În cazul SOV, justiția trebuie să meargă încet și cu capul spart (decizie a judecătoarei Elena Burlan)

Intenționez să depun o sesizare penală împotriva judecătoarei Elena Burlan de la Tribunalul București. O s-o acuz e tentativă de vătămare corporală gravă, în formă continuată. Să mă explic. Dna Burlan face uz din când în când de obiecte contondente, e adevărat? Este. Ei bine, de fiecare dată când folosește un asemenea obiect, eu consider că dna judecător ar putea să fractureze oasele sau să spargă capul cuiva. Prin urmare, cred că ar trebui pusă imediat sub urmărire penală pentru o astfel de infracțiune.

O să spuneți aici că ”raționamentul” meu de mai sus este într-atât de absurd încât poate demonstra, eventual, doar că am luat-o complet razna. Dacă insist, o să explicați un lucru cât se poate de evident: e o diferență categorică între a putea să faci ceva, de exemplu o infracțiune, și a o face efectiv. Codul penal incriminează doar faptele, dacă ar incrimina și posibilitatea producerii lor am fi toți vinovați. O să spuneți că diferența ar trebui să fie clară oricărui om întreg la cap și că nimeni care are o urmă de integritate, cu atât mai puțin un magistrat, n-ar putea lua o decizie în care să trateze posiblitatea producerii unei fapte ca și cum fapta s-ar fi produs.

Aveți dreptate, am făcut o demonstrație prin reducere la absurd. Aveți dreptate, cu excepția ultimei afirmații. Camelia Bogdan, judecătoarea dosarului SOV – Popa, a fost schimbată din dosarul respectiv, în urma admiterii unei cereri de recuzare. Decizia a fost luată de dna judecător Burlan, de la Tribunalul București, cu următoarea motivare:

“Instanta retine astfel si faptul ca administrarea probatoriului cu o celeritate nejustificata, ‘plimbarea’ dosarelor intre instante de grade jurisdictionale diferite pentru diverse motive, dar mai ales mentionarea ‘NECESITATII’ inaintarii dosarului intr-un termen rezonabil, de regula de pe o zi pe alta catre instantele respective, deci mentionarea acestor lucruri ca temei pentru respingerea cererii formulate de inculpat la termenul din 15.03.2011, alaturi de conditionarea furnizarii informatiilor necesare efectuarii expertizei, in conditiile mentionate deja, poate crea de asemenea confuzii in randul justitiabililor, atat cu privire la impartialitatea judecatorului, dar si la dreptul sau la un process echitabil, si o perioada prea scurta de timp putand compromite echitatea procedurii prin neacordarea persoanei in cauza a timpului si a facilitatilor necesare pregatirii apararii, cu atat mai mult cu cat acesta necesitate este mentionata ca temei al cererii formulate de inculpat, putand conduce la parerea, pe care si-a exprimat-o deja inculpatul, ca judecatorul recuzat si-a creat deja opinia vinovatiei inculpatului si de aceea doreste sa solutioneze cauza in regim de urgenta, fara a preciza ca temei al cererilor formulate de inculpat, motive de fapt si de drept temeinice, in litera si spiritul legii”
(jud. Elena Burlan, motivând admiterea cererii de recuzare a jud. Bogdan)

Sublinierile îmi aparțin, dar nu fac decât să pună în evidență ce e scris nergu pe alb. Da, dacă un judecător nu e imparțial, dacă încalcă dreptul la apărare al inculpatului, dacă se antepronunță, toate astea sunt lucruri grave – la fel de grave cum ar fi, în domeniul penal, vătămarea corporală. Dar motivarea nu conține nicio demonstrație a unor astfel de fapte. În loc de asta, judecătoarea Bogdan e recuzată pentru posibilități, pentru că ”poate creea confuzii” relativ la imparțialitatea ei, că ”poate compromite echitatea procedurii”, pentru că ”poate conduce la părerea” că ar avea deja o opinie asupra vinovăției inculpatului. Afirmația din urmă conține un absurd suplimentar, pentru că citează ca temei …părerea inculpatului. Justiție cu capul spart: inculpații judecă judecătorii. Dacă ar fi să urmăm precedentul ar trebui să golim pușcăriile, sunt sigur că toți condamnații o să fie de părere că judecătorii care i-au condamnat nu au fost imparțiali, echitabili etc.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro