Sari direct la conținut

N-a fost să fie, Nikki Haley, dar este pierderea lor…

Contributors.ro
Cristian Felea, Foto: Hotnews
Cristian Felea, Foto: Hotnews

Scriu despre Nikki Haley pentru că, după părerea mea, republicanii americani au ratat o uriașă oportunitate să revigoreze politica partinică din Statele Unite, orbiți fiind de ideea de răzbunare; și ar fi putut-o avea, au ținut în mână oportunitatea acestei revanșe cum nici n-au visat asupra democraților, dar au ratat-o pentru că de patru ani încoace s-a osificat în mintea multora dintre ei ideea stupidă că doar Donald Trump le poate livra o răfuială adevărată, ceva în genul filmelor cu Arnold Schwarzenegger.

S-ar putea ca în decembrie anul ăsta să fie crunt dezamăgiți. Foarte bine, se mai întâmplă. Joe Biden, așa ramolit cum pare, îl poate învinge încă o dată pe Donald Trump, dar n-ar fi putut sub nicio formă să o învingă pe Nikki Haley, dacă votanții republicani și-ar fi dat la o parte vălul de pe ochi și i-ar fi dat ocazia să ajungă în iulie ac. în Wisconsin, la Convenție. „Dar cine este această Nikki Haley?” Pun pariu că s-au întrebat mulți dintre votanții GOP, dacă s-au întrebat.

Și noi ne întrebăm și este firesc. Eu unul m-am întrebat încă la sfârșitul anului trecut, crezând că văd o rază de speranță pentru America, pentru liderul Occidentului, deci pentru noi toți, acum când miza este atât de mare la nivel global și dramatică pentru România, aflată pe frontiera dintre libertate și dictatura sălbatică fluturată de agresiva Rusie.

Nimarata Nikki Haley, născută Randhawa, a împlinit recent – în ianuarie ac. – vârsta de 52 de ani. Știm despre ea, în afară de faptul că este om politic și membră a „Marelui și Bătrânului Partid” (GOP) Republican, că a fost al 116-lea guvernator al Carolinei de Sud (între anii 2011 și 2017) și al 29-lea ambasador al SUA la Națiunile Unite. Nikki Haley este prima femeie americană de origine indiană în echipa unei administrații de la Casa Albă. A fost, de asemenea, și prima femeie care s-a impus într-o rundă de alegeri primare, după ce a obținut victoria în alegerile republicane din Washington, D.C., pe 3 martie 2024.

Nikki Haley s-a născut în Bamberg, Carolina de Sud, din părinți imigranți de origine sikh din Amritsar, Punjab, India. Tatăl ei, Ajit Singh Randhawa, a fost profesor la Universitatea de Agronomie din Punjab, iar mama ei, Raj Kaur Randhawa, a absolvit cursurile Universității din Delhi. Mai are doi frați și o soră. A absolvit la Universitatea Clemson în 1994, cu o licență în domeniul finanțe și contabilitate. Ca un amănunt simpatic, prenumele mijlociu „Nikki” pe care-l folosește înseamnă ceva de genul „mititel” – în cazul său „mititică” în limba punjabi.

În anul 2004, Nikki Haley a candidat pentru Camera Reprezentanților din Carolina de Sud pentru a reprezenta Districtul 87 din Lexington County. Haley a devenit primul (de fapt prima) american care a emigrat din India ce a dobândit un mandat în Carolina de Sud. Nu a avut un oponent când a candidat să fie realeasă pentru al doilea mandat, în anul 2006. În anul 2008, a obținut 83% din voturi, învingându-l pe democratul Edgar Gomez, și a fost din nou realeasă.

Pe 14 mai 2009, Nikki Haley a anunțat că va candida pentru nominalizarea republicană la funcția de guvernator al Carolinei de Sud la alegerile din 2010. A câștigat preliminariile în turul doi și apoi a fost aleasă guvernator pe 2 noiembrie 2010, învingându-l pe candidatul democrat Vincent Sheheen, cu 51% din voturi față de 47%. A candidat și pentru al doilea mandat, în 2014, învingându-l din nou pe Sheheen cu 55.9%.

La 23 noiembrie 2016, președintele Donald Trump și-a anunțat intenția de a o desemna pe Nikki Haley pentru funcția de ambasador la Națiunile Unite. La preluarea mandatului, pe 20 ianuarie 2017, Trump a transmis Senatului Statelor Unite nominalizarea lui Haley, unde a fost confirmată două zile mai târziu cu un vot de 96 la 4.

Într-un interviu pentru NBC News, Nikki Haley a declarat că a fost inspirată de Hillary Clinton să candideze pentru Casa Albă: „Motivul pentru care am candidat pentru funcție este Hillary Clinton… Ea a spus că atunci când vine vorba de femeile care candidează pentru această funcție, toată lumea va avea grijă să-i spună de ce nu ar trebui să o facă, dar exact din aceste motive este nevoie să o facă, iar eu am plecat de acolo gândindu-mă: «Asta am să fac. Am să candidez.»”

REVELAȚIA NIKKI HALEY

Cariera politică a lui Haley a început în 2004. În 2010, a învins un congresmen, procurorul general al statului și vice-guvernatorul, apoi și-a învins clar și adversarul democrat la alegerile generale. La acea vreme, Niki Haley a fost văzută ca o stea în ascensiune în GOP, potențial candidată la poziția de vicepreședinte atât în 2012, cât și 2016. A fost aleasă de republicani să-i dea replica lui Barack Obama în 2016, după discursul din Congres privind starea Uniunii.

Cum am mai scris, de la finele anului trecut am început să urmăresc cu atenție evoluția în competiție a lui Nikki Haley în mass media de peste ocean scrisă sau vorbită – CNN, Associated Press, The New York Times, The Washington Post sau The Hill (așa am redescoperit The Hill), Reuters, The Wall Street Journal – ca să-mi fac o imagine asupra ei, ca om politic, deși credeam că singurul capabil să se lupte cu Donald Trump pentru mandatul republicanilor era Ron DeSantis (Ronald Dion DeSantis), guvernatorul statului Florida.

Pe măsură ce ceilalți au renunțat unul câte unul, iar Nikki a perseverat, anunțând că nu se teme să-i țină piept lui Trump cel puțin până la „Super Marți”, interesul mi-a crescut și mai mult, la fel și admirația.

Unul dintre momentele dificile (dar și definitorii) ale guvernoratului său din Carolina de Sud s-a petrecut în anul 2015, când un suprematist a ucis cu o armă nouă credincioși negri la biserica „Mama Emanuel AME” din Charleston. Nikki Haley și-a asumat atunci o decizie nepopulară, îndepărtând din locurile publice steagul confederat, la câteva zile după carnagiul din Charleston.

Nikki Haley a petrecut șase ani în fotoliul de guvernator, înainte de a fi desemnată ambasadorul Statelor Unite la ONU, în 2017. În timpul campaniei preliminariilor a vorbit mereu despre cei doi ani de mandat la ONU și despre cât de mult au însemnat ei pentru experiența sa de om politic în general și pentru dezvoltarea expertizei în dosarele de politică externă.

După ce a părăsit administrația, a petrecut aproape un an în consiliul de administrație al Boeing, de unde a demisionat în martie 2020, în dezacord cu managementul companiei care a solicitat guvernului federal ajutoare pentru a-și compensa pierderile datorate pandemiei Covid-19.

În ceea ce-l privește pe Donald Trump, Nikki Haley a avut o poziție asemănătoare cu aceea a lui Mike Pence în urma atacului din 6 ianuarie 2021 asupra Capitoliului SUA, opinând că fostul președinte nu mai are ce căuta în politică și cu atât mai puțin într-o viitoare competiție pentru Casa Albă: „Nu cred că va mai fi în tablou”, a spus ea pentru Politico în februarie 2021. „Nu cred că mai poate. A coborât mult prea jos [în politică, n.m.].”

Câteva luni mai târziu după acel interviu, întrebată din nou despre intenția lui Donlad Trump de a candida pentru Casa Albă în 2024, pentru a-și „lua revanșa”, Nikki a declarat că în principiu i-ar susține campania și că nu are [deocamdată, n.m.] intenția să intre într-o cursă preliminară concurându-l.

Erau momente în care spera încă, probabil, în decența lui Trump și, în aceeași măsură, analiza dacă ideea sa mai veche privind candidatura pentru Biroul Oval ar putea fi susținută de cineva din GOP: „Este ceva despre care vom discuta la un moment dat, dacă această decizie trebuie luată”, a conchis pentru The Associated Press.

Evident, când la finele anului 2022 Nikki Haley a anunțat că va participa la preliminariile republicane, Donald Trump a ținut să declare că totul i se datorează: „Chiar dacă Nikki Haley a spus: «Nu aș candida niciodată împotriva președintelui meu, a fost un mare președinte, cel mai bun președinte din viața mea», i-am spus că ar trebui să-și urmeze inima și să facă ceea ce vrea să facă. Îi urez noroc!”

O CAMPANIE DURĂ

Nikki Haley a intrat în cursa prezidențială preliminară din GOP în februarie 2023. În primele șase luni de campanie sondajele au creditat-o cu foarte puține șanse; campania sa a luat avânt după prima dezbatere a primarelor din august 2023, când a cerut un „consens” cu privire la avort și s-a remarcat prin claritatea ideilor privind politica externă a Statelor Unite. Doar că, se știe, nu câștigi niciunde alegeri interne doar dovedind măiestrie în abordarea subiectelor de politică externă. Dar prestațiile sale din dezbateri au stimulat clar interesul presei, a alegătorilor și în cele din urmă și al donatorilor.

Până la sfârșitul toamnei 2023, mulți republicani cu stare, ba chiar și unii democrați au început să creadă în „Nikki Haley alternativa la Trump”, să facă donații pentru a-i sprijini candidatura, să o susțină în cadrul partidului. În trimestrul al treilea al anului trecut strânsese din donații circa 24 de milioane de dolari. Și dacă campania sa s-a dezmorțit, imediat au urmat reacțiile competitorilor.

Momentul a atras atenția rivalilor ei, care au început să o atace, să o portretizeze ca pe o candidată „îndatorată” față de donatori. Ron DeSantis și aliații săi au încercat să o submineze afirmând că poziția dură pe care o afișează față de regimul din China ar fi de fațadă, pentru că în perioada în care a fost guvernator s-a străduit de fapt să atragă investiții ale mai multor companii chineze în Carolina de Sud. Haley i-a răspuns că guvernatorii din toată țara îi ofertau pe chinezi la acel moment, dar că acum Statele Unite în general au o mai bună înțelegere asupra provocării pe care o reprezintă regimul de la Beijing și o poziționare diferită în relația cu China.

Momentul de cumpănă al campaniei s-a petrecut undeva la sfârșitul anului 2023, când a fost întrebată despre cauzele Războiului Civil în timpul unui eveniment din New Hampshire. Nikki Haley a omis să menționeze și sclavia în răspunsul ei, ceea ce a provocat un val de critici din partea democraților și republicanilor. În zilele care au urmat, a recunoscut public că a greșit când a lăsat deoparte referirile la sclavie și și-a evidențiat propriile experiențe cu rasismul, ca fiică a imigranților indieni care au crescut în zona rurală din Carolina de Sud.

Și-a expus din nou opiniile, comentând asupra chestiunilor legate de politicile rasiale, într-o emisiune la „Fox News” în ianuarie ac., când a declarat reporterului care a găzduit dialogul că Statele Unite „…nu au fost niciodată o țară rasistă”, în ciuda unei lungi istorii a discriminării; ca fiică de emigranți care a experimentat pe propria piele discriminarea, depune mărturie că țara sa nu a fost fondată cu intenția de a baza pe rasism ori pentru a perpetua rasismul.

Nikki Haley s-a mai făcut remarcată și pentru că nu „întoarce și celălalt obraz”, preferând să răspundă atacurilor adversarilor politici cu contraatacuri pe măsură, țintindu-și rivalii cu replici memorabile. L-a criticat frecvent pe Vivek G. Ramaswamy pentru pozițiile sale hazardate în materie de politică externă, l-a acuzat pe Ron DeSantis că minte cu privire la victoriile sale electorale și l-a luat în râs pe Donald Trump că „face spume” când îi vede victoriile.

După ce s-a clasat pe locul trei în Iowa, Haley a declarat competiția pentru preliminare ca fiind „o cursă între mine și Trump”, o predicție care s-a împlinit pentru că DeSantis și-a încheiat campania cu câteva zile înainte de alegerile din New Hampshire. Într-adevăr, cursa în doi dintre Nikki Haley și Donald Trump s-a aprins imediat.

Fostul președinte a postat un mesaj în care susținea în mod fals că Haley nu era eligibilă pentru Casa Albă, pentru că părinții ei nu erau cetățeni americani atunci când ea s-a născut în Carolina de Sud [un mesaj similar celui cu care l-a atacat cândva și pe fostul președinte Barack Obama, n.m.]. De asemenea, Trump a început să-i scrie greșit primul prenume – „Nimarata” [îl scria în derâdere „Nimara”, n.m.], doar ca să-și bată joc (de altfel Trump este bine cunoscut pentru bădărănie).

Nikki nu s-a lăsat mai prejos, punând la îndoială integritatea mentală a lui Donald Trump, după ce fostul președinte a confundat-o cu fosta președinte al Camerei, Nancy Pelosi, în timpul unui miting de campanie: „Realitatea este că a fost confuz”, a spus ea în timpul unui eveniment de campanie din 21 ianuarie. „A fost confuz în același mod în care a spus că Joe Biden va începe al Doilea Război Mondial.”

Criticile lui Nikki Haley la adresa lui Trump au devenit și mai intense după ce acesta a luat în derâdere serviciul militar al soțului ei (deși pare greu de crezut, în condițiile în care Donald Trump însuși a fugit cât a putut de satisfacerea serviciului militar), după care a cerut ca donatorii campaniei Haley să fie „interziși definitiv în tabăra MAGA”: „În acel moment, el [Trump] a arătat că, cu acest tip de lipsă de respect față de armată, nu este calificat să fie președintele Statelor Unite, pentru că nu am încredere în el să îi protejeze pe cei ce servesc țara”, a spus Haley la mijlocul lunii februarie ac..

A promis că va rămâne în cursă cel puțin până la competiția din „Super Marți” și a sperat că o va susține o victorie în Carolina de Sud. Doar că în statul pe care l-a guvernat a avut parte de a patra înfrângere consecutivă în 2024 – cel mai probabil a costat-o decizia cu steagurile confederate din 2015 – după care a venit înfrângerea la primarele din Nevada, unde Trump nu a concurat și nu erau delegați în joc.

Ce rămâne? În campania sa, Nikki Haley a devenit prima femeie din GOP care a câștigat două alegeri primare, în Vermont și în Districtul Columbia. Aceste succese l-au împiedicat pe Donald Trump să pretindă că a avut victorii pe linie împotriva lui Haley; pe de altă parte, aceste victorii nu au fost suficiente pentru a aduna un număr semnificativ de delegați, ca să aibă sens rămânerea în competiție. Haley a încheiat cursa cu doar 89 de delegați… Citeste restul articolului pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro