Motiunea de cenzura impotriva lui Victor Ponta. Riscuri si avantaje. Cine face jocurile 

Liberalii au depus, luni, motiunea de cenzura impotriva Guvernului intitulata „Alege intre Romania si Ponta, un premier compromis. Demite-l pe Victor Ponta!”, avand ca pretext trimiterea in judecata a premierului. Este o manevra politica destul de riscanta, cu avantaje si dezavantaje. Ele merita analizate pe rand. Pe termen scurt, depunerea motiunii pare o eroare de strategie. Pe termen lung, gestul aduce beneficii politice daca se indeplinesc o serie de conditii care azi par greu de atins. Ce castiga si ce pierde PNL, in termeni pragmatici, din aceasta noua motiune?

Sa ne amintim cu ce s-au ales liberalii dupa motiunea din iunie: cu imaginea de opozitie slaba, incapabila sa ridice probleme serioase unui guvern solid, sustinut de o majoritate confortabila. De notat, ca detaliu, ca liberalii au strans atunci 183 de semnaturi. Acum au adunat cu trei mai putin si inca pe un subiect mult mai ofertant decat cel din iunie (era ceva complet anost, despre cum face Ponta exces de putere blocand alegerile). Exista evident riscul de a repeta si chiar amplifica imaginea de opozitie castrata, daca nu cumva complice intr-un balet colaborationist cu puterea. Dar situatia politica s-a schimbat putin fata de cea valabila acum doua luni jumate.

O simpla privire aruncata pe aritmetica parlamentara ne arata ca Ponta poate fi doborat doar cu voturile UNPR si UDMR, plus ceva de la minoritati, ceva dela ALDE si alti parlamentari din afara PSD (minoritati, PMP, neafiliati). Teoretic, nu e nevoie de negocieri cu PSD, desi se gasesc si acolo oameni capabili se inteleaga ca Victor Ponta a ajuns o piatra de moara pentru partid exact ca Adrian Nastase in urma cu cativa ani.

S-ar putea ca insusi Liviu Dragnea – intre timp devenit sef la PSD – sa manifeste ceva receptivitate. Notati inca o diferenta esentiala fata de motiunea din iunie: Ponta era pe atunci seful PSD, acum nu mai este decat premier. Are ce oferi partidului din aceasta pozitie, dar nu mai poate negocia in numele lui. O va face Dragnea, cu toate semnele de intrebare care decurg de aici: ce interes ar avea sa-l salveze pe Ponta? Putem gasi argumente pro si contra. Pare dificil de stabilit acum care cantaresc mai greu. Dar stim sigur ca, oricat l-ar detesta pe marele sau rival, Dragnea nu-si poate convinge prea usor partidul sa plece de la guvernare.

Cert este ca Ponta nu mai poate conta pe repetarea rezultatului din iunie, chiar daca aparent liberalii n-au gasit mai multi sustinatori, dimpotriva. Dar inca nu stim cat s-a ostilizat UDMR, cu care PSD a pastrat bune relatii si dupa iesirea maghiarilor din guvern. Atacurile violente lansate in aceste zile de Victor Ponta la adresa Ungariei s-ar putea sa le schimbe atitudinea. In tot cazul, cei din UDMR vor vota motiunea numai daca primesc asigurari ca Ponta pica si ca se aleg cu ceva din asta.

Omul cheie, stapanul jocului, ramane Gabriel Oprea cu al sau UNPR, care numara in prezent 63 de parlamentari. Dislocare lor pare decisiva. Oprea insusi nu mai poate invoca „loialitatea” si „interesul nationala” fara a se lovi de intrebarea din motiunea PNL: este in interesul Romaniei sa aiba un premier trimis in judecata pentru spalare de bani, complicitate la evaziune fiscala si fals? Visurile sale de a ajunge premier plin pana la alegeri s-au cam spulberat dupa scandalul de plagiat, desi a recunoscut de curand intr-o emisiune televizata ca se vede „o posibila solutie”. Asta inseamna ca nu l-a parasit ambitia, ceea ce e o veste buna. Se poate negocia.

De notat apoi curtea intensa facuta de liberalii lui Calin Popescu Tariceanu. La motiunea trecuta l-au numit „berbecele PSD”. Astazi, cu cateva zile inainte de noua motiune, Alina Gorghiu l-a declarat cel mai bun presedinte al PNL din toate timpurile. Poate mai face rost cu aceasta declaratie de cateva voturi in Parlament. Dar castiga si increderea publicului pe termen lung?

Toate aceste elemente indica o scena politica cu un grad de imprevizibilitate mai mare decat acum cateva luni. Chiar daca aritmetica arata ca sunt cam multe voturi de adunat pentru a dobora guvernul Ponta prin motiune, noua conjunctura interna si externa arata ca opozitia are ceva mai multe sanse decat in iunie.

Sigur ca e bine ca opozitia utilizeaza de toate instrumentele pentru a pune presiune pe un premier trimis in judecata care se agata cu disperare de functie. Evident ca nu i se poate reprosa ca apeleaza la o motiune de cenzura (daca nu acum, atunci cand?) pentru a ridica subiectul cat mai sus pe agenda publica, mai ales ca Ponta beneficiaza mai departe de protectia mediatica a unor televiziuni de stiri. Dar i se poate imputa PNL-ului ca n-a facut nimic in tot acest timp pentru a se reforma in mod convingator, pentru aduce figuri proaspete si credibile in prim plan astfel incat sa reclame in mod legitim puterea.

Tonul justitiar utilizat azi de liberali nu se bazeaza pe mare lucru in propriul partid. Aceste nu s-a curatat mai deloc de uscaturi, dimpotriva, a pastrat la varf cam toate figurile compromise din guvernarile trecute.

Oamenii care fac si desfac in PNL astazi sunt Petrache si Atanasiu, oricand gata sa refaca USL, nu sa darame PSD de la guvenare. Iar primele semne publice ale marelui blat s-au vazut la primaria Capitalei. Apropo de primaria Capitalei, Oprescu sustine in instanta ca unul dintre cei care-l avertiza ca i se pregateste ceva era insusi Petrache, presedintele CJ Ilfov. E posibil asa ceva? Din partea unuia care dorea sa puna stapanire pe „curentul si motorul” justitiei, da.

Despre blatul liberalilor cu PSD la Primaria Capitalei si semnificatiile lui a scris pe larg Cristian Pantazi.

In varianta in care motiunea pica, efectele pe termen scurt sunt devastatoare pentru PNL. Li se va reprosa ca, sub amenintarea pierderii guvenarii, n-au facut altceva decat sa solidarizeze tot PSD-ul in jurul lui Ponta, intarindu-l in loc sa-i aplice lovitura de gratie. Apoi, liberalii si-ar dovedi iarasi limitele, oferind ocazia lui Victor Ponta sa vanda imaginea unei guvernari solide, sub atacul unei opozitii subrede, care nu stie ce are de facut si nu are ce pune in loc.

Vrand nevrand, un eventual esec se va rasfrange si asupra lui Klaus Iohannis. Si asa incepe sa-si contureze incet imaginea unui presedinte autist, rupt complet de jocurile politice. A doua motiune picata intr-un an de zile si supravietuirea unui premier care trebuia sa ajunga demult pe tusa terenului de joc vor consolida reputatia lui Klaus Iohannis de politician slab.

Liberalii vor raspunde, poate, ca s-ar multumi chiar si cu putin, de pilda sa obtina un efect de solidaritate a PSD cu Ponta. Asa isi obliga adversarii sa apere un penal trimis in judecata, gest pe care il vor exploata din plin in campania electorala. Liberalii nu pot conta pe astfel de calcule nerealiste. In ochii alegatorilor, prea putin conteaza ce spune azi un partid nereformat despre un premier trimis in judecata. Efectul de imagine s-ar putea sa fie nul pe termen lung, in absenta unor gesturi convingatoare din partea liberalilor in conditiile in care unii actioneaza discret in directia refacerii USL. Publicul nu mai inghite gogosile politicienilor, oricat le-ar umfla.

In politica tot ce conteaza sunt rezultatele concrete: castigi sau pierzi puterea, aduni sau pierzi voturi.

Nu stiu daca liberalii si-au facut corect calculele.