Naștere prin cezariană sau naturală? Ce spun doi medici Regina Maria despre cum ar trebui să fie nașterea ideală

Pentru multe femei, nașterea este una dintre cele mai importante experiențe din viață. Iar odată cu acest moment apare și una dintre cele mai dezbătute decizii: naștere naturală sau cezariană. O alegere despre care se vorbește mult, uneori contradictoriu, și care este influențată atât de recomandările medicale, cât și de poveștile altor mame, de experiențele din familie sau de temeri personale. În realitate, spun specialiștii, nu există o variantă „corectă“, valabilă pentru toate femeile, ci decizii care se potrivesc fiecărui caz în parte. Dr. Mihaela Hașa, medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Regina Maria din Cluj, și dr. Bogdan Cioată, medic primar obstetrică-ginecologie, coordonator al departamentului de Obstetrică de la Spitalul Premiere din cadrul Regina Maria Timișoara, explică de ce alegerea modului de naștere trebuie privită individual. În viziunea lor, nașterea ideală este cea care se încheie în siguranță, pentru mamă și copil.

Nașterea a devenit, în ultimii ani, un subiect intens dezbătut public. În jurul ei s-a conturat o discuție frecvent polarizată, în care nașterea naturală și cezariana sunt adesea puse în opoziție, ca două opțiuni care se exclud reciproc. În realitate însă, nașterea nu poate fi redusă la o alegere simplă între două opțiuni.

În spatele acestei dezbateri se află însă și schimbări reale în practica medicală din ultimele decenii. La nivel global, ratele nașterilor cezariane au crescut constant în ultimele decenii, de la aproximativ 7% în 1990 la peste 20%, potrivit datelor publicate în The Lancet în anul 2018. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, rata globală va ajunge la 29% până în 2030. 

Pentru context, tendința este vizibilă în numeroase sisteme de sănătate, inclusiv în Europa, unde procentele variază semnificativ de la o țară la alta. România se înscrie în acest tablou, cu un procent al cezarienelor semnificativ peste media recomandată istoric de organizațiile internaționale.

Aceste evoluții au alimentat o dezbatere publică intensă, în care alegerea modului de naștere este adesea privită în termeni de „preferință“ sau „corectitudine“, deși, în realitate, decizia medicală este mai complexă și se face individual, în funcție de fiecare caz.

Decizia privind nașterea este una personală și individuală

În cabinetul medical, discuția capătă o formă mult mai concretă. Decizia privind modul de naștere nu este una generală, ci se construiește pentru fiecare pacientă în parte, în funcție de o serie de factori medicali și personali.

Această evaluare ține atât de starea mamei, cât și de evoluția sarcinii. Printre elementele luate în calcul se numără afecțiuni materne precum diabetul gestațional, bolile cardiovasculare sau preeclampsia, dar și factori care țin de făt – cum ar fi dimensiunile acestuia, poziția sau eventuale complicații legate de placentă ori cordonul ombilical.

Un rol important îl au și preferințele pacientei, care sunt discutate și integrate în decizia finală, în măsura în care contextul medical permite acest lucru.

„Pot fi situații în care factorii materni primează — patologii cardiovasculare, diabet gestațional, preeclampsia — sau factori fetali, cum sunt dimensiunile prea mari ale bebelușului în raport cu bazinul matern, pozițiile anormale sau problemele legate de placentă ori cordonul ombilical, care pot face nașterea naturală dificilă sau imposibilă. Este o varietate de factori care ne influențează decizia, iar nu în ultimul rând contează și preferințele mamei, fiindcă sunt femei care efectiv se tem să nască pe cale naturală“, explică dr. Mihaela Hașa, medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Regina Maria din Cluj.

În acest context, modul în care o femeie ajunge să nască este rezultatul unei evaluări medicale complexe, în care nu există o regulă unică, ci o adaptare permanentă la situația fiecărei sarcini.

Rolul medicului este de a ghida acest proces și de a explica opțiunile disponibile, astfel încât decizia finală să fie una informată și potrivită fiecărui caz în parte. „Nașterea ideală este cea care se termină cu bine“, subliniază dr. Hașa.

„Obstetrica este o specialitate imprevizibilă”

În cabinetul medicului ginecolog, discuția despre nașterea naturală are loc într-un context mult mai concret, în care se întâlnesc experiențele personale, temerile și informația medicală.

Pentru unele femei, nașterea vaginală este privită ca un proces imprevizibil sau greu de controlat. Pentru altele, este o opțiune dorită, dar însoțită de întrebări și nesiguranțe legate de cum va decurge travaliul.

„Sunt multe femei care vin deja cu o idee preconcepută că nașterea naturală este grea, auzind acest lucru din familie, de la mamă, bunică, prietene, care au născut greu, cu traumatisme, cu rupturi, cu consecințe pe termen lung neplăcute, și pur și simplu nici nu mai doresc măcar să încerce să nască natural. Într-adevăr, uneori, travaliul este epuizant, lung, dureros, cu toate acestea noi recomandăm nașterea naturală în situațiile în care sunt îndeplinite toate condițiile obstetricale“, explică dr. Mihaela Hașa.

În acest punct, rolul echipei medicale este de a echilibra informația medicală cu percepția pacientei, astfel încât decizia să nu fie influențată exclusiv de teamă sau de așteptări formate în afara consultației.

„Obstetrica este o specialitate imprevizibilă. De multe ori, paciente hotărâte pentru cezariană nasc natural fără probleme“, adaugă dr. Hașa.

Nașterea naturală rămâne, astfel, o opțiune recomandată atunci când condițiile medicale o permit — nu ca regulă generală, ci ca una dintre variantele posibile ale unui proces profund individual.

Nașterea naturală: beneficii pentru mamă

Nașterea naturală sau nașterea vaginală este, în mod obișnuit, asociată cu o recuperare mai rapidă pentru mamă și cu o revenire mai promptă la ritmul de dinaintea sarcinii. Deoarece nu implică o intervenție chirurgicală majoră, organismul își reia funcțiile treptat, iar perioada post-partum este, în multe cazuri, mai scurtă.

Din punct de vedere medical, nașterea vaginală este asociată, în general, cu un risc mai redus de complicații care pot apărea în urma unei intervenții chirurgicale. Studii publicate în literatura de specialitate arată că, în comparație cu operația cezariană, aceasta implică mai rar infecții, sângerări semnificative sau formarea cheagurilor de sânge.

„Are o recuperare mai rapidă, implică mai puține complicații postpartum, iar mama se conectează imediat cu bebelușul“, explică dr. Hașa.

„Ca și plusuri mari, mama se recuperează imediat, adică se ridică și merge. Se flexibilizază și planul familial – poate să rămână gravidă mai rapid, nașterea următoare este mai facilă“, completează și dr. Bogdan Cioată, medic primar Obstetrică-ginecologie, coordonatorul departamentului de Obstetrică de la Spitalul Premiere, Regina Maria Timișoara.

O analiză amplă publicată în The Lancet arată că aceste diferențe sunt mai ales relevante în sarcinile fără complicații, unde nașterea vaginală rămâne opțiunea asociată, în medie, cu o recuperare mai ușoară și mai puține intervenții medicale suplimentare.

Mai mult, în cazul nașterii naturale alăptarea este mai ușoară și timpurie. Contactul piele-pe-piele și inițierea alăptării imediat după naștere sunt mai probabile și mai eficiente după o naștere vaginală. Crește secreția de oxitocină, care ajută la legătura afectivă mamă-copil. 

De ce contează felul în care copilul vine pe lume

Pentru nou-născut, diferențele țin în special de adaptarea la viața extrauterină. Trecerea naturală prin canalul de naștere ajută plămânii nou-născutului având un risc mai scăzut de tahipnee tranzitorie (respirație rapidă) și alte probleme respiratorii. Nașterea vaginală contribuie la colonizarea intestinului bebelușului cu bacterii benefice din vaginul și pielea mamei, care ajută sistemul imunitar. Bebelușii născuți prin cezariană au un microbiom intestinal diferit, asociat uneori cu alergii, obezitate sau boli autoimune.

Explicația este că nou-născuții care trec prin travaliu, declanșează reacții hormonale naturale ce le ajută să se adapteze la viața extrauterină (temperatură, respirație, circulație). Aceste beneficii sunt susținute și de Organizația Mondială a Sănătății, care promovează nașterea vaginală ca primă opțiune, atunci când este posibil, tocmai datorită riscurilor mai reduse.

Un studiu publicat în Lancet (2018) arată că nașterea naturală este asociată cu reducerea riscului de complicații la sarcinile viitoare, inclusiv riscuri de placenta praevia, aderențe, infecții postoperatorii și tromboze.

Cezariana: o intervenție salvatoare

Operația cezariană este, în prezent, una dintre cele mai frecvente intervenții din obstetrică, dar începuturile ei sunt mult mai vechi și mult mai dure decât realitatea de azi. Primele cazuri documentate la femei în viață apar în jurul anilor 1500, când procedura era folosită aproape exclusiv în situații-limită.

Abia odată cu progresul medicinei moderne – introducerea anesteziei în secolul al XIX-lea, apoi a tehnicilor chirurgicale mai sigure și, ulterior, a antibioticelor – cezarianele au devenit intervenții cu o rată mult mai mare de succes și au intrat treptat în practica obstetricală curentă.

Astăzi, cezariana este considerată o intervenție salvatoare în numeroase situații în care nașterea vaginală ar putea pune în pericol mama sau copilul. Poate fi recomandată atunci când travaliul nu mai avansează, când fătul nu este poziționat corect, când apar semne de suferință fetală sau în cazul unor afecțiuni materne care fac nașterea naturală riscantă.

Fiind o intervenție chirurgicală majoră, cezariana implică un risc crescut de complicații postoperatorii, precum infecții, sângerări sau o recuperare mai îndelungată, comparativ cu nașterea vaginală.

„La cezariene, complicațiile pot fi mai multe pentru mamă, iar la o naștere naturală, urmărești tot timpul copilul, mama foarte rar are neapărat complicații“, explică dr. Cioată.

Dincolo de explicațiile medicale, experiența pacientelor completează imaginea asupra recuperării după intervenție.

„Am mame care spun – eu aș mai face încă un copil, dar nu aș mai vrea încă o cezariană, pentru că m-am recuperat greu. Nici după cezariană recuperarea nu este neapărat grea, este o procedură destul de standardizată, dar este totuși o operație“, adaugă dr. Cioată.

Situații care impun cezariana

Principalele situații în care medicii recomandă trecerea la cezariană în timpul travaliului sunt următoarele:

• Nașterea nu progresează: când procesul de dilatare stagnează pentru o perioadă semnificativă, în ciuda contracțiilor regulate. Medicii urmăresc acest aspect prin controale regulate, pentru a se asigura că totul decurge în siguranță;
• Bebelușul arată semne de oboseală: monitoarele din sala de naștere pot arăta că bebelușul nu face față bine contracțiilor. În astfel de cazuri, medicii preferă să intervină rapid pentru a evita orice risc;
• Bebelușul nu este în poziția corectă: uneori, copilul poate fi poziționat în așa fel încât nașterea naturală este riscantă. De exemplu, când nu este cu capul în jos sau când este așezat transversal;
• Placenta se desprinde: o situație urgentă care poate pune în pericol atât mama, cât și copilul. Se manifestă prin dureri puternice și sângerare, necesitând intervenție imediată;
• Apar semne că cicatricea de la cezariană s-ar putea deschide: deși rar, acest risc există și se manifestă prin dureri neobișnuite între contracții. Medicii sunt special instruiți să recunoască aceste semne din timp;
• Cordonul ombilical ajunge înaintea bebelușului: o urgență care poate afecta alimentarea cu oxigen a copilului și necesită intervenție rapidă;
• Diabetul gestațional necontrolat: când valorile zahărului din sânge nu sunt bine controlate sau când bebelușul este estimat a fi prea mare, medicii pot recomanda cezariană pentru siguranța ambilor.

Organizația Mondială a Sănătății subliniază că accesul la cezariană poate face diferența între viață și moarte în aceste contexte.

Cezariana nu ar trebui privită în practica medicală ca o alternativă „comodă“ la nașterea vaginală, ci ca o intervenție chirurgicală complexă, rezervată situațiilor în care beneficiile depășesc clar riscurile. Deși este una dintre cele mai frecvent realizate operații la nivel global, utilizarea ei rămâne justificată strict de contextul obstetrical.

Nașterea reușită este cea în care mama și copilul sunt în siguranță

În ansamblu, nașterea – indiferent de modalitatea prin care are loc – rămâne un proces profund individual, în care nu există o formulă universal valabilă. Fie că este vorba despre o naștere vaginală, o cezariană planificată sau o intervenție de urgență, fiecare scenariu este rezultatul unei evaluări medicale complexe și al unei adaptări continue la nevoile mamei și ale copilului.

În acest echilibru dintre recomandările medicilor, evoluția sarcinii și contextul fiecărei paciente, ideea de „naștere ideală“ nu înseamnă perfecțiune, ci siguranță. Iar așa cum subliniază specialiștii, poate cea mai importantă concluzie rămâne aceea că nașterea reușită este, în esență, nașterea în care atât mama, cât și copilul ajung în siguranță.

„Încercăm să facem să fie totul bine în așa fel încât nașterea să se termine bine pentru mamă și pentru bebeluș. Și de fapt acesta este și scopul nașterii, indiferent că este naturală sau cezariană – să se încheie cu bine, cu o refacere ușoară și complicații minime“, concluzionează dr. Mihaela Hașa.

Articol susținut de Regina Maria