Mostenirea lui Felix sau voluptatea ticalosiei (Actualizat)

“Dom’ Profesor” i se spunea lui Virgil Magureanu pe vremea cand pastorea SRI-ul. Tot asa i se adreseaza angajatii trustului “Intact” veneratului lor patron, deci celui care a contribuit, mai mult ca oricine altcineva, la mentinerea Romaniei in mocirla ambiguitatilor infamante. Unii sunt chiar mandri ca, pe langa cei sapte ani de-acasa, au beneficiat si de “sapte ani de Intact”. Ma rog, cred ca cele doua perioade se cam anuleaza reciproc. Daca pana in 2006, cand a fost public demascat de catre CNSAS ca fost colaborator al Securitatii, Dan Voiculescu mai simula un comportament democratic, din acel moment se poate spune ca a intrat intr-un fel de transa. Mania persecutiei s-a ingemanat cu o dorinta irepresibila de a-l inmormanta politic (si poate ca nu doar politic) pe Traian Basescu. Dar, mai ales, de a distruge prin atacuri de presa necontenite si imunde, institutiile create pentru eradicarea coruptiei, in primul rand DNA si ANI.

Alergic la puritatea principiilor, si-a creat un partid de buzunat antifrastic numit “umanist”. Fara urma de legatura cu tradita lui P. P. Carp si Lascar Catargiu, ca sa nu mai vorbesc de Eminescu, si-a rebotezat formatiunea drept “partid conservator”. Da, conserva traditiile nomenclaturii securiste din Comertul Exterior…

Tintele lui Felix au fost si raman cele care definesc spatiul democratiei liberale. Inainte de toate, el le ataca prin falsificarea sensului lor real. Libertatea presei pentru el si ciracii sai este libertatea de a insulta, de a ponegri, de a calomnia fara rusine. Libertatea de expresie este libertatea de a stigmatiza pe cei care nu se supun comandamentelor marelui dirijor. Dreptul la proprietate este dreptul de a-si apropria ilegal proprietatile statului. Ostilitatea pentru valorile liberale se combina la el cu antipatia viscerala pentru intelectualii critici. A incurajat atacuri abjecte la adresa unor remarcabili intelectuali (Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Mihai-Razvan Ungureanu, sper a-i numi doar pe acestia).

Ii place sa se creada un fel de papusar, construieste si dizolva aliante dupa cum ii dicteaza propriile interese. Are un cerc de sicofanti care-i urmeaza orbeste poruncile. El da linia, ei o urmeaza pe “Antene”. S-a servit cat a avut nevoie de “Jurnalul national”, acum nu-l mai intereseaza. Oricum, mult mai putin decat prin 2006-2007. A inteles ca poate domina satele romanesti, ca mesajele propagandistice ale “Antenelor” pot tine captiva o mare parte din populatia rurala a Romaniei.

Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro