. Medicul trebuie să stabilească ce poate fi corectat și cum pot fi făcute modificările astfel încât nasul să funcționeze bine, dar să aibă și o formă potrivită pentru fizionomia pacientului.

Nu orice persoană cu deviație de sept are nevoie și de o rinoplastie. Alegerea intervenției depinde de felul în care este construit nasul și de problemele care afectează respirația. Dacă dificultatea vine doar din interiorul nasului, poate fi suficientă corectarea septului. Atunci când și forma exterioară a nasului contribuie la problema de respirație, medicul poate recomanda rino-septoplastia.

Ce înseamnă operația de rino-septoplastie astăzi

În ultimii ani, tehnicile folosite în rino-septoplastie au evoluat. În varianta clasică a intervenției, remodelarea oaselor nazale presupunea fracturarea controlată a acestora. Procedura afecta mai mult țesuturile din jur, ceea ce putea însemna mai multă umflare și vânătăi după operație.

„Înainte, cu dălțile și instrumentele convenționale, oasele erau rupte prin fracturare directă, ceea ce putea fi mai greu de controlat și ducea la un edem mai mare, cu ochii inflamați, uneori chiar cu vederea încețoșată“, explică medicul ORL.

O alternativă modernă este rinoplastia piezoelectrică, o tehnică în care medicul folosește un instrument cu vibrații ultrasonice pentru a tăia și remodela oasele nazale cu mai multă precizie.

„În rinoplastia ultrasonică sau piezo, cum se cheamă instrumentul pe care îl folosim, nu mai spargem efectiv oasele, ci le tăiem într-o linie, să zicem, perfectă, fără să mai existe anumite strâmbături sau așchii de os. Asta înseamnă, evident, o recuperare mult mai rapidă. Partea de edem din jurul ochilor scade mult mai repede și nu mai apar acele vânătăi enorme, în care se umflă toată fața și ochii“, precizează dr. Ștefan.

Splinturile nazale, o schimbare importantă pentru recuperare

O altă schimbare care poate face recuperarea mai ușoară este folosirea unor dispozitive din silicon în locul meșelor nazale. Numite splinturi nazale, acestea sunt niște plăcuțe subțiri și flexibile, introduse în interiorul nasului la finalul operației. Ele protejează zona operată și ajută la menținerea septului în poziția corectă în timpul vindecării. Splinturile au mici canale prin care aerul poate circula, astfel încât pacientul să poată respira pe nas, și pot fi îndepărtate cu ușurință după perioada recomandată de medic.

„Înainte, meșele erau una dintre părțile mai neplăcute ale recuperării. Erau niște tampoane care trebuiau scoase din nas, iar pentru mulți pacienți acel moment era dificil. Acum, folosim splinturi din silicon, care sunt mult mai ușor de manevrat și de îndepărtat și au niște canale prin care pacientul poate respira. Practic, se poate trezi după operație și poate respira pe nas. Dacă ne gândim la cum era intervenția înainte, este o schimbare importantă pentru pacient“, explică dr. Ștefan.

„Intervenția nu este una dureroasă“

Un alt aspect care îi preocupă pe pacienți este durerea după operație. Și aici, spune medicul, tehnicile și instrumentele folosite astăzi au schimbat experiența recuperării. „Mulți pacienți vor să știe dacă îi va durea, dar pentru că avem instrumentele și tehnologiile noi, intervenția nu este una dureroasă. Dacă ar fi să o punem pe o scară de la 1 la 10, durerea ajunge la maximum 2-3“, completează dr. Ștefan.

Intervenția presupune o noapte de internare, iar a doua zi pacientul poate merge acasă.

„Este recomandat să vină la control la o săptămână pentru toaleta nasului, îndepărtarea atelei și scoaterea splinturilor. Din acel moment, începe să respire mult mai bine. Activitățile obișnuite, cum ar fi mersul, condusul sau mâncatul, pot fi făcute fără probleme, însă în primele două săptămâni recomandăm evitarea efortului fizic intens“, explică dr. Ștefan.

De ce rezultatul final are nevoie de timp

După operație, este normal ca nasul să fie umflat, iar forma pe care o vede pacientul în primele zile să nu fie cea finală. Pe măsură ce umflătura se retrage și nasul se vindecă, forma se schimbă treptat și devine din ce în ce mai apropiată de rezultatul final.

Și respirația are nevoie de timp. Chiar dacă pacientul poate începe să respire pe nas după îndepărtarea splinturilor, senzația de nas înfundat poate persista o perioadă, pe măsură ce inflamația se retrage. Recuperarea nu arată la fel pentru toată lumea, iar rezultatul se conturează treptat, nu de la o zi la alta.

Pentru un pacient care a respirat greu pe nas ani de zile sau care a rămas cu nasul deformat după o lovitură, schimbarea nu ține doar de felul în care arată. Poate însemna să poată respira mai ușor, să nu mai simtă că are mereu nasul înfundat și, în unele cazuri, să se simtă mai bine cu propria imagine. De aceea, rino-septoplastia urmărește ca nasul să funcționeze mai bine, dar și ca rezultatul să se potrivească firesc cu chipul pacientului.

Articol susținut de Regina Maria