Mutare majoră a Europei: Plan pentru taxe în strâmtoarea Ormuz, în timp ce Trump amenință Iranul cu rachete / Negocieri de pace, azi, în Oman

Europenii caută un acord de navigație susținut de ONU pentru a evita un dezastru economic, după ce blocajul din strâmtoarea Ormuz a declanșat dificultăți majore pentru comerțul global și transportul de țiței, potrivit The Guardian.

Planul analizat de europeni pune condiția ca taxele să nu fie obligatorii și să aibă sprijinul agenției ONU care reglementează transportul maritim. Viceprim-ministrul britanic, David Lammy, declara recent că impunerea unor taxe obligatorii ar fi dezastruoasă, deși colegi din cabinetul său au amintit că plăți similare există în strâmtoarea Malacca și în Canalul Mânecii.

Siguranța acestui coridor rămâne însă condiționată de poziția Teheranului. Oficialii americani cer o declarație publică din partea Iranului prin care să afirme că navele nu vor mai fi atacate. Ei atribuie blocajul diplomatic luptelor interne pentru putere din interiorul regimului iranian.

Amenințările lui Trump și negocierile din Oman

Pe de altă parte, Donald Trump a declarat vineri că acordul provizoriu de încetare a focului este „încheiat”, precizând totuși că SUA vor continua negocierile pentru oprirea definitivă a războiului.

Câteva ore mai târziu, președintele american a avertizat Iranul că „1000 de rachete sunt pregătite de lansare și îndreptate spre Republica Islamică Iran”, în cazul unei tentative de asasinat la adresa sa.

În timp ce Washingtonul lansează valul de avertismente, în Oman se discută un plan alternativ pentru strâmtoare, elaborat alături de avocați britanici după modelul strâmtorii Malacca.

Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a sosit sâmbătă la Muscat, unde va purta discuţii cu omologul său omanian cu privire la Strâmtoarea Ormuz, relatează CNN.

Vizita „se va concentra asupra strâmtorii Ormuz și asupra siguranței navigației” și reprezintă „o continuare a consultărilor pe care le-am început cu Oman în ultimele una sau două luni”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmaeil Baghaei, citat de agenția oficială de știri iraniană IRNA.

Temerile Qatarului și disputele de la Teheran

Omanul controlează cea mai mare parte a apelor navigabile din strâmtoare și respinge ideea unei taxe obligatorii. „Acordarea suveranității asupra strâmtorii iranienilor într-un mod care contravine dreptului maritim internațional ar însemna, practic, să acceptăm să devenim ostatici ai oricărui element radical care ar dori să preia controlul asupra strâmtorii în orice moment”, a afirmat purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe din Qatar, Majed al-Ansari.

Însă planul său s-ar putea lovi de ambițiile Gărzii Revoluționare de la Teheran, divizată intern privind respectarea dreptului internațional, scrie The Guardian.

Un diplomat a declarat: „Există facțiuni din cadrul Gărzii Revoluționare Islamice care susțin că SUA au lansat un atac ilegal împotriva lor în februarie, așa că de ce ar trebui să țină cont de dreptul internațional al mării? Alții doresc să coopereze. Există o diviziune la Teheran.”

De asemenea, Iranul se află sub presiunea statelor din regiune pentru a clarifica dacă taxele sale ar fi obligatorii.

Ambasada iraniană de la Londra s-a arătat interesată de propunerea independentă a unui grup de cercetare energetică, ce prevede o taxă transparentă doar pentru servicii, nu pentru simplul tranzit prin strâmtoare.

Dezbaterea de la Londra și poziția marilor puteri

La reuniunea Consiliului Organizației Maritime Internaționale (OMI) care a avut loc joi la Londra, delegatul din Oman, Khamis bin Mohammed Al Shamakhi, a amintit că dreptul internațional garantează tranzitul liber și nu permite taxe de tranzit în strâmtoarea Ormuz. El a mai spus că Omanul consideră utilă explorarea unor acorduri voluntare pentru servicii de asistență, menite să crească siguranța și să protejeze mediul marin.

Modelul propus este inspirat din administrarea strâmtorii Malacca, zonă tranzitată anual de peste 120.000 de nave. Un raport prezentat Consiliului OMI arată că acest mecanism funcționează ca o platformă structurată pentru gestionarea colectivă a riscurilor și a mediului, fiind susținut prin contribuții voluntare, în special din partea Japoniei.

Tot la reuniunea de la Londra, o alianță formată din state europene și din Golf a cerut o rezoluție de condamnare a Iranului pentru atacurile asupra navelor, însă propunerea a fost blocată de Rusia și China.

Rusia a afirmat că moțiunea conflictuală a ignorat complet cauzele profunde ale crizei, în timp ce China a descris textul ca fiind unilateral și depășind mandatul OMI.

Atacuri militare și rute blocate în strâmtoare

Inițiativa a fost prezentată după ce, în aceeași săptămână, SUA au lovit peste 150 de ținte în sudul Iranului pentru a distruge capacitatea de hărțuire a navelor cu drone și rachete. Iranul a răspuns prin lovirea bazelor americane din Kuweit și Bahrain.

Un diplomat a explicat că disputele s-au reluat din două motive: controlul strâmtorii în timpul redeschiderii și gestionarea ei pe termen lung.

O clauză din memorandumul de înțelegere semnat de Washington și Teheran obliga Iranul să asigure tranzitul gratuit al navelor doar pentru 60 de zile, traficul comercial urmând să fie restabilit după eliminarea blocajelor militare.

Statele Unite susțin că acest acord nu însemna că navele pot traversa strâmtoarea doar cu permisiunea Iranului sau pe rute specificate de Teheran. În replică, marina Gărzii Revoluționare a declarat că și-a îndeplinit angajamentele așa cum le-a interpretat ea, adăugând că forțele străine nu au niciun rol în strâmtoarea Ormuz.

Traficul maritim și blocajul rutei sudice

Secretarul general al OMI, Arsenio Dominquez, credea că a obținut acordul Iranului pentru o rută sudică de evacuare a mii de marinari blocați, însă Teheranul și-a retras aprobarea și a forțat suspendarea planului.

Comandamentul Central al SUA susține că forțele americane au facilitat tranzitul cu succes a peste 800 de nave comerciale din luna mai.

În prezent, diplomații încearcă să afle dacă Iranul va insista ca toate navele să folosească ruta nordică, aproape de coasta sa, sau dacă va cere autorizații obligatorii pentru utilizarea rutei sudice.