Metode de gherila urbana

Despre conflictul interetnic de la Targu Mures, din martie ’90, s-a vorbit mult. A fost intocmit si dat publicitatii si un raport, dar care a evitat sa puna punctul pe „i”. S-a vorbit foarte putin si despre amploarea fenomenului respectiv in comunele limitrofe – cum ar fi de exemplu Sangeorgiu de Mures.

Din comisia de ancheta a evenimentelor petrecute atunci au facut parte personaje precum, Gelu Voican-Voiculescu, Mircea Chelaru…La 15 ani dupa acel nefericit eveniment intrebarile raman. Mai mult chiar, ele se amplifica pe masura ce timpul trece si actorii principali dispar. Uneori inexplicabil.

Evenimentele de la Targu Mures din martie ’90, au atins si localitatile din jur. In conceptia „regizorului din umbra”, aceste evenimente trebuiau sa constituie scanteia necesara pentru izbucnirea unor conflicte asemanatoare si in alte localitati din Transilvania locuite compact de populatie de etnie maghiara.

Cele preconizate nu au reusit in totalitate din diverse motive. Un moment al acestui scenariu il reprezinta si barajele ridicate in data de 20 martie pe ruta Targu Mures – Reghin, in localitatile Dumbravioara, Ernei si Sangeorgiu de Mures, cu scopul de a impiedica afluirea spre Targu Mures a populatiei de etnie romana.

Instalarea de baraje fixe sau mobile reprezinta una din cele mai la indemana metode de lupta, specifice gherilei urbane. Nu este foarte complicat si se poate invata din mers. Totul este sa existe un plan si ele sa fie executate intr-o conceptie unitara.

Conditia de baza este sa fie un coordonator si un mic „stat major” cu o pregatire militara minimala.

Barajele si rolul lor

La Dumbravioara au fost instalate pe sosea 3 baraje cu cate 30 de oameni fiecare. La Ernei, drumul a fost blocat cu un autobuz unde actiona un grup de 40-50 de oameni, iar la Sangeorgiu de Mures un alt baraj unde a fost plasat un tractor cu remorca si instalati circa 50 de oameni. A fost cel mai eficient si mai bine consolidat dintre toate.

Alte baraje au mai fost instalate in municipiul Targu Mures si de asemenea pe ruta Targu Mures – Sovata, Raciu – Targu Mures si Band – Targu Mures.

Peste tot, cei ce au asigurat paza barajelor – cetateni de etnie maghiara – inarmati cu bate, lanturi, furtunuri de cauciuc, legitimau masinile, iar cele ocupate de romani au fost avariate, pasagerii batuti, huiduiti si alungati. Pe data de 21 martie dupa amiaza, barajul a fost spart de tancurile M.Ap.N.

La ancheta care a avut loc ulterior, s-a stabilit ca cei agresati la aceste baraje au fost de ordinul sutelor, dar cei mai multi si-au retras plangerile fie de teama, fie pentru a evita complicatiile unor procese indelungi.

Stabilirea pagubelor

La 15 ani dupa acele evenimente, cetatenii din Sangeorgiu de Mures implicati in acele evenimente, sunt inca reticenti fata de cele intamplate. Foarte multe din acele fapte reprobabile s-au petrecut pe fondul unui consum excesiv de alcool. „In data de 20 martie 1990, pe la orele 17, scria Victor Nita de la cotidianul „Expres”(nr.

5 din 11 februarie 1991), numitul Nagy Odon, angajat ICRA, domiciliat in Sangeorgiu de Mures, a mobilizat tiganii din comuna impreuna cu gestionara bufetului din localitate (prenumele acesteia e Rozalia), dandu-le bautura gratuit si sticle de benzina.

Cei doi instigatori au fost ajutati de numitul Balasz, gestionar la magazinul alimentar din localitate si de catre soferul Pista, angajat al IJTLM…” Din dosarul de cercetare penala a reiesit faptul ca au fost agresati cetatenii romani din masinile 3-MS-9971 (conducator Vasile Gliga), 1-BN-4589 (conducator Mircea Suteu),

3-MS-3646 (conducator Petre Traian), 4-MS-3716 (conducator Mircea Bucin), 21-MS-2219 (conducator Ioan Covaci), 31-MS-1228 (conducator Marin Preda), precum si pasagerii aflati in autobuzul 31-MS-974 ce circula pe ruta Targu Mures-Bala.

Au mai fost agresati pasagerii din autovehiculul 31-BN-1020, soferul unei autosalvari de la Reghin si cativa gazetari de la Piatra Neamt si Bacau care se aflau in concediu in judetul Mures. Pagubele totale au fost in suma de 245.690 de lei.

Cetateanul Ioan Nistor a ramas infirm pe viata in urma violentelor suferite.

Procesul… si justitia lui Dumnezeu

In procesul care s-a desfasurat la Baia Mare au fost pronuntate sentinte in cazul a doar sase cetateni: Suto Jozsef (de 33 de ani), Puczi Bela (de 42 de ani), Toth Arcadiu (de 33 de ani), Szilvester Kiss Peter (de 45 de ani), Szilagyi Ioszef (de 32 de ani) si Lorincz Ioszef (de 32 de ani) din Sangeorgiu de Mures.

Normal ar fi fost sa fie inculpati si primarul Berekmeri Ioszef si cei doi preoti, romano-catolic si reformat care au incitat la actiune.

Iata spre exemplu, ce spunea ziarista Ramona Lazar de la ziarul „Esantion”din Cluj (septembrie 1990), una dintre cei care a urmarit procesul indeaproape: „Sufletul acestei actiuni a fost primarul localitatii, Berekmeri Ioszef si cei doi preoti, romano-catolic si reformat.

Din declaratiile celor implicati reiese ca ei au incurajat aceste actiuni…Cei cercetati recunosc ca au fost puternic influentati de indemnurile lor”. Dar ei au scapat de proces si nu au fost singurii.

Interesele de moment au dictat „expedierea” rapida a cauzei, iar pedepsele au fost blande si in cazul celor sase, intre unu si opt ani de inchisoare, cu indeplinire la locul de munca. Desi oameni tineri, dupa cum ati putut observa, multi au murit la un timp destul de scurt dupa evenimentele petrecute la Sangeorgiu de Mures.

Primul care a murit a fost Toth Arcadiu, apoi preotul romano-catolic…Preotul reformat a vazut si el moartea cu ochii, supravietuind aproape miraculos unui accident de masina. Au mai urmat si altii. La 15 ani dupa acele evenimente relatiile intre romani si maghiari sunt relativ bune.

Nimanui nu-i mai face placere sa-si aminteasca de cele petrecute atunci. Doar aparenta de normalitate sau intr-adevar lucrurile au reintrat pe fagasul lor normal? In mod cert insa, in acele momente glasul ratiunii a fost inabusit.