Medicul de la Maternitatea Polizu din București care s-a rănit cu un pistol cu bile de cauciuc a murit la spital. Surse judiciare spun că el a încercat să se sinucidă. De altfel, familia le-a spus poliţiştilor că medicul suferea de depresie şi că era sub tratament. „Suntem suprasolicitaţi, hărţuiţi şi, de prea multe ori, fără apărare. Rezultatul: stres şi epuizare, o boală cu afectarea stării de sănătate fizice şi mentale, şi medici care recurg la gesturi fără speranţă”, a reacționat preşedintele Colegiului Medicilor, Daniel Coriu.
Medicul Nicuşor Brănescu de la Maternitatea Polizu, în vârstă de 58 de ani, s-a împușcat cu pistolul cu bile de cauciuc joi, în locuința sa, iar arma era deţinută legal. În urma incidentului, el a fost dus la Spitalul Universitar din București, unde a murit vineri.
- „Cuvintele pot părea neputincioase în faţa unei pierderi atât de mari. Dr. Nicuşor Brănescu a fost o persoană extraordinară, dedicată profesiei medicale şi iubită de pacienţi şi colegi deopotrivă. Contribuţia şi eforturile sale în comunitatea medicală vor rămâne întotdeauna vii în amintirea noastră.
- În calitate de medic, a fost o sursă de inspiraţie pentru mulţi, salvând vieţi şi aducând alinare celor aflaţi în suferinţă.
- Pasiunea, compasiunea şi devotamentul său pentru sănătatea şi bunăstarea pacienţilor vor rămâne o amintire puternică şi o moştenire valoroasă”, a spus Daniel Coriu, preşedintele Colegiului Medicilor din România, citat de News.ro.
El a atras atenţia asupra stresului cronic şi epuizării în rândul cadrelor medicale:
- „Suntem suprasolicitaţi, hărţuiţi şi, de prea multe ori, fără apărare. Rezultatul: stres şi epuizare, o boală cu afectarea stării de sănătate fizice şi mentale, şi medici care recurg la gesturi fără speranţă. Astăzi, îi aducem un ultim omagiu Dr. Nicuşor Brănescu.
- Acum nici o săptămână, am suferit pierderea colegei noastre din Iaşi, Dr. Carmina Schaas, care a decedat în timpul gărzii. Şi nu sunt singurele situaţii. Sunt atât de mulţi cei pe care i-am pierdut. Profesia noastră este una nobilă, care ne permite să avem un impact semnificativ în vieţile pacienţilor noştri şi în societate.
- Cu toate acestea, responsabilităţile noastre crescute, resursele limitate şi cerinţele în continuă creştere ne pot aduce adesea în pragul epuizării. Stresul cronic şi epuizarea nu afectează doar bunăstarea noastră personală, ci şi calitatea îngrijirii pe care o putem oferi pacienţilor noştri.
- Ele pot conduce la o scădere a empatiei, la oboseală cronică şi la probleme de sănătate pe termen lung. Instituţiile medicale şi autorităţile pot şi trebuie să se implice în gestionarea acestei situaţii care nu mai poate trena! Suntem o comunitate puternică şi suntem aici unii pentru alţii să ne sprijinim şi să facem tot posibilul pentru a produce această schimbare, pentru noi şi pentru pacienţii noştri”.