Militari, oficiali, experți și refugiați din Ucraina răspund la întrebarea HotNews.ro: Ce te-a surprins cel mai mult în cele 6 luni de război? „Partizanii: nu i-am avut în Crimeea în 2014, dar este o plăcere să-i vezi acum”
În cele șase luni de la începutul războiului, Ucraina și chiar Uniunea Europeană au avut parte de evenimente pe care mulți nu le credeau posibile în 2022. Dar care este lucrul care i-a suprins cel mai mult pe ucraineni? De ziua Ucrainei, răspund la această întrebare militari, experți în politică externă, oficiali, refugiați din teritoriile ocupate și simpli cetățeni.
Ziua independenței Ucrainei, care se sărbătorește astăzi, pe 24 august, coincide și cu marcarea primelor șase luni de război cu Rusia. Contextul nu este deloc unul calm și se așteaptă ca Moscova să atace ținte importante din Ucraina, clădiri guvernamentale și chiar civile, din Kiev și alte mari orașe.
Asta după ce rușii au acuzat serviciile secrete ucrainene de asasinarea fiicei ideologului extremist Alexander Dughin, unul dintre susținătorii și promotorii ocupării Peninsulei Crimeea și al războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
Statele Unite și-au îndemnat cetățenii care se află în Ucraina să părăsească țara, iar autoritățile de la Kiev au interzis evenimentele publice pentru sărbătorirea zilei în care, în 1991, Ucraina și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică.
În contextul în care invazia Rusiei, care a început pe 24 februarie 2022, a schimbat decisiv soarta Ucraina și va influența viitorul Uniunii Europene, am vrut să aflăm, atât de la experți și oficiali, cât și de la locuitori ai orașelor ocupate de Rusia care sunt lucrurile întâmplate în ultimele șase luni la care nu s-ar fi așteptat deloc. Ce anume i-a luat prin surprindere în acest interval de timp? Iată răspunsurile:
Hanna Shelest, director de programe de securitate la organizația Foreign Policy Council „Ukrainian Prism”: „Partizanii din teritoriile ocupate: nu i-am avut în Crimeea în 2014, dar este o plăcere să-i vezi acum”
„Sunt mai multe lucruri la care nu ne-am așteptat. Primul este solidaritatea internațională cu refugiații ucraineni. Cei șase milioane de refugiați, majoritatea femei și copii, au fost bine primiți în multe țări europene. Acest lucru ne-a ajutat să înțelegem că nu suntem singuri și că suntem bineveniți ca prieteni, nu ca refugiați.
A doua surpriză, de fapt nu e chiar o surpriză, ci mai degrabă un lucru pozitiv, a fost felul în care ucrainenii din diferite părți ale țării s-au unit pentru a acorda asistență umanitară. Toată lumea se aștepta ca Națiunile Unite sau Crucea Roșie să intervină, dar 90 % din ajutorul umanitar a venit din partea unor inițiative locale de voluntari.
În al treilea rând: partizanii din teritoriile ocupate. Nimeni nu i-a antrenat, nu au avut resurse și nici experiențe trecute. Este ceva ce nu am avut în Crimeea în 2014. Acum putem vedea această rezistență, atât violentă cât și non-violentă. Sunt oameni care vor să arate că Herson este ucrainean, că Melitopol este ucrainean, sau alte regiuni unde am văzut partizani. Acesta este în mod evident un lucru plăcut să-l vezi acum.”
Yevgenya Gaber, expertă în politică externă și fostă consilieră a premierului Ucrainei: „Potențialul națiunii ucrainene de a fi unită atunci când este necesar, acesta este lucrul care m-a uimit cel mai tare”
„Ca să răspund într-o propoziție, curajul și unitatea poporului meu m-au uimit. Încă din 2014 ucrainenii au arătat solidaritate la provocări majore. Dar acum am fost cu adevărat surprinsă să văd cum ucraineni cu background profesional diferit, din grupuri sociale diferite și cu preferințe politice diferite au creat cu succes un front comun împotriva agresiunii ruse.
Voluntari, doctori, jurnaliști, experți și analiști de politică externă, funcționari publici, profesori, diplomați au arătat o puternică voință internă de a se ridica împotriva agresiunii ruse și de a face fiecare ce trebuie făcut în poziția lui. De a se organiza, pe sine și pe cei din jur, pentru a ajuta Ucraina să supraviețuiască și să lupte timp de șase luni în acest război barbar pornit de o țară care are resurse, oameni și echipamente de zece ori mai numeroase.
Am fost de asemenea uimită de cât de mulți oameni de afaceri s-au adaptat noilor realități înlocuind business-ul cu voluntariatul. Sau cum colegii mei, experți sau jurnaliști, fără ajutor sau finanțare externă, au ieșit pe rețele sociale, pe surse convenționale și neconvenționale și au vorbit 24/7 pentru a explica ce se întâmplă în Ucraina, în toate limbile și pentru publicul de toate felurile.
Cum oameni de cultură, artiști, vedete, cântăreți, lideri de opinie și-au folosit popularitatea pentru a strânge fonduri. De exemplu, așa s-au strâns bani pentru sateliți de comunicații pentru forțele armate ucrainene.
Acest nivel ridicat de unitate, dragoste și sprijin reciproc al acestor oameni din medii complet diferite mi-a deschis ochii și recunosc că până acum am subestimat-o, așa cum au făcut mulți dintre noi: potențialul națiunii ucrainene de a fi unită atunci când este necesar. Asta m-a impresionat cel mai tare”.
Sergiy Gerasymchuk, analist politic, organizația neguvernamentală Strategic and Security Studies Group: „Principala surpriză o reprezintă perspectiva aderării și statutul de candidat UE acordat Ucrainei, în cea mai fierbinte fază a războiului cu Rusia”
„Ucraina a supraviețuit invaziei pe scară largă a Rusiei și și-a păstrat suveranitatea, iar aceasta este principala realizare în 2022. Dar dacă vorbim despre principala surpriză atunci aceasta este perspectiva aderării și statutul de candidat UE acordat Ucrainei (și Republicii Moldova).
Probabil ar fi corect să spun că este cea mai mare realizare de politică externă din ultimile decenii. Și tocmai a dovedit că nici Revoluția Portocalie din 2004, când ucrainenii au votat pentru președintele pro-european Iușcenko, nici Euromaidanul și Revoluția Demnității din 2013-2014, când ucrainenii au luptat împotriva pivotării președintelui Ianukovici către Rusia, nici suferința uriașă a oamenilor de pe urma războiului Rusiei împotriva Ucrainei, care a început în 2014 și a atins punctul culminant în februarie 2022, nu au fost zadarnice.
Acum este clar că lumea știe despre prețul pe care Ucraina îl plătește pentru alegerea sa de a fi un stat european independent, iar visele de a adera la UE devin realiste. Deși mulți ucraineni au sperat la un astfel de rezultat nimeni nu se aștepta la acest lucru în cea mai fierbinte fază a războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
Ar fi fost imposibil fără eforturile enorme ale poporului ucrainean, Armatei Ucrainei și vecinilor noștri cei mai apropiați (inclusiv România) care au făcut atât de multe pentru a convinge Bruxelles-ul să deschidă ușa unei Ucraine însângerate”.
Vladislav Seleznev, colonel al Forțelor Armate ale Ucrainei: „M-a surprins pregătirea extraordinară a partenerilor Ucrainei pentru a asigura livrările armamentului și a oferi un suport tehnic necesar nouă”
Ceea ce m-a surprins în aceste șase luni de război a fost chiar atacul Federației Ruse, fără niciun argument și fără niciun motiv, asupra țării noastre. Declarațiile lui Putin abia se transmiteau când primele atacuri aeriene deja au avut loc în mai multe orașe.
Cred că peste o anumită perioadă de timp va avea loc o apreciere a acestor evenimente.
De asemenea, m-a surprins o pregătire extraordinară a partenerilor Ucrainei pentru a asigura livrările armamentului și a oferi un suport tehnic necesar pentru forțele noastre armate. Polonia, țările baltice, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, într-un timp foarte scurt, s-au aliniat acestei curse militare și competiții cu acel potențial militar pe care îl are Federația Rusă.
Lucrul care m-a surprins neplăcut și pe care încă nu pot să-l înțeleg este o poziție impotentă a instituțiilor responsabile de securitatea mondială – ONU, OSCE, NATO.
Și nu mă refer la relațiile bilaterale cu Ucraina, ci la competențele acestora privind asigurarea securității nu doar în Europa, ci și în întreaga lume. Nu a fost demonstrată o poziție dură și eficientă pentru a opri agresiunea Federației Ruse.
Și ceea ce nu că mă miră, dar practic mă ucide este conștientizarea acțiunilor ocupanților ruși pe care le calificăm drept genocid al poporului ucrainean.
Din fiecare 20 de rachete lansate de ruși, 19 nimeresc în locații civile. Este o statistică oficială a Serviciului de Securitate al Ucrainei. Dar ceea mă și surprinde, dar și mă inspiră este convingerea absolută a fiecărui cetățean al țării noastre că noi vom învinge, în pofida tuturor greutăților și pierderilor.
Oleksa Voznyak, deputat în Rada locală din orașul Lviv: „Infrastructura urbană nu a fost concepută pentru un număr atât de mare de oameni”
„Nu m-am așteptat să văd cum orașul nostru se transformă, în primele zile ale războiului, într-un hub uriaș, prin intermediul căruia zeci de mii de ucraineni în casele cărora a venit războiul s-au îndreptat în regiunile de Vest ale Ucrainei și în țările europene.
Dacă până acum, prin Gara Centrală din Lviv treceau zilnic cinci-zece mii de oameni, numărul a ajuns la aproximativ 50 de mii. Oameni care au așteptat zile întregi pentru a putea pleca mai departe. Infrastructura urbană nu a fost concepută pentru un număr atât de mare de oameni.
Ulteriori, locuitorii orașului și ai întregii regiuni, cetățeni de rând, dar și antreprenori, au adus acolo mâncare pentru a hrăni persoanele strămutate. La scurt timp, în stație au început să funcționeze mai multe posturi de alimentație, în care sute de voluntari pregăteau mâncare non-stop.
Printre voluntari s-au regăsit atât rezidenți din Lviv, cât și cei care au fugit de la rachete și obuze. Au lucrat zi și noapte umăr la umăr. Atunci a devenit clar că războiul nu i-a divizat, ci i-a unit pe ucraineni, iar inamicul nu are nicio șansă să câștige aceasta luptă”.
Oleksiy Honcharenko, deputat în Rada Supremă a Ucrainei: „Ne-am apărat mizând pe o confruntare armată, dar ne-am pomenit printre teroriști și adepți ai genocidului”
„În cele șase luni am fost surprins este rezistența poporului ucrainean: știam că Forțele Armate ale Ucrainei sunt capabile să lupte, dar oamenii de rând au demonstrat că sunt gata să se ofere voluntari și să-i susțină pe militarii noștri.
Nu m-a surprins sprijinul Occidentului – ne îndreptam în direcția respectivă de mult timp. Este un lucru reciproc.
Dar singura surpriză reală a fost legată de cât de jos a căzut inamicul nostru. Ne-am apărat, mizând pe o confruntare armată, dar ne-am pomenit printre teroriști și adepți ai genocidului”.
Nadejda Suhorukova, refugiată din Mariupol: „Militarii m-au surprins prin curaj, putere și neînfricare. Cei din „Azov” pur şi simplu au fost uimitori”
„Cel mai uimitor lucru au fost şi rămân oamenii care erau în apropiere și armata noastră. Mulți vecini, prieteni, rude au arătat o latură a lor neașteptată. Cu cele rele și cu cele bune. Militarii m-au surprins prin curaj, putere și neînfricare absolută.
Cei din “Azov” pur şi simplu au fost uimitori. Nu credeam că este posibil pentru o fiinţă umană să îndure ceea ce au avut ei de îndurat. Ceea ce nu că mă surprinde, dar mă înfurie în fiecare zi este aroganța ocupanților ruși. Terorismul lor împotriva noastră a ucrainenilor. Bombardarea cartierelor paşnice, civile, cu oameni, copii. Minciunile constante ale presei lor.”
Timofei Livutin, jurnalist (fiul Nadejdei), din Cernomorsk, Odesa: „Este surprinzător cum mamele care și-au pierdut copiii în războiul lui Putin, un război fără niciun sens, sunt gata să continue să voteze pentru el”
„Cel mai mult sunt surprins de prostia soldaților ruși și a comandamentului, și neînțelegerea propriei neputințe în fața Forțelor Armate ale Ucrainei. Și toleranța poporului rus – ei sunt alungați cu șuturi în fund din toată lumea, totul este închis pentru ei, prețurile cresc în orașele rusești, ei locuiesc fără toalete în casă, dar rezistă.
Și ei spun că sunt gata să aibă răbdare. Este surprinzător cum mamele care și-au pierdut copiii în războiul lui Putin, un război fără niciun sens, sunt gata să continue să voteze pentru el și pentru regimul său autocratic.
Dintre evenimente, Cernobaevka m-a surprins cel mai mult. Rușii au trecut prin această locație de 13 ori și de fiecare dată, exact de 13 ori, cei veniți acolo au fost uciși. După a 13-a oară, au realizat că ceva nu este în regulă. Și merită să încerce altceva.
Din partea noastră, am fost surprins de rezistența regimentului „Azov” în Mariupol, orașul meu natal. Ei nu au fost învinși – doar luați prizonieri. Iar oamenii, fiind acolo sub pericolul morții, tot spuneau că au luptat și vor lupta pentru Ucraina.
Iar cea mai amuzantă declarație pentru mine a fost cea a lui Dmitri Medvedev. El a spus că dacă Ucraina lovește Crimeea ne așteaptă „Ziua Judecății”. Am lovit bazele rusești din Crimeea deja de câteva zeci de ori. Medvedev a închis gura și nu a mai spus nimic.
Mai mult, a eliminat această postare de pe canalul său de Telegram”.
INTERVIURILE HotNews.ro