Ne-a trecut “junk-ul” pe la ureche…

Agentiile de stiri ne aduc, care mai de care, vesti ingrijoratoare.

Printre ultimele: „Ungaria a fost coborâtă la junk şi de Fitch, ultima agenţie de la care avea rating pentru investiţii”, „Der Spiegel: Oficialii germani lucreaza la planul iesirii Greciei din Eurozona” , Prognoză ŞOC: Italia şi Grecia vor intra în incapacitate de plată anul acesta”.

Pe de alta parte, Romania a ajuns sa fie data exemplu de oficialii UE si presa straina, pentru prudenta si modul inteligent si responsabil in care si-a reglat stabilitatea financiara. (Financial Times: „Spre deosebire de Ungaria, Romania a acceptat nevoia de a ramane in relatii bune cu Fondul Monetar International si Uniunea Europeana, care au aranjat o linie de credit de precautie de 5 miliarde de dolari”). Stabilitate financiara relativa, care nu garanteaza crestere economica in 2012, in contextul in care cererea de produse romanesti pe pietele europene s-ar putea reduce din cauza recesiunii din Unuinea Europeana.

Trebuie sa recunoastem contributia presedintelui Traian Basescu si a coalitiei de guvernare din 2010 si 2011, pentru aceasta relativa stare de siguranta in domeniul financiar.

In contrast cu ex-premierul Tariceanu care si acum o tine langa: „fara FMI si cu deficite oricat de mari, ca sa ne dezvoltam economia”. Vedem cat se dezvolta economiile dupa astfel de teorii. Grecia este in coma economica, iar Ungaria ii calca pe urme. Italia tot pe acolo.

Victor Ponta canta si el aceiasi partitura: „Papandreu a ascultat de FMI si uite unde a ajuns”. Baiatul asta nu intelege nimic din ce se intampla in lumea asta.

Revin la ai nostri. S-au trezit tarziu, dar s-au trezit. Traian Basescu si-a asumat cu un curaj sinucigas sa anunte ce era de neanuntat: taierea salariilor cu 25% si a pensiilor cu 15%. O evaluare realista a ce-si putea permite economia.

In reluarile anuntului se pot simti in glasul presedintelui presiunea si tensiunea extraordinare ale momentului. Chiar si seful Erste Bank a declarat ca asa ceva era de neimaginat in alta tara europeana. Ca ar fi declansat uragane de proteste. La noi a functionat.

De unde a stiut presedintele Basescu ca a doua zi nu va fi luat pe sus de milioane de romani? N-a stiut. A sperat. In intelepciunea, bunul simt si credibilitatea castigata in ochii si mintea romanilor. Si in faptul ca explicatiile sale vor fi intelese. In ciuda propagandei adversarilor.

Si romanii au inteles ca nu poti avea la infinit masini moderne, vile, vacante, carucioare pline in supermarketuri, daca nu produci bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare. Ca poate nici salariile reduse nu aveau justificare in competitivitatea si productivitatea economiei romanesti. Au inteles, au strans din dinti si au mers mai departe. O palma pe obrazul propagandei televizate: va pierdeti timpul si banii!

Daca anuntul ar fi fost facut de Emil Boc, poate n-ar fi avut acelasi impact. Calculul a fost corect.

Guvernul n-a avut curajul sa mearga pana la capat si a crescut TVA-ul la 24%. Cu consecintele cunoscute. Unde am fi fost astazi daca si coalitia dovedea curajul presedintelui? Greu de evaluat.

Asta nu inseamna ca nu se puteau face mai multe.

Nu sunt adeptul celor care acuza guvernul ca nu lanseaza sau relanseaza economia. Ce, este racheta, sa-i aprinzi fitilul si gata? Ar fi simplu!

Atunci cand nu ai in proprietate mijloace de productie (sau ai, dar sunt falimentare), cand nu ai CSP (Consiliul de Stat al Planificarii), cand depinzi de piete globalizate, in primul rand financiare, cand depinzi de multinationale dirijate de „mamele” lor, din strainatate, poti lansa sau relansa cel mult bile la popice. Nu economia.

Instrumentele guvernului, scaderea fiscalitatii, investitii in infrastructura, stipendii acordate unor companii, sunt posibile doar daca ai bani disponibili. Dar de unde bani, daca se duc pe ajutoare sociale, pensii si salarii bugetare, intr-o redistribuire tipic comunista: ia de la cei care au si da la cei care stau.

Ce se putea face mai mult si mai bine, dar nu s-a facut:

• Privatizarea ultimelor active economice. Nu s-ar fi luat bani multi pe ele, dar  s-ar fi eliminat gaurile negre din bugetul de stat. Ca se pierdeau vaci de muls pentru clientele, e adevarat. Dar nu asta ma intereseaza pe mine, cetateanul x.
• Se puteau reduce cheltuielile cu functionarea statului. Ce face Ministerul Muncii? Gestioneaza nemunca, adica ajutoarele sociale, fondul de somaj, fondul de pensii si altele asemenea. Sa-l fi numit Ministerul Nemuncii, sa stim o socoteala. Nu este necesar un minister pentru nemunca.  Nici pentru munca.

• Dar ministerul Comunicatiilor si Informaticii? Gestioneaza Posta Romana, care desi are monopol in piata lucreaza in pierdere, isi face publicitate si o gaseste Curtea de Conturi cu nereguli in valoare de 20 milioane euro. Dar sa inlocuiasca functionarii corupti cu computere nu este in stare. Pentru orice caziere, fiscal, judiciar, adeverinte si informatii de orice fel, te duci la coada, in loc sa le obtii online, cum se intampla in lumea civilizata. (Am intrebat la un oficiu postal important din Bucuresti daca in comuna x de langa capitala au internet. Raspunsul a fost: „faceti o cerere”!) Ministerul Economiei ce face? In afara faptului ca gestioneaza unitati economice care in loc sa produca,  absorb banii, oricum putini, de la bugetul de stat si da gaze la preturi preferentiale unor afaceristi verosi. Dar ministerul Transporturilor? Tot raportul Curtii de  Conturi pe 2010 gaseste nereguli de 120 milioane euro la CFR, gestionata de minister. De cat asa gestiune, mai bine lipsa!

• Cate agentii mai pot fi desfiintate? Dar Camerele Agricole Judetene ce rol mai au? Cati functionari de la Cadastru „freaca menta”, dupa explicatia sefei lor, Elena Udrea? In 2004 Romania functiona, bine mersi, cu 800.000 de bugetari. A urmat explozia informaticii si numarul lor ar fi trebuit sa scada. De unde. I-a inmultit premierul Tariceanu pana la 1,4 milioane.
• De ce nu se absorb fonduri europene? Pentru ca guvernul Boc nu este in stare sa priceapa un lucru elementar: bugetarii trebuie platiti dupa performanta si rezultate. La fel ca in privat. Nu dupa grile facute din birou, pentru care s-au chinuit cu sindicatele vreo doi ani. Mai ales dupa o lunga perioada in care s-a pervertit cultul muncii si al lucrului bine facut. Ca si la bugetari trebuie sa functioneze principiul sfant al privatilor: mai putini salariati, munca mai multa, salarii mai mari. Nu pricepe si gata. Are mintea formatata de comunism. Nu absorbim banii europeni, avem o educatie coada Europei, o sanatate la fel, pentru ca nu stim sa ne platim salariatii bugetari dupa merite. Asa va fi pana o sa priceapa. Ei sau altii.
• Guvernul Boc putea reprofesionaliza administratia centrala si locala prin depolitizarea si declientelizarea functiilor publice. N-a facut-o. A ales sa mearga pe logica de partid. Contracte cu statul si functii ca rasplata pentru clientela si sponsori. Sa vedem la alegeri „rasplata” pentru astfel de politici.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro