Medicul Vasi Rădulescu: "Mă uit cu sentimente amestecate la studenții care au terminat acum facultatea. Mulți vor pleca din țară, fără să mai dea rezidențiatul aici"

​”Mă uit cu sentimente amestecate la studenții mediciniști care au terminat acum facultatea. Foarte mulți vor pleca din țară, fără să mai dea rezidențiatul aici. Suntem pepinieră de medici tineri”, scrie, pe pagina sa de Facebook, Vasi Radulescu, medic cardiolog si fondatorul leapsadesanatate.ro, un proiect de educatie medicala in care toate materialele sunt scrise de medici si sunt destinate publicului larg.

Postarea medicului Vasi Rădulescu:

„Mă uit cu sentimente amestecate la studenții mediciniști care au terminat acum facultatea. Foarte mulți vor pleca din țară, fără să mai dea rezidențiatul aici. Suntem pepinieră de medici tineri.

Majoritatea va da totuși rezidențiatul în toamnă. Vom avea doctori buni, entuziaști, apropiați de oameni. Ei vor umple spitalele capitalei. După primii ani de observat totul din interior, unii vor plonja în depresie, dincolo de salariile care nu mai sunt chiar mici.

De ce? Pentru că unii rezidenți vor merge pe un drum pavat, cu semne clare, vor avea și cel puțin un copilot; ei au totul aranjat și loc asigurat. Cei mai mulți vor avea iluzia că se află pe același drum, dar în realitate ei merg pe margine, prin pietre și cioburi. La un moment dat, calea lor se blochează și apare un semn care îi invită pe o ușiță, să părăsească spitalul în care au lucrat. Ajung prin privat, pe salarii mici, pe tot felul de presiuni. Ajung prin spitale total diferite de cele în care visau să lucreze. Sau pleacă, sătui de umilințe. Pentru că, dincolo de bani, umilințele, discriminările, aranjamentele apasă cel mai tare.

Rezidențiatul e comod, chiar dacă e teribil de greu. E comod pentru că ai garanția că stai în spital și ești plătit acceptabil (acum). Ești aproape de medici, de profesori, dar totuși atât de departe. Apoi nu mai vine un timp comod, pentru că ești dat la o parte. Lucrurile pe undeva tot se așază, dar e cumplit de trist că încă sunt bubele astea care n-ar trebui să existe.

Unii luptă de zece ori mai greu ca să ajungă la lucrul atins de alții fără prea mare efort. Alții care au spate, au o pilă undeva, un morman de bani, pe cineva într-o anume poziție. Și ăsta cred că e cel mai trist rezumat de rezumat nu al medicinei, ci al României în ansamblu.

O țară care ne aruncă în depresie, peste granițe, în medii departe de cele frumoase pe care unii chiar le merităm, în umilințe lungi, în lacrimi de dezamăgire. O țară a aranjamentelor, a pozițiilor calde date pe criterii nesimțite. O țară care te invită să trăiești în bule, nu în aer continuu, liber.”