Misiunea imposibila Afghanistan

In 7 octombrie 2001, coalitia internationala impotriva terorismului marsaluieste in Afghanistan. Sub sloganul „Enduring Freedom”, SUA implica in vasta actiune militara statele membre ale NATO. Si alte state sunt convinse de necesitatea unei libertati durabile si a unei noi securitati mondiale. Bilantul misiunii, dupa noua ani, e halucinant: enorme pierderi materiale, abuzuri si coruptie, mii de morti, militari si civili. Soldati reintorsi vii, insa traumatizati psihic. Un presedinte de stat afgan corupt si labil, o politie si o armata care nu pot sa-i tina in frau pe talibani si pe teroristi. Summitul NATO de la Lisabona si-a declarat ‘misiunea indeplinita’. In Afganistan misiunea pare imposibila, iar razboiul ratat.

Caldarea vrajitoarelor

De peste 150 de ani, mariile puteri ale lumii si-au incercat „norocul” razboiului in Afghanistan. Dupa ce, cu doi ani si jumatate inainte, imperiul colonial britanic ocupase Kabul-ul cu trupele sale de indieni, in luna ianuarie a anului 1842 izbucneste o revolta populara. Pe un frig cumplit, cei 4.500 de militari sunt nevoiti sa se retraga.

In marsul lor prin munti, ei sunt insotiti de un convoi numeros. La prima trecatoare, insa, convoiul intra in ambuscada afgana. Din 13.000 de oameni, ramane in viata unul. Doctorul Brydon a fost lasat in viata, ca sa ajunga in fortul de la Jalalabad si sa povesteasca ce s-a intamplat.

Au urmat alte doua razboaie britanico-afgane, incheiate cu esec, sau „in sah”. Enervati, englezii au consimtit, in anul 1919, la declararea independentei Afghanistanului. Dupa sase decenii, o alta supra-putere s-a gandit ca va realiza ceea ce n-au reusit supusii reginei de peste Canalul Manecii.

In 1979, Uniunea Sovietica a atacat cu 80.000 de oameni, incercand sa instaureze la Kabul un regim pro-sovietic. Dupa zece ani de beligeranta, in 1989 sovieticii s-au retras „cu demnitate” din Afghanistan. In Piata Rosie, militarii reintorsi au fost decorati. Alti 15.000 n-au mai apucat momentul de glorie, caci au cazut la datorie, in „caldarea vrajitoarelor”.

Cuvantul K

„Razboiul americanilor” din Afghanistan este si el foarte aproape de aniversarea unui deceniu. Volens-nolens, o treime de mapamond (44 de state) il sprijina politic, material si logistic. Intre timp, nu i se mai spune decat pe la colturi pe nume, intr-atat a devenit de nepopular.

Politicienii germani sunt extrem de atenti la folosirea cuvantului „razboi” (Krieg). Ii spun oricum misiunii din Afganistan: de sprijin, de democratizare, de reconstructie, numai ca sa nu foloseasca „cuvantul K”, (K-Wort), de trista amintire pentru Germania postbelica.

Ca nu este o misiune cum se schiteaza pe hartie, cancelarul Angela Merkel observa cel tarziu cand este invitata sa ia parte la ceremonialul funerar al cate unui militar german cazut in Afghanistan si repatriat in sicriu.

Ministrul Apararii, Karl-Theodor von Guttenberg, a devenit intre timp mai explicit. Chiar la inceputul mandatului sau, in decembrie 2009, tanarul ministru de 39 de ani a redeschis dosarul bombardamentului de la Kunduz si a concediat un inspector general care s-a ocupat de caz.

In 4 septembrie, ofiterul german Georg Klein daduse comanda pentru bombardamentul aviatic american asupra insurgentilor afgani care pusesera mana pe doua tancuri-cisterna. Incidentul s-a soldat cu moartea a 140 de oameni, intre care multi civili.

Bani pentru talibani

Insa bilantul general este mult mai alarmant. In presa germana apare chiar calificativul „de groaza”, referitor la anul 2010. Si doar totul incepuse atat de rapid si de simplu, in misiunea Afghanistan, acum noua ani. Dupa bombardamente aviatice in forta si fara intrerupere, capitala Kabul cade, in 13 noiembrie 2001.

Se impune o noua conducere de stat si vesticii instaleaza pentru protectia acesteia, sub mandat ONU, trupele internationale de securitate ISAF. Concomitent, sunt trimise in tara forte de reconstructie democratica. Democratizarea arhaicului stat islamic este scrisa cu litere mari, in justificarea misiunii ce a urmat.

Se incearca evitarea greselii din razboaiele anterioare, si anume retragerea trupelor, inainte ca stabilitatea in tara sa fi fost asigurata. Lectia e invatata de la „misionarii” democratiei din Vest, stabilitatea trebuie insa sa reziste prin puteri proprii, afgane. Ceea ce se pare ca nu e greu, ci aproape imposibil de realizat, pe termen lung.

Peste 140.000 de militari ai coalitiei internationale, din care fac parte si membrii NATO Germania si Romania, sunt stationati momentan in Afghanistan. Contingentul a fost permanent suplimentat. Grosul a venit in 2010 din SUA, inca 30.000 de soldati. Cheltuielile americane pentru misiune sunt evaluate la 300 de miliarde de euro. „Ajutoare in valoare de sapte milioane de dolari se scurg zilnic in zona beligeranta”, scrie saptamanalul Spiegel.

Tot anul acesta a fost avansata indrazneata solutie de a atrage liderii talibani in conlucrarea pentru stabilitate politica in Afghanistan. Iar acestia n-o fac, decat pentru bani. Foarte multi bani. Coalitia internationala a pus 50 de milioane de euro la dispozitia talibanilor „tradatori de cauza”, pentru a le asigura mijloacele de existenta dupa iesirea din reteaua terorista.

Prin aceasta solutie propusa, devine clar ca misiunea internationala a intrat in impas, iar talibanii sunt aceia care si-au atins scopurile: bani si o recunoastere diplomatica internationala ce parea imposibila, la declansarea conflictului.

Chiar daca talibanii au suferit pierderi importante, ei par a se regenera ca o coada de soparla. „Fiecare taliban ucis da nastere la zece noi talibani, care ii jura razbunare”, a declarat un general de servicii secrete pakistanez, pentru cotidianul Bild. In peste 80% din provinciile Afghanistanului guverneaza din umbra talibani si majoritatea afganilor prefera sa-si predea acestora rezolvarea problemelor, decat unei administratii de stat considerate corupte.

De pe bancile scolilor islamice din Pakistan ies ca pe banda rulanta noi fundamentalisti, gata sa lupte in primele linii pe frontul afgan, mai afirma publicatia numita.

Ora adevarului

O mare problema pare a fi devenit, intre timp, si presedintele afgan Hamid Karzai, care se declara, nu demult, cel mai infocat sustinator al trupelor de interventie ISAF. Acesta a ajuns sa-i numeasca pe militarii americani, englezi si germani, care il apara de fapt, „intrusi” si „cruciati”. Talibanii sunt insa, pentru Karzai, doar „frati scosi din sarite”. Saptamana trecuta, el ar fi solicitat chiar reducrea drastica a operatiunilor militarilor din ISAF, caci „afganii nu mai vor sa-i vada”.

Presedintele Karzai, ales democratic – in ciuda unor acuze de falsificari electorale – pana in 2014, este catalogat momentan drept depresiv si imprevizibil. „Cum sa-i explici in particular unui tanar soldat de ce ar trebui sa-si dea poate si viata pentru un conducator corupt, ca Hamid Karzai?”, isi exprima dubiile un comandant militar american stationat in sudul Afghanistanului.

Bun-rau cum e, pana in 2014 Karzai sta la carma. Tot atunci, era programata incheierea retragerii trupelor de securitate internationale, pornindu-se de la premisa ca afganii se pot organiza democratic si pazi singuri. Pana acum insa, democratia afgana a functionat doar cu stimulente si bani vestici. Ce se va intampla, oare, cand acestea vor disparea?

Ex-comandantul american al ISAF din Afghanistan, Stanley McChristal, nu exclude posibilitatea unui esec al misiunii internationale. „N-am inteles suficient problemele”, declara el pentru Spiegel. Un omolog rus, Boris Gromow, ultimul comandant al armatei sovietice in Afghanistan, spune si mai transant: „A venit ora adevarului, pentru NATO”.

La summitul de la Lisabona din 19-20 noiembrie, secretarul general al Aliantei Nord Atlantice, Anders Fogh Rasmussen, a facut referiri la acest „adevar”, spunand ca incheierea in 2014 a misiunii combative a trupelor internationale nu inseamna retragerea completa a acestora din Afghanistan. Rasmussen a precizat ca a semnat cu presedintele Afghanistanului, Hamid Karzai, „un parteneriat pe termen lung care se va mentine si dincolo de misiunea noastra de lupta”.

Prin urmare, Alianta se leaga ombilical de stancosii munti afgani. La summit, misiunea NATO a fost indeplinita. In Afghanistan ea continua, sfidand imposibilul.