Miliarde de la statul german pentru Thyssenkrupp ca să producă „oțel verde”, cu aprobare de la UE

Thyssenkrupp va primi două miliarde de euro pentru construcția unei fabrici care să producă oțel „verde”. Comisia UE a aprobat joi finanțarea, potrivit comunicatului Thyssenkrupp. Nu este vorba de bani europeni, ci de aprobarea CE care permite guvernului federal să elibereze finanțarea solicitată. Prin proiectul „tkH2Steel“, s-ar putea evita producerea a 60 de milioane de tone de CO2.

Comisia UE a aprobat fondurile germane în vederea construirii unei uzine a Thyssenkrupp, cu producție de oțel ecologică. Subvenția se ridică la până la două miliarde de euro, după cum a anunțat Comisia. În plus, CE a aprobat un pachet de 850 de milioane de euro, pe care Franța îl pregătise pentru ArcelorMittal.

Cum se împart banii

Cel mai mare producător de oțel din Germania, Thyssenkrupp Steel, dorește să construiască o așa-numită fabrică de reducere directă (instalație DR) în Duisburg, pentru a produce oțel „verde”. Acesta trebuie să funcționeze cu hidrogen neutru din punct de vedere climatic și, astfel, să reducă semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră în timpul producției de oțel.

Statul Renania de Nord-Westfalia și guvernul federal vor să finanțeze proiectul cu un total de aproximativ două miliarde de euro. Întreaga fabrică, care include și două așa-numite topitorii, este programată să intre în funcțiune la sfârșitul anului 2026. Ar fi atunci cea mai mare astfel de instalație din Germania. Cu toate acestea, construcția nu a început încă. Aproximativ 13.000 de oameni lucrează pentru Thyssenkrupp din Duisburg.

Potrivit informațiilor, ajutorul de stat este împărțit în două părți. Pe de o parte, urmează să curgă subvenții de până la 550 de milioane de euro pentru construirea și ridicarea unei fabrici pentru producția de oțel. Aceasta va fi operată inițial cu gaz natural, dar acesta va fi complet înlocuit cu hidrogen regenerabil și, prin urmare, mai ecologic, până în 2037.

Suma rămasă, de pană la 1,45 miliarde de euro, urmează să fie utilizată pentru finanțarea unui mecanism destinat să acopere costurile suplimentare în primii zece ani de funcționare a noii centrale. Mai exact, acestea sunt costurile care ar fi suportate la procurarea și utilizarea hidrogenului regenerabil, în locul hidrogenului cu emisii scăzute de CO2 (așa-numitul hidrogen albastru).

Potrivit Comisiei UE, peste 58 de milioane de tone de emisii de CO2 pot fi evitate pe toată durata de viață a proiectului. Thyssenkrupp s-a angajat să transmită în mod activ industriei și științei cunoștințele dobândite ca parte a proiectului. Producătorul de oțel vrea să investească aproape un miliard de euro din fonduri proprii.

Colacul verde de salvare

Ministrul federal al Economiei, Robert Habeck (Verzi) a salutat aprobarea ajutoarelor de miliarde. „Este o zi foarte bună care arată că Germania, ca țară industrială, are un viitor verde”, a spus joia trecută vicecancelarul german.

Finanțarea de două miliarde de euro este probabil să fie „cea mai mare finanțare care a fost convenită până acum”. Este unul dintre cele mai mari proiecte de politică industrială. „Demonstrează, de asemenea, loialitatea industriilor consumatoare de energie față de locația lor, spunând vrem să rămânem în Germania, vrem să ne transformăm aici”.

Din punctul de vedere al guvernului de land din Renania de Nord-Westfalia, construirea unei centrale are efecte economice de amploare. „Aceasta este o oportunitate unică, cu perspective pe termen lung pentru crearea de valoare, competitivitatea internațională și păstrarea locurilor de muncă viabile”, a declarat premierul de land, Hendrik Wüst (CDU).

Despre „Thyssenkrupp și criza profundă a unui colos industrial german, accentuată de criza Corona” am relatat anterior în detaliu, aici. În articolul menționat scriam despre supra-capacitățile de pe piața globală a oțelului, care fac dificilă vânzarea acestuia la prețuri profitabile.

Ca o rază de speranță este văzut „oțelul verde”. Pentru producția acestuia este utilizată tehnologia cu hidrogen, în locul combustibililor fosili, ceea ce înseamnă că echilibrul ecologic este mult mai bun. Acest lucru ar permite producătorilor germani, cum ar fi Thyssenkrupp, să se distingă de concurenții lor asiatici. Expertul Roland Döhrn, de la institutul de cercetare economică RWI, subliniază însă că schimbarea va fi costisitoare: „Acest lucru este dificil, pentru o industrie care în prezent nu e în măsură să genereze profit. Prin urmare, schimbarea nu va reuși fără sprijinul guvernului”.

În Germania, și alți producători de oțel doresc să construiască astfel de fabrici. În aprilie anul acesta, compania Salzgitter a primit un grant de un miliard de euro.

Hidrogenul, plus și minus

„Puterea cu hidrogen este cea mai curată sursă de energie, deoarece nu necesită combustie, iar singurele subproduse sunt căldura și apa”, explică un site de profil, TWI Romania.

Celulele electrice de combustibil generează electricitate prin combinarea hidrogenului și oxigenului și pot fi produse dintr-o gamă largă de resurse regenerabile. Cu toate acestea, există unele dezavantaje, inclusiv costul ridicat.

Hidrogenul nu este liber disponibil, ci trebuie separat de apă folosind electroliza -un proces care folosește mai multă energie decat este furnizată chiar de combustibilul cu hidrogen. E, de asemenea, un proces scump care poate duce la eliberarea de gaze cu efect de seră atunci când hidrogenul este eliberat din metan.

Pilele de combustibil cu hidrogen au nevoie de investiții pentru a fi dezvoltate până la punctul în care devin o sursă de energie cu adevarat viabilă. Costul pentru o unitate de putere din pilele de combustibil cu hidrogen este în prezent mai mare decat alte surse de energie -inclusiv panourile solare.

Depozitarea și transportul hidrogenului sunt dificile în comparație cu combustibilii fosili, de exemplu. Nu poate fi pur și simplu pompat prin conducte sau încărcat în spatele camioanelor.

Trecerea la tehnologia cu pilă de combustibil cu hidrogen va necesita o nouă infrastructură care să o susțină, precum și alte implicații, cum ar fi necesitatea modernizarii vehiculelor pentru a găzdui celulele de alimentare cu hidrogen, ca sursă de combustibil. De asemenea, ar apărea și necesitatea creării unei infrastructuri de realimentare a vehiculelor la stațiile de benzină.

Hidrogenul gazos arde în aer la concentrații cuprinse între 4 si 75%, fiind prin urmare o sursă de combustibil ușor inflamabilă, care ridică probleme de securitate. Cu toate aceste dezavantaje, hidrogenul pare a se impune ca o nouă alternativă ecologică la combustibilii fosili.