Navalnîi este în stare gravă, nu-și mai simte mâinile și pierde rapid din greutate, dar continuă greva foamei – avocați

Principala personalitate a opoziţiei ruse, Navalnîi, bolnav şi în greva foamei, nu-şi mai simte mâinile, au tras miercuri un semnal de alarmă avocaţii săi, relatează AFP și Agerpres.

Navalnîi – care a supravieţuit în urmă cu mai puţin de un an unei tentative de otrăvire cu agent neurotoxic Noviciok de uz militar, pentru care el acuză Kremlinul – a anunţat la 31 martie că a decis să intre în greva foamei pentru a i se acorda asistenţa medicală necesară, de care este privat la penitenciarul nr.2 din Pokrov (100 km est de Moscova) cunoscut ca fiind unul dintre cele mai dure centre de detenţie.

Militantul anticorupţie afirmă că administraţia penitenciară îi refuză accesul la un medic şi îl „torturează” prin privarea de somn. El transmisese anterior că suferă de dureri de spate severe şi că a pierdut sensibilitatea la ambele picioare.

Avocata sa, Olga Mihailova, care a reuşit să-i facă o vizită miercuri, a declarat pentru AFP că el îşi continuă greva foamei, în pofida tusei persistente şi a temperaturii ridicate.

„Arată rău şi nu se simte bine. Nimeni nu intenţionează să-l trateze aici”, a afirmat avocata, precizând că opozantul a slăbit mult: cântăreşte acum 80 kg, faţă de 93 kg când a ajuns în colonia din Pokrov în martie şi 85 la începutul grevei foamei. Navalnîi are o înălțime de 1,89 metri.

Un alt avocat al lui Navalnîi, Vadim Kobzev, a indicat pe Twitter că opozantul pierde „un kilogram pe zi” şi se deplasează cu greu. „Boala progresează în mod clar în ceea ce priveşte pierderea sensibilităţii la nivelul picioarelor, palmelor şi mâinilor”, a scris el.

Aliaţii şi rudele sale au cerut ca opozantul să fie transferat la un spital.

Un grup de medici, între care medicul său personal, Anastasia Vasilieva, s-au adunat marţi în faţa coloniei din Pokrov pentru a cere informaţii despre starea sa, dar au fost arestaţi de poliţie.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că opozantul este un deţinut ca oricare altul şi nu ar trebui să beneficieze de „condiţii speciale” sau „tratament preferenţial”.