Mistificare si ipocrizie in invatamantul romanesc

Ani la rand conducatorii educatiei au incercat, uneori au si reusit, sa ne inoculeze ideea ca avem un invatamant de calitate, performant. Doar rauvoitorii si carcotasii il denigreaza din interese partizane sau de alta natura. Suntem bombardati cu minunatele realizari ale olimpicilor romani, ca si cum acestia ar fi produsul scolii romanesti, cand de fapt sunt rezultatul propriului talent.

Rezultatele la examenele de bacalaureat si teze sau teste nationale vorbesc de la sine: judete cu peste 90% promovare la bacalaureat, Mehedintiul a inregistrat un naucitor 99%, procente pe tara de 35% elevi de clasa a VIII-a cu note intre 8 si 10 la teza unica de matematica, iar la o teza unica de geografie peste jumatate de elevi au luat nota 10!

De departe cele mai spectaculoase rezultate s-au inregistrat la unele licee de prestigiu la proba de educatie fizica de la bacalaureat, demne de cartea recordurilor, in care toti candidatii, dar absolut toti, au luat nota 10! Adica au indeplinit toti la perfectiune bareme destul de dure la alergare, sarituri, gimnastica, jocuri etc. N-au fost printre ei unii (unele) mai plinuti(e), care s-au impiedicat, au alunecat, n-au nimerit poarta sau cosul de baschet, nu, totul a fost perfect, ca la o olimpiada de vis, Nadia si Dan Grecu reincarnati.

Desi ministerul educatiei a promis verificari in acele judete in care se obtin an de an procente astronomice la bacalaureat, nimeni n-a auzit nimic pana in prezent. Totul a trecut in uitare.

Incet, incet, pentru cine vrea sa priveasca realitatea, a venit si trezirea. Evaluari internationale plaseaza invatamantul romanesc pe ultimele locuri din lume (48 din 57 de tari) si nicio universitate romaneasca nu se plaseaza in primele 500 din topul Shanghai, in timp ce Polonia, Cehia, Ungaria au nu una ci mai multe universitati in acest top.

Comisia prezidentiala condusa de Mircea Miclea caracterizeaza pentru prima data invatamantul romanesc astfel: “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, exista “insule de excelenta intr-o mare de impostura”.

Diplomele false si programele de studii ilegale au devenit moneda curenta in invatamantul superior, recentul scandal de la Spiru Haret fiind doar varful aisbergului. Si ce daca, dupa un scandal imens privind diplome false acordate unor “absolventi” italieni de stomatologie, universitatea din Oradea a primit din partea ARACIS, “jandarmul” invatamantului superior, calificativul “grad ridicat de incredere”. Curata incredere, coane ARACIS!

Compatriotii nostri, ajunsi de nevoie in tari europene s-au angajat, preponderent, la munci agricole sau casnice, joburi care nu pretind calificare deosebita. Daca brandul polonez in Europa a fost “instalatorul”, Romania a trebuit sa se multumeasca cu “capsunarul”. Chiar premierul Emil Boc a declarat ca scoala romaneasca este paralela cu piata muncii, iar presedintele tarii a criticat in repetate randuri prapastia care exista intre formarea profesionala din scoli si cerintele mediului de afaceri.

Din cele 17.000 de scoli circa 8.000 nu au autorizatii sanitare de functionare, desi in ultimii ani s-au pompat bani seriosi in infrastructura scolara, bani care au disparut ca apa in nisip. Unde sunt controalele si raportarile postfinantare? Cine raspunde pentru toaletele care au costat zeci de mii de euro degeaba, pentru ca au fost construite langa scoli parasite, doar pentru ca primari si/sau directorii sa incaseze comisioane grase, din care sa doneze si la partidul care i-a plasat pe posturi?

Recente rapoarte ale FEM (forumul economic mondial) plaseaza Romania la coada listei privind eficienta si transparenta cheltuirii banilor publici.

In ciuda programelor sociale de tipul “cornul si laptele” abandonul scolar s-a triplat in ultimii 9 ani, ajungand la procente alarmante pentru o tara europeana. A facut cineva vreo evaluare privind eficienta cheltuirii acestor fonduri?

Cine este de vina pentru aceste mistificari grosolane?

Conducerea educatiei. Nu vor sau nu pot sa vada ca in actuala etapa de evolutie a societatii romanesti este absolut necesar o evaluare de terta parte a rezultatelor scolare.

In Finlanda, exista o comisie independenta, numita de guvern, pentru organizarea si evaluarea bacalaureatului. In Franta, asistenta la probele scrise de bacalaureat nu este facuta de catre profesori. In America exista agentii independente, cu functionare permanenta, la care te prezinti sa sustii examene de absolvire si care-ti certifica competentele obtinute. Si nu sunt tari care vin din comunism.

S-ar putea crea si la noi aplicatii informatice puternice care sa genereze teste grila personalizate, similare dar nu identice, cu corectare automata, pe baza carora sa se sustina examenele de absolvire. Cu supraveghere neutra, formata din alte persoane decat profesori. Cu exceptia probelor de comunicare verbala si scrisa. Da, dar cum s-ar mai ascunde ineficienta scolilor si liceelor si banii cheltuiti aiurea!

Dincolo de posibile fapte de coruptie se stabilesc relatii emotionale intre elevi si profesori, care-i impiedica pe acestia din urma sa fie obiectivi la examenele de absolvire. Ideea “sa-i ajutam, ca sunt copiii nostri, sa intre la un liceu sau o facultate buna”, ascunde doua obiective: pe de o parte sa inlesneasca, intr-adevar, accesul elevilor pe care i-au vazut crescand sub ochii lor la o institutie de invatamant buna, chiar daca nu merita si, pe de alta parte, sa ascunda sub pres slaba pregatire a elevilor, ce li se datoreaza in buna masura. Daca pe langa aceste doua obiective mai “pica” si oarece cadouri sau bani, cu atat mai bine. Ce, parlamentarii si guvernantii nu iau si ei? Noi suntem mai fraieri?

Asa de bine au inteles diriguitorii educatiei aceste lucruri incat la bacalaureatul de anul viitor atestatele de competente lingvistice si digitale sunt date elevilor de catre proprii profesori care, in virtutea legaturii sufletesti cu elevii, ii vor ferici pe toti cu calificative “de la exceptional in sus”. Si evaluarea nationala de la sfarsitul clasei a VIII-a se va sustine tot sub ochii “vigilenti” ai directorului si 3-4 profesori din scoala, care-si vor spune: dar daca la alte scoli generale nu se va desfasura evaluarea in mod cinstit si elevii nostri vor fi dezavantajati? Hai sa-i ajutam! Si uite asa evaluarea nationala se va transfoma in concursul national “cine-i ajuta mai mult”! In ambele cazuri elevii se vor “simti” si ei sa-i rasplateasca pe profesori, ca tot sunt saraci si iata, cum-necum, ne pleaca elevii in viata gata “formati”.

Urmeaza o perioada de transformari decisive in sistemele de educatie si formare profesionala. Avand drept miza modernizarea Romaniei si “trenul” spre lumea civilizata europeana. Poate ultimul.

Daca transformarile nu se vor produce incepand cu diriguitorii, adio Europa, adio lume civilizata!