Nae Caranfil: Restul e tacere e genul de film la care te duci la filmare cu un morcov intr-o zona usor sensibila

Este unul din cele mai scumpe filme facute vreodata in cinematografia romaneasca. Exclusiv cu finantare autohtona. Cel mai scump si cel mai ambitios proiect din istoria filmului romanesc. „A face un astfel de film in Romania tine de experiment, inseamna a deschide noi orizonturi in cinematografia romaneasca, a deschide carari necunoscute, a face film de arta si de eseu”, spune Nae Caranfil despre ultimul sau film, „Restul e tacere”. HotNews.ro a stat de vorba cu regizorul roman spre finalul Festivalului de film romanesc de la Londra.

HotNews.ro: De ce i-ati recomanda lui Nae Caranfil sa se duca la filmul Restul e tacere?

Nae Caranfil: Dar nu i-as recomanda sa se duca. I-as recomanda sa mai stea acasa ca se duce si-l vede prea des de cand l-a facut.

HotNews.ro: Cu ce amintiri ati ramas dupa terminarea filmarilor?

Nae Caranfil: Mie mi-au placut momente in care am reusit sa fac ceea ce mi-am propus. Pentru ca e genul de film la care te duci la filmare cu un morcov intr-o zona usor sensibila constant, deoarece secventele sunt foarte grele si nu prea stii daca o sa-ti reuseasca sau nu.

Acele momente in care stiu ca ma duceam speriat rau la filmare si care pana la urma miraculos mi-au iesit sunt secventele care-mi plac si astazi cand ma uit la film. Secventele complexe, care implica un numar mare de figuranti sau miscare multa, sau reconstituire atenta a epocii, lucruri de genul asta.

HotNews.ro: De ce v-ati oprit la acest moment de inceput al cinematografiei romanesti?

Nae Caranfil: Eu nu m-am oprit. Am inceput cu acest moment. E un film pe care-l gandesc de 20 de ani, care a fost una din primele idei de scenarii pe care le-am avut ca tanar absolvent al facultatii de film. Era o epoca in care noi toti innebuneam de bucurie vazand triumfurile lui Milos Forman in America. Filme ca Ragtime, ca Amadeus, mari reconstituiri de epoca, facute cu subtilitatea si cu umorul unui regizor ceh, care venea dintr-o tara socialista si reusea acolo unde vroiam cu totii sa reusim. Asa s-a nascut oarecum, din tipul acesta de role-model, s-a nascut ideea de a face un film la inceputul anilor 1900 despre niste cineasti care se auto-inventeaza.

– Scenariul a primit Trofeul „Martin &Rossi” la Festivalul International de Film de la Paris (1995) si Trofeul Hartley Merrill, Los Angeles (1999).

– In 2006, scenariul a castigat finantare de la CNC, unul dintre membrii juriului de atunci, criticul Andrei Gorzo, scriind intr-un text din „Litere, Arte &Idei” ca „desi nu exista, «Restul e tacere» este un film mare”. Filmul a fost realizat cu un buget de 2.4 milioane de euro (cel mai mare buget al unui film romanesc din ultimii 25 de ani).

– A fost prezentat in avanpremiera la Cluj in cadrul TIFF 2007 si a inchis competitia oficiala la Locarno in acelasi an, dupa care s-a plimbat la o multime de festivaluri. „Restul e tacere” a avut cronici bune in „Hollywood Reporter” sau „Variety”. – La Londra, filmul lui Caranfil a avut premiera saptamana trecuta, in ultima seara a festivalului de film romanesc Home and Away, organizat de Fundatia Ratiu si Centrul Cultural Roman.

Reperele unui film de exceptie

HotNews.ro: Care este povestea scenariului?

Nae Caranfil: E lunga. E un scenariu pe care l-am scris cand am plecat din Romania in 1988, am parasit Romania, m-am instalat la Bruxelles. Si acolo, intr-un fel de camaruta foarte mica si plina de echipament video, am inceput sa scriu acest scenariu pe care il aveam in cap mai demult, dar n-avusesem niciodata curajul sa incep sa-l scriu. Ca tanar exilat, sa spun asa, trebuia sa fac ceva, sa-mi adun curajul si sa fac ceva important.

Si atunci am inceput sa scriu acest scenariu si sa-mi reinventez Romania in care as fi vrut sa ma nasc si in care as fi vrut sa fiu cineast, pentru ca cea pe care o parasisesem era nefrecventabila, cu Ceausescu la putere, cu o cinematografie care facea filme de propaganda pe banda rulanta, nu prea aveam ce sa caut acolo.

HotNews.ro: De ce nu a prins Cannes-ul de anul trecut?

Nae Caranfil: Pentru ca nu a fost gata. Noi am terminat, daca va amintiti, la Festivalul de la Cluj, care a avut loc dupa Cannes. Filmul a venit din laborator gafaind intr-una din ultimele seri ale festivalului, proaspat scos din laborator. Prima copie, copia zero, adica aceea cu care de obicei se fac teste mai departe pentru a obtine culoarea care trebuie.

HotNews.ro: De ce conflictul dintre teatru si cinema este unul dintre elementele cheie ale filmului?

Nae Caranfil: Pentru ca asa era pe vremea aceea, teatrul era o arta respectabila, cinema-ul era o distractie de balci, iar cei care se orientau spre film erau priviti mai ales daca aveau un background cultural, erau priviti ca niste persoane care incearca o forma de prostitutie. David Wark Griffith, cel care cu cativa ani mai tarziu decat eroii nostri a facut primele capodopere ale filmului mut, Nasterea unei natiuni si Intoleranta, chiar si in acele momente, la 1915, cu acele capodopere, avea strangere de inima cand trebuia sa spuna cu ce se ocupa in viata.

HotNews.ro: Cum credeti ca va fi primit filmul la Londra?

Nae Caranfil: Eu sper ca va fi primit. Sper sa-si gaseasca la un moment dat un distribuitor si sa poata sa aiba un mic destin de film romanesc intr-o capitala cum e Londra.