Motivul pentru care crocodilii au supraviețuit asteroidului ce a dus la dispariția dinozaurilor, explicat de un studiu masiv

Crocodilienii – crocodilii, aligatorii, caimanii și gavialii din zilele noastre, precum și rudele lor dispărute – au avut un succes răsunător încă de la apariția lor, în urmă cu peste 240 de milioane de ani. Iar o nouă cercetare identifică un factor important care a contribuit la acest succes: faptul că au rămas cu încăpățânare în zonele cu climă caldă de-a lungul întregii lor istorii, relatează Reuters.

De fapt, afirmă cercetătorii, această caracteristică ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care crocodilienii, ca grup, au supraviețuit impactului asteroidului care a dus la dispariția dinozaurilor acum 66 de milioane de ani. Cercetătorii cred că supraviețuirea lor remarcabilă se datorează și anumitor caracteristici fiziologice care îi fac să fie un grup de reptile extrem de rezistente.

Linia evolutivă a crocodilienilor, numită Pseudosuchia, a apărut în perioada Triasicului, cu milioane de ani înaintea primilor dinozauri și a primelor mamifere.

Un studiu masiv privind crocodilii și rudele lor

Cercetătorii au urmărit distribuția geografică a crocodilienilor de-a lungul întregii lor istorii, folosindu-se de un arbore evolutiv care cuprindea peste 400 de specii dispărute și actuale. Ei au utilizat date provenite din peste 7.000 de fosile, precum și înregistrări geografice privind crocodilienii moderni, cum ar fi aligatorii din Florida, crocodilii marini din Australia, gavialii din India, caimanii din Brazilia și alții.

Au combinat aceste informații cu 52 de reconstrucții paleoclimatice globale pentru a determina condițiile climatice în care au trăit crocodilienii de-a lungul timpului. În timp ce alte grupuri, precum dinozaurii și mamiferele, au cucerit o varietate de zone climatice, studiul a arătat că crocodilienii au rămas în mod constant în regiunile cu climă caldă.

„În loc să se adapteze în mod continuu la noi condiții climatice, aceștia au urmărit în mare măsură mediile favorabile pe măsură ce acestea se deplasau geografic, extinzându-și arealul spre poli în perioadele mai calde și retrăgându-se spre Ecuator în perioadele mai reci”, a declarat Alfio Alessandro Chiarenza, paleontolog specializat în vertebrate la University College London și autorul principal al cercetării publicate în revista Science Advances.

De exemplu, în timpul unei perioade deosebit de calde din istoria Pământului, în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani, crocodilienii trăiau în regiuni situate la latitudini mari din America de Nord, Europa și chiar Antarctica, a spus Chiarenza.

„Unul dintre cele mai izbitoare modele este extinderea și restrângerea repetată a habitatelor favorabile, ca răspuns la schimbările temperaturilor globale”, a afirmat Chiarenza.

Crocodilienii care s-au extins în alte nișe ecologice nu au supraviețuit

În timp ce crocodilienii actuali sunt, în principal, prădători de ambuscadă semia­cvatici, rudele lor dispărute includeau o mare diversitate de forme, a declarat Philip Mannion, paleontolog la University College London și coautor al studiului.

„Au ocupat aproape orice nișă ecologică imaginabilă”, a spus Chiarenza.

Printre aceștia se numărau prădători de vârf care trăiau exclusiv pe uscat, precum Fasolasuchus, care atingea o lungime de 9 metri; erbivore cu botul scurt, precum Simosuchus; erbivore cu corpul acoperit de plăci osoase, precum Aetosaurus; consumatori de moluște, precum Kuttanacaiman; animale care se hrăneau prin filtrarea apei, precum Mourasuchus; și specii marine, precum Metriorhynchus.

În timpul erei dinozaurilor existau de asemenea crocodilieni semia­cvatici precum Deinosuchus, care putea ajunge la o lungime de 12 metri și care este posibil să fi rivalizat cu Tyrannosaurus în ceea ce privește masa corporală.

„Crocodilienii moderni sunt doar rămășițele supraviețuitoare ale unui grup evolutiv care, cândva, avea o diversitate extraordinară”, a declarat Chiarenza.

Asteroidul, un dezastru venit din cer

Impactul asteroidului într-un loc numit Chicxulub, în largul coastei Peninsulei Yucatán din Mexic, la sfârșitul Cretacicului, a declanșat o catastrofă ecologică globală. Trei sferturi dintre speciile de pe Pământ, inclusiv dinozaurii, cu excepția descendenților acestora care au devenit păsări, au dispărut. Crocodilienii au supraviețuit.

„Impactul de la Chicxulub a provocat o reducere dramatică a cantității de lumină solară care ajungea la suprafața Pământului, generând o iarnă de impact și perturbări extinse ale mediului. Totuși, simulările noastre climatice sugerează că această răcire nu a afectat în mod egal, pentru toate grupurile, disponibilitatea condițiilor climatice favorabile”, a declarat Chiarenza.

„În toate scenariile de impact pe care le-am testat, cu excepția celor mai extreme, regiunile tropicale și subtropicale au păstrat condiții climatice favorabile” crocodilienilor, a spus Chiarenza.

Acest lucru sugerează că asocierea îndelungată a crocodilienilor cu mediile calde și regiunile de la latitudini joase ar fi putut plasa unele dintre populațiile supraviețuitoare în refugii geografice din apropierea Ecuatorului și în zonele subtropicale, unde condițiile climatice au rămas în limitele pe care aceste animale le puteau tolera, a explicat Chiarenza.

În cazul dinozaurilor, în condițiile create de impact, habitatele favorabile au dispărut într-o proporție catastrofală.

Un atu metabolic al crocodililor față de dinozauri

Crocodilienii au și caracteristici fiziologice care le sunt benefice în perioadele de stres ecologic. Ei pot intra în stări de latență pentru a face față condițiilor dificile – estivație, pentru a supraviețui căldurii extreme sau secetei, și brumație, pentru a rezista frigului extrem. De exemplu, crocodilienii din zilele noastre pot săpa vizuini sau se pot acoperi cu noroi întărit în timpul secetelor severe, încetinindu-și ritmul cardiac și respirația.

„După impactul de la Chicxulub, când lumina solară a fost redusă dramatic, iar productivitatea terestră primară s-a prăbușit, capacitatea de a reduce consumul de energie și de a supraviețui perioadelor în care hrana era puțină ar fi putut reprezenta un avantaj extrem de important”, a declarat Chiarenza.

De asemenea, crocodilienii sunt animale cu sânge rece, în timp ce cercetări recente indică faptul că cel puțin unii dinozauri, inclusiv Tyrannosaurus, aveau sânge cald. Necesarul metabolic de bază al animalelor cu sânge rece este mult mai redus decât cel al animalelor cu sânge cald de dimensiuni comparabile.

„Acest lucru poate deveni un avantaj semnificativ atunci când hrana se împuținează. Crocodilienii pot supraviețui perioade îndelungate fără să se hrănească”, a spus Chiarenza. „Însă, chiar dacă un animal poate supraviețui unei înfometări prelungite, el are totuși nevoie de condiții de mediu care să rămână în limitele pe care fiziologia sa le poate tolera”, a conchis acesta.