Michnik: Generalizarea anticomunista e inacceptabila
Ar fi trebuit probabil sa fie un fel de revansa, venita un anotimp mai tarziu, dupa intransigenta abraziva a Herthei Muller. Ar fi trebuit poate sa arate ca exista o experienta comuna a negocierii cu istoria recenta in estul european fost comunist. N-a fost asa si nu pentru ca opiniile lui Adam Michnik, invitatul de aseara al „Conferintelor Ateneului”, seamana cu cele ale doamnei Muller (din contra chiar).
N-a fost asa pentru ca, inca o data, s-a cautat confirmare acolo unde nu exista decat opinii justificate pe experienta personala si constiinta individuala. „Am facut rau ca am cerut fostilor comunisti sa se dea o vreme la o parte”, a intrebat Gabriel Liiceanu. „Da”, a fost raspunsul transant al fostului dizident polonez.
Extrase din discursul lui Michnik:
- Gabriel Liiceanu ii acuza pe altii acum 20 de ani. Filozoful trebuie sa fie precaut cand isi pune hainele procurorului.
- Teroarea din Romania comunista a fost similara cu aceea din Albania si China revolutiei culturale. (Raspuns la o intrebare a lui Andrei Plesu, amfitrionul serii) Mi se pare riscant sa acuzi din postura de emigrant. Nu i-am criticat niciodata pe emigranti dar nu ascult cu placere oameni care ma critica pentru ca nu am fost suficient de rezistent.
- Un medic care si-a facut treaba nu era rezistent dar unul care si-a incalcat juramantul trebuie acuzat.
- In 1945 profesorii au avut de ales (emigrare, rezistenta sau universitate). Le multumesc ca nu au ales primele doua ci au ramas in Polonia sa ma invete pe mine.
- Hertha Muller reproseaza intelectualilor romani ca nu au fost eroi. Eroismul il poti cere doar de la tine. Nu il poti pretinde altora
- (Despre acuzatiile la adresa celor care au indraznit sa reziste) Mostre de gandire bolsevica practicate in Rusia comunista: Soljenitin a fost arestat pentru trotkism, Saharov a inventat bomba atomica! De ce sa ii respectam?
- Pe scurt: nu o inteleg pe Hertha Muller. De ce nu ii cearta pe Kohl sau Miterrand care nu au fost in niciun pericol?
- Au fost oameni care mi-au reprosat ca scriu articole in loc sa fac greva foamei. Am raspuns ca oricum toata Polonia flamanzeste, ce rost are sa mai fac si eu greva foamei?
- O rafuiala cu totalitarismul este o datorie intelectuala. Ne vom rafui tot timpul cu comunismul si fascismul dar acest lucru nu trebuie sa devina un element politic.
- Vedem azi un anticomunism fara simptome.
- E o boala a vremurilor noastre. E o vreme in care incercam sa distrugem autoritatile morale. E o distractie periculoasa. Nu e cale catre adevar ci catre nihilism.
- Hertha Muller nu intelege pana la capat.” Toti suntem vinovati ” pare sa spuna. Dar daca toti suntem vinovati nimeni nu e vinovat iar eu sunt la fel de vinovat ca Ceausescu.
- Omul trebuie iertat pentru ce a facut nu pentru ce gandeste despre comunism. Iertarea e un act individual. Nu poti ierta in numele altuia.
- Daca nu ar fi fost Jaruszelski (ultimul lider comunist al Poloniei) am fi avut un Bucuresti asa cum ati avut voi.
- Polonia nu a fost ca Romania. Comunismul polonez era dependent de Moscova.
- 1989 – comunistii polonezi au fost patrioti. Atunci a fost evident ca trebuie terminat cu aceasta logica a revansei. politicienii nu trebuie sa faca dreptate. Cand politica intra in tribunal justitia iese pe usa din spate.
- Perspectiva banditului: noi banditii din Varsovia nu ii lovim pe cei cazuti. Comunistii facea asta. in 1989 noi banditii din Varsovia nu i-am lovit pe comunistii cazuti.
- Am fost dusmanul nationalismului etnic. Dar stiu si ca ne realizam ca oameni in sfera culturii nationale, a limbii, a traditiei istorice. Se poate trai si cu identitate supranationala ex Zbigniew Brzezinski, Joseph Conrad, Eugene Ionescu etc.
- (Raspuns pentru Gabriel Liiceanu) A a fost rau sa ceri in anii 90 comunistilor sa dea la o parte pentru ca ai luat asupra ta stigmatizarea unei categorii de oameni. Nu indivizi ci categorie. Cea mai mare neferricire sec XX e generalizarea. Bolsevicii le refuzau unor categorii dreptul de a exista in viata publica. Responsabilitatea ta e mai mare decat a unui muncitor, om de afaceri etc.
- Generalizarea anticomunista e inacceptabila. Am fost facut tradator pentru ca m-am opus decomunizarii. Dupa 20 de ani am sentimentul ca eu am avut dreptate.
- Exista o singura forma de decomunizare: alegerile libere. Toate celealte forme sunt anticomunism cu fata bolsevica, Metode de discriminare in afara legii si a democratiei. E un grup de oameni care isi da dreptul sa ii discrimineze pe altii.
Cateva observatii personale:
Hertha Muller (invitata primei editii a Conferintelor Ateneului) a fost, fara voie, personaj principal si in episodul doi. Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu au continuat sa caute un fel de justificare/confirmare pentru conduita unei generatii de intelectuali romani in timpul comunismului si dupa caderea lui. Nu au obtinut-o de la laureata premiului Nobel pentru literatura, nu au obtinut-o nici de la Adam Michnik pe care, am avut intreaga seara aceasta senzatie, au incercat sa il ia martor.
Hertha Muller ne-a certat, a spus Andrei Plesu. A continuat cu o comparatie: Michnik, Havel sau Dinescu nu au facut la fel. Nu am inteles daca supararea/tonul Herthei Muller ii afecteaza scriitoarei in vreun fel validitatea opiniilor.
Statura lui Michnik este atat de mare in peisajul est-european post comunist incat isi poate permite luxul consecventei, chiar cu riscul de a-si supara sau intrista gazdele. Avantajul unei biografii corecte. Neortodox pe standarde est-europene, Adam Michnik insista asupra unui discurs clasic corespunzator tiparelor democratiei liberale.
Teoretician al revolutiei antiutopice, polonezul reuseste sa argumenteze elegant necesitatea iertarii si, mai ales, a individualizarii culpelor (si, de ce nu, a meritelor) in societatile postcomuniste.
Gabriel Liiceanu isi marturisea dezamagirea (amaraciunea, in cuvintele sale) de a se vedea pus in situatia sa fie acuzat de Hertha Muller pentru pasivitatea de dinainte 1989 si de Michnik pentru generalizarile de dupa. Inteleg genul asta de dezamagire, dar nu pricep de ce nu acceptam cu totii ca nu suntem polonezi asa cum parem sa stim bine ca nu suntem albanezi sau bulgari. Hertha Muller avea poate dreptate. Insa rezistenta retrospectiva nu exista. Ascultandu-l pe Gabriel Liiceanu nu poti sa nu te intrebi care este rostul acestei incapatanari intru comparatie fortata cu dizidenta poloneza (sau ceha). E acolo un fel de melancolie inutila a momentului pierdut pentru totdeauna.
Daca e ceva de facut, atunci probabil individualizarea lucida propusa de polonez e solutia corecta. Si poate o evaluare mai corecta si mai realista a tintelor. „Raii” comunismului trebuie identificati dupa buletin si articolul de Cod Penal incalcat. Simpla credinta intr-o ideologie e cel mai mic dintre pacate.
Pe de alta parte, asa cum nu am fost polonezi pana in 1989 – nu am avut dizidentii lor – nu am fost nici dupa. Iar dupa 1989 tocmai aceste absente au facut imposibila despartirea de trecut si promovarea legitima a iertarii. Deci teoria lui Michnik s-ar putea sa fie totusi inaplicabila aici.