Nastase un „mai nimic”

Nu am fost in casa lui Nastase, dar am auzit ce a spus Nastase.

„Aici sint niste teme de gen…”, „aici un secol 19 mai putin interesant…”, „acolo o lucrare de faianta ce nu prea are ce cauta acolo…”, „aici ceva de aur, ha-ha-ha”, „acolo e ceva nu prea valoros”, „nu am prea avut timp sint cam inghesuite…”, „toti spun ca sint valori, nu, domle, sint copii, replici…”, „avem obiecte chinezesti, dar mai mult de la tatal Danei…”, „acela

nu stiu daca e chinezesc…”. Uite cu ce a culminat discursul sau: „uitati-va si intrebati-ma”.

Tot minimalizind obiectele, a minimalizat valoarea lor, de fapt. Logic, daca aia e mai nimic, ailalta e prost pusa, ailalta nu e mare lucru, ailalta e copie, inseamna ca Nastase e „un mai nimic” cu tot cu colectia lui. Doar ca orice mai nimic e cumparat pe bani.

Sa luam la ochi obiectele, ca „la mina” nu le-a luat nimeni. Ce se vede, deci:

– un vas gourde de portelan, daca e din 1970, merge la 20 de euro, daca e de pe la 1900 merge la 5-6 mii de euro,

– doua cloisone japonez, dinastia Meiji, daca e pina in 1910, merge la sase sute de euro amindoua,

– birou vienez/englezesc fara valoare de arta, dar mergind la 3-4ooo de euro,

– lampa birou de la 1920-30, bronz d’ore – 1000 euro,

– 2 scaune vechi-1000 bucata,

– masuta lucrata in marchetarie, aproximativ 1900, 5000 euro,

– 2 vase mari decorative, daca sint recente, 5-600 euro, daca sint de dinastie 80.000 euro.

– 5 glasone japonez-1000 euro ori 5 egal 5000 euro.

Numai acest colt vizibil al casei, fara tablouri si carti, este minim 100.000 euro.

Alt colt din peisajul Nastase:

– mobilier vitrina de 2000 euro cu obiecte: argintarii, japonezarii, fructiera in jur de 10000 euro,

– 2 fotolii fara stil- 2000 euro,

– birou englezesc 3-4000 euro,

– 7 obiecte mici, chinezarii, 1000 euro de bucata,

– piedestal de statuie 3000 euro,

– statuie cu nas rupt, greceasca sau replica italieneasca 20000 euro

– harti vechi pe pereti, vreo zece la vedere, depinzind de vechime si tiraj, cinci mii bucata minim, 50000 euro,

– pusca minim 3-400 euro, cea mai lipsita de vechime, lucraturi si personalizare, ori in imagine apar 20 pusti de cel putin 5000-10000 euro bucata, adica 40-200000 euro,

– paravan minim 2000 euro daca e de pina in 1900, mai vechi merge pe 20000 euro,

– vas tubular cu capac, tip german, tip 1700, 20.000-30.000 euro, daca e facatura austriaca ramine la 1-3000 euro,

– tapiserie cit peretele, 30.000 euro minim,

– 2 dulapuri japoneze de 15000 euro,

– birou napoleon – 6-10000 euro,

– statuie lemn-10-15000 euro,

– a doua vitrina cu japonezisme- 30000 euro,

– arta tibetana, 1000 euro,

– bastoane stil, 2000 euro ori 20, 40000 euro,

– alta tapiserie, 10.000 euro,

– tablouase si tablouri, copii, in general, dupa propriile marturisiri,

79 vizibile ori 2000 euro in medie pe tablou – 158.000 euro,

– salon tapisat cu catifea sau matase neagra- 6000 euro,

– tablou frantuzesc, 3-400 euro,

– masa cu statuie dedesubt, de origine germana, 5-6000 euro,

– cal funerar, daca e vechi, 50000 euro, daca e recent, flecustet, 100 euro,

– statuie cap sinotibetana, merge prin vechime, de la 500 la 30000 euro,

– lampa minim 4-5000 euro,

– galeuri 22 vizibile ori 3000 euro 66000 euro,

– Budha-10000 euro,

– statuie plingind-3-5000 euro,

– vase in bucataria lui Nastase-3-400 euro

– pictura identificata Eustatiu Stoenescu „iesirea de la Opera din Paris”- 6-8000 euro,

– O Scoala romineasca de sfirsit de secol 19, minim 5000 euro,

Un Darascu, 5000 euro,

– Tablourile de pe coridorul bucatarie, taxate la minim, 100000 euro,

– Portelan Blank de chine 3 bucati ori 5000 euro bucata, 15000,

– vas ritual de la 1200, inainte de Ming, 30000 euro,

– vas bronz frantuzesc 20000 euro,

– obiect cult nefrit 5-6000 euro,

– gale-uri si sevres-uri insirate pe semineu, 10000 euro.

Incheiere

Nu am identificat decit o zecime din obiecte, fiindca nu le-am pipait cu mina, nu le-am vazut decit filmate neprofesionist la televizor. Pretul minimalizat este de 800-un milion euro, numai pe ce s-a distins la televizor. Identificarea obiectelor am facut-o simplu, dupa ghidurile de antichitati, Mayer, in principal, ghiduri pe care le detine insusi Nastase, omul plin de copii.

Vedeti cum „o copie” nu este „un gratis”. Informatia din „Cotidianul”, precum ca achizitionarea obiectelor s-a facut prin cei doi fosti generali SIE, Caraman si Silinescu, ridica pretul copiilor fiindca stiu ce sa cumpere. In plus, informatia „dateaza” felul cum au fost achizitionate.

Lumea anticarilor stie ca, in 1995, Caraman a vindut „copii, flecustete si prostioare” de vreo douasute de mii de euro.

Ani in sir, Caraman a justificat cu ” douasutele ala” achizitii lunare de obiecte de pe piata de antichitati. „Douasutele ala” a mers de atitea ori la apa pina a fost saturata pofta uriasa si amestecata a lui Nastase. Si, bineinteles, „douasutele” de mult nu mai era al lui Caraman. In rest, muzeul lui Nastase e un fleac.

Eugen Istodor