Mos Teaca la Rivolutie, in uniforma militara

Protestul din Piata Universitatii a fost, zile bune, foarte corect si civilizat, in ciuda tuturor incercarilor de manipulare si deturnare venite din toate partile (televiziuni, grupari politice, etc.). A prezentat o colectie de probleme reale ale societatii. Trebuia insa sa intervina si un moment umoristic, este caracteristic Romaniei sa juxtapuna problemele natiunii, prezentate pe un ton grav, cu bascalia mioritica. In ochiul ciclonului revolutionar a intrat un personaj burlesc, labartat pe toate ecranele televizoarelor, in timp ce Emil Boc era inca surpins cu lopata in mana pe Centura Capitalei (despre stupiditatea acestui gest, alta data). Descinderea obscurului locotenent Gheorghe Alexandru in Piata Universitatii a fost prezentata mediatic precum descinderea lui Baiazid la Rovine. Nu a venit calare pe cal, a venit calare pe un discurs stupefiant, raspandit cu veselie de reporteri fara cap si editori in cautare de senzational in transmisiunile lor in direct. Militarul era profund, patruns de importanta istorica a momentului fugii domniei sale de la Flotila Aeriana 71 din Campia Turzii pentru a se alatura manifestantilor. Ba mai mult, pentru ca circul sa fie complet, locotenentul a facut propuneri pentru preluarea Romaniei de catre Armata, propuneri inainte Marelui Stat Major, care a luat act “cu consternare” de continutul lor.

Sa ne intelegem in primul rand ce sustin si ce nu sustin. Vorba lui Caragiale, eu nu pot pentru ca sa zic ca daca Gheorghe Alexandru venea in blugi si tricou, fara haina militara in Piata Universitatii, in timpul liber al domniei sale, putea fi inteles si sustinut de oameni. La limita, a milita pentru anumite doleante, chiar si in scris, poate fi interpretat ca ceva curajos, chiar laudabil, daca e facut in limite institutionale. A tari insa institutia Armatei Romane in intregul sau intr-un demers zburdalnic, politic, public, a milita in fata camerelor de luat vederi pentru dizolvarea instrumentelor puterii civile si a dori preluarea conducerii de armata, in conditiile in care nu te-a intrebat nimeni de sanatate, a dezvolta public scenarii halucinante intr-un moment de maxima tensiune in societate este peste puterea mea de a intelege.

Compariatia cu Mos Teaca provine din pornirea acelui personaj de a prelua, cu efect comic, controlul unor situatii, fara a tine cont de ce spune “comenduirea”. Anton Bacalbasa spunea despre personajul sau ca “ar fi nedrept sa afirmam ca Mos Teaca este numai militar. Largindu-i Cercul de activitate, studiindu-l de aproape, el poate fi cu aceiasi usurinta prefect, profesor universitar, medic, comisar comunal, arhimandrit, gardist, avocat , senator, orice.” Domnul Gheorghe Alexandru se incadreaza foarte bine. A propus de pilda dizolvarea Parlamentului; asa cum este Parlamentul e votat acolo de romani si va fi revotat intr-o alta formula tot de romani, la sfarsitul acestui an. A propus invocarea starii de urgenta, care in manualele militare este echivalenta cu situatia in care Romania ar fi intr-un razboi sau ar fi trecut printr-un cutremur. A propus conducerea Romaniei direct de catre armata – singurul lucru care ii mai lipseste Romaniei europene in acest moment delicat este o dictatura militara. A propus revenirea la Monarhie – o optiune sustinuta in sondaje de 2% dintre romani. A vorbit de “batjocura din aceasta tara” – fara a se gandi la situatia in care un militar paraseste unitatea de capul lui, fara sa intrebe pe nimeni. A vorbit in numele Armatei, in timp ce trebuia sa vorbeasca doar in numele propriu, de dezertor dintr-o unitate militara, de om care nesocoteste regulamentele militare. Ba mai mult, domnul locotenent transmite o hartie-manifest Marelui Stat Major si cere un raspuns pana pe 26 ianuarie, ora 16.00. Ar mai trebui doar sa mearga cu o banderola de revolutionar pe bratul drept intr-un studio al Televiziunii Romanie, iar Teodor Brates si George Marinescu sa anunte poporul ca “Armata e cu noi”.

Trec lejer si peste alte aspecte halucinante ale discursului acestui domn. Afirmatia “Nu am mai dormit acasă de luni seară, dorm la un prieten ofiţer. Încontinuu sunt supravegheat de o maşină neagră. Am fost urmărit încă de la plecarea mea din Capitală. Am ajuns să mă simt ca în filmele cu James Bond” nu stiu daca mai are nevoie de vreun comentariu. Daca Mos Teaca cel tanar nu isi da seama ca in momentul in care, in esenta, propui subminarea puterii de stat si dizolvarea conducerii alese a acelui stat este normal sa fi cel putin pus sub observatie, inseamna ca avem de a face cu un stadiu de delir destul de avansat. Delirul insa nu este doar al militarului in cauza, ci si al institutiei de care apartine – cum de a putut vorbi nestingherit, a putut intra in direct, trimite petitii Marelui Stat Major, in conditiile in care este un om care a dezertat din institutia in care era la ordin, fara ca sa se sesizeze nimeni? Oare Ministrul Oprea este in campanie electorala UNPR, in campanie de salvare a propriului fotoliu, sau este neinformat de structurile ierarhice inferioare, cum ar fi normal? Ne vom trezi maine-poimaine cu mai multi militari dezertati din unitatile patriei fara o reactie normala, avand in vedere tulburarile publice. Nu doar militarul ar trebui bagat urgent intr-un tribunal militar, ci si cateva capete deasupra lui, in caz ca nu au informat la timp. De asemenea, nici macar nu ma obosesc a comenta propunerea pentru un Consiliu Militar care sa preia puterea, in care domnia sa sa aiba drept de vot de 50%. Puterea sper sa fie castigata in continuare in Romania cu ocazia alegerilor si nu cu ocazia unui singur discurs infierbantat in piata publica.

De ce spun toate aceste lucruri? Armata, alaturi de biserica si alte cateva institutii are o vocatie apolitica, iar a o amesteca in revolutii televizate, prin intermediul unor personaje bizare ii reduce capacitatea de interventie in cazuri de reala necesitate si pericol pentru siguranta nationala. In al doilea rand, haina militara inseamna respectul ierarhiei, al consemnului militar. Asa cum nu ne-am astepta sa asteptam defiland in Piata Universitatii un patriarh in sutana si cu mitra in cap, la fel nu ne asteptam la haine militare care sa defileze intr-un protest civic – citeste civil. In al treilea rand, unul din putinele castiguri ale ultimilor 21 de ani este preluarea conducerii fortelor armate de un civil, la fel cum se face in toata Europa. Nu cred ca ne dorim intoarcerea la un sistem de dinainte de 1989. Spun asta desi sunt convins ca au existat romani exaltati care, in confuzia si cacofonia televizata, sustin astfel de solutii radicale, blestemand liber in fata televizorului. Insa furia indreptata impotriva presedintelui poate fi directionata foarte bine si fara a calca in picioare Armata, una din ultimele institutii in care romanii au incredere, in covarsitoarea lor majoritate, fara a imprumuta simboluri militare si a le folosi pe post de ghioage impotriva Cotrocenilor.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro