„Mi s-a frânt inima când mi-am văzut nepoata cărând apă cu gălețile toată ziua pentru a-și păstra culturile în viață”. Viața unei bunici, care la 84 de ani, lucrează cot la cot la ferma familiei

Starea oamenilor din agricultura românească în 2024, reflectată într-o întâmplare: o bunică de 84 de ani povestește, într-o investigație publicată de site-ul Snoop.ro, cum a muncit toată viața la CAP, dar cel mai tare a afectat-o când și-a văzut nepoata cu căldările, o problemă generalizată în multe mici ferme din țară. De aici a pornit o investigație de sistem, cu zeci de situații umane, ferme și domenii ale agriculturii.

„Aproape 20% dintre oamenii născuți în România nu mai trăiesc în țară”, arată Societatea Austriacă pentru Politica Europeană. Iar tendințele demografice pe termen lung din mediul rural indică declin, îmbătrânire și dezechilibre de gen în populație, punctează cercetătorii Institutului de Geografie al Academiei Române.

Deși „UE a încercat să reducă emigrația prin alocarea de fonduri specifice […], acestea nu au produs efectele așteptate în mediul rural românesc”, explică cercetătorul Nicola Galluzzo. Asta pentru că migrația din zonele rurale se datorează în mare parte lipsei serviciilor publice și a asistenței medicale de calitate, punctează Galuzzo. Acestea nu pot fi tocmai adresate prin Politica Agricolă Comună (PAC).

O treime din alocarea României din PAC este rezervată pentru proiecte de dezvoltare urbană în perioada bugetară 2021 – 2027. Asta înseamnă un total de 5,6 miliarde de euro. Deși sună bine pe hârtie, nu toți acești bani vor ajunge să fie cheltuiți. Trecutul e grăitor în acest sens, România înregistrând o rată de absorbție de 46% în ultima perioadă de bugetare a PAC, notează un grup de cercetători de la ASE București.

Natura nu vine ca o salvare. Resursele nu înseamnă nimic, ele, în sine. Să ai mult pământ bun poate fi zero ca semnificație a bunăstării. Un studiu care a analizat situația din județul Galați arată o concentrare a proiectelor de dezvoltare rurală contractate în zone periurbane și în localități rurale care beneficiază de know-how-ul unor Grupuri de Acțiune Locală. Regiunile sărace sunt cele mai dezavantajate, atrăgând cele mai puține proiecte de dezvoltare rurală, deși au cel mai mare potențial agricol în județul Galați.

Anca s-a făcut fermier ca să reînvie Bogdănița

Uneori, aceste proiecte de dezvoltare rurală chiar ajung să refacă suflul comunităților. Pentru moș Iordache, dovada e Anca Ursu din satul vecin – Bogdănița. În 2019, tânara ieșită de curând de pe băncile Universității de Agronomie din Iași, și-a ridicat trei sere în grădina bunicii cu bani dintr-un proiect de dezvoltare rurală, dar și cu ce economii strânsese împreună cu partenerul ei de viață – Silviu Fogoroș.

Astăzi, la 29 de ani, Anca conduce Ferma Ursu, unde lucrează împreună cu soțul, fratele și bunica ei de 84 de ani. Vara livrează buchete de legume în Bârlad. Iarna, tânara se transformă în spiridușul lui Moș Crăciun pentru copiii din cele șapte sate ale comunei Bogdănița.

Mulți au descurajat-o, în frunte cu bunica octogenară care astăzi muncește cot la cot cu cei mai tineri la Ferma Ursu.

„Ancăi i-a plăcut aici, mie nu. Eu eram sătulă de muncit pământul. I-am spus că e urâtă meseria asta. O împingeam să se facă învățătoare. În grădină nu ai nici odihnă, nici zi de sărbătoare. Dar nu m-a ascultat Anca“, mărturisește Elena Ursu. În timp ce vorbește, nepoata ei încarcă masa din sufragerie cu dosare în care-și păstrează colecția de semințe tradiționale. Acum, semințele strânse an de an de cei bătrâni sunt plantate din nou în grădină de mâinile Ancăi.

„Eu sunt născută și crescută aici. M-am născut în camera în care dorm. Asta e legătura mea cu pământul“, spune Anca, tânăra fermieră din Bogdănița.

Ferma Ursu este o fermă familială, ca aproape toate celelalte din România. Țara noastră are al doilea cel mai mare procent de ferme familiale din UE, potrivit Eurostat. Anca Ursu crede că niciun fermier nu poate reuși în agricultură în lipsa sprijinului familiei și ăsta e și printre motivele care au adus-o înapoi la Bogdănița.

Provocările sunt destule, iar Anca înfruntă un mediu diferit de cel experimentat de bunica Elena. „Am muncit o viață la CAP. La noi pe dealuri se creștea tutun. A fost greu, ore și ore de legat tutunul pe sfori. Dar niciodată nu mi-a frânt inima așa cum mi-o frânge când o văd pe Anca cărând apă cu gălețile toată ziua pentru a-și păstra culturile în viață”, mărturisește Elena Ursu.

Bogdănița se confruntă cu fântâni secate, la fel ca multe alte localități rurale din nord-estul României.

Tot mai puțină apă pentru fermierii din Moldova

„În 2022, nu mai ajungeam cu apa să udăm la solarii. Era cât pe ce să pierdem culturile. Am cărat apă cu căldarea. De fiecare dată când nu mai puteam, mă gândeam la sora bunicii. La 87 de ani îngrijește o grădină exemplară“, povestește Anca Ursu. Problema, fântâna bunicii a secat, și nu există un sistem public de distribuție a apei care să alimenteze Ferma Ursu. Așa că Anca a fost nevoită să sape adânc în economiile fermei pentru un puț de 60 de metri care să străpungă până în apele subterane de adâncime din dealurile Tutovei.

Tânăra fermieră e fericită deocamdată și simte că puțul e o garanție pentru viitorul Fermei Ursu. „Acum avem mai multă apă decât ne trebuie”, confirmă bunica Elena.

Citește întreaga poveste a acestei familii, pe Snoop.ro.