„Atingeți exponatele!”

PLUS: Terapia durerii într-un spital de stat din România

Bine ne-am regăsit de partea bună a realității!

Jumătatea plină: Un îndemn atipic pentru o altfel de expoziție dedicată lui Brâncuși  

„Nu atingeți exponatele!”. Ne este tuturor familiar acest avertisment din muzeele de pretutindeni, care își țin astfel operele în siguranță. În curând, la Muzeul Național de Artă al României din București, va fi vernisată o expoziție al cărei îndemn este opus: „Atingeți exponatele!”.

Mai mult, rotiți blatul circular pe care sunt expuse, simțiți-le contururile și chiar ascultați-le. La MNAR, machetele tactile ale unor lucrări ale lui Constantin Brâncuși oferă publicului larg o nouă dimensiune a operei marelui sculptor. Pentru o parte dintre cei care vor trece porțile expoziției „Feel Brâncuși”, care va fi deschisă oficial pe 8 septembrie, aceasta este, de fapt, prima la care au acces.

Constantin Cristache, în vârstă de 49 de ani, își amintește foarte bine marea expoziție Brâncuși organizată la Timișoara, între 30 septembrie 2023 și 28 ianuarie 2024. Nevăzător de la vârsta de 28 de ani, a vizitat-o împreună cu fiicele lui, pe care le-a rugat să îi descrie sculpturile.

Imaginile zugrăvite de fetițe creau în mintea lui reprezentări care nu aveau nicio legătură cu opera lui Brâncuși, ci cu propriile sale experiențe de viață. Unele opere, precum „Somnul” sau „Danaida”, rămâneau constructe vagi, indiferent ce citise despre ele. A ieșit pe ușa expoziției de la Timișoara cu multe întrebări și puține răspunsuri. „Mi-am zis: „Ce păcat că există această expoziție Brâncuși, iar eu nu am niciun fel de acces la aceste opere, măcar cât să pot atinge o machetă sau două!””, povestește el.

Chiar la acea vreme, a intrat în contact cu Cristina Căluianu, cofondatoare a Asociației CED România (Centrul de Excelență prin Diversitate), o organizație neguvernamentală care și-a propus accesibilizarea turismului și artei pentru persoanele cu nevoi speciale. Derula, la Timișoara, un proiect în care crease machetele a 25 de clădiri cu caracter cultural din oraș, precum Opera, Turnul de Apă din Iosefin sau Catedrala Mitropolitană.

„Oamenii descopereau clădiri din oraș pe lângă care trecuseră o viață”

Pentru o persoană nevăzătoare, o machetă tactilă este cea mai directă modalitate în care poate înțelege forma unei clădiri înalte sau a unei sculpturi de valoare inestimabilă. „Evident că persoanele nevăzătoare nu aveau cum să își reprezinte, de exemplu, un turn de 20 de metri, precum cel din Iosefin. Și a fost absolut emoționant să vedem momentul în care persoanele nevăzătoare înțeleg cum este construită, de fapt, clădirea. Eu, personal, în ziua aceea am plâns de emoție, văzând cum oamenii descopereau clădiri din oraș pe lângă care trecuseră o viață”, își amintește Cristina Căluianu.

Pentru că în aceeași perioadă se desfășura la Timișoara și expoziția Brâncuși, și-a dat seama cât de important ar fi ca arta sculptorului să devină accesibilă și nevăzătorilor. A urmat o cursă pentru obținerea drepturilor de autor și a finanțărilor necesare pentru a putea crea machete tactile ale sculpturilor, așa cum își dorea.

„Am avut exact această percepție, a capului care este cuprins de somn”

Profesor de tehnologii asistive la Liceul Teoretic Special „Iris” din Timișoara, Constantin Cristache a lucrat împreună cu membrii Asociației CED pentru a se asigura că exponatele realizate după operele lui Brâncuși și mesajul lor pot fi înțelese de categorii diverse de public. Tot el s-a ocupat de înregistrarea și masterizarea fișierelor audio care să spună povestea fiecărei sculpturi.

„Pe măsură ce machetele erau gata, eram chemat și întrebat: „Ție cum ți se pare? Când pui mâna pe lucrarea asta, ce impresie îți lasă?”. Iar eu le spuneam ce îmi sugerează”, povestește Constantin Cristache.

Astăzi, ne este ghid prin expoziția de la MNAR, organizată de Asociația CED, cu sprijinul Fundației Dacia pentru România.

În cadrul proiectului, au fost realizate din rășină, prin imprimare 3D, machetele tactile ale celor 25 de sculpturi ale lui Brâncuși aflate pe teritoriul României.

Panourile explicative care le însoțesc sunt scrise în Braille, însă informația se află condensată și în coduri QR sau etichete NFC, astfel încât să poată fi explicată în orice modalitate. „Avem text scris pentru cei care au nevoie de un limbaj mai simplu pentru a înțelege despre ce e vorba, avem și textul obișnuit scris cu caractere mărite pentru persoanele slab văzătoare”, spune Constantin Cristache.

Una dintre sculpturile lui preferate este „Tors”. O alta, „Somnul”. „Când am „văzut” această machetă am avut impresia că transmite exact ideea, dar nu neapărat din perspectiva capului, ci din cea a marmure rămase neșlefuite în jurul lui. Am avut exact această percepție, a capului care este cuprins de somn”, spune profesorul.

„Eu văd într-un cap de copil altceva decât a reprezentat Brâncuși”

Sculptura care îl tulbură, pe de altă parte, cel mai tare este „Cap de copil”, lângă care stăm de vorbă. „Mie, personal, acest cap îmi transmite destul de multă suferință prin forma sa. Urechile depărtate de cap îmi dau această senzație de durere, iar gura nu pare deloc să zâmbească. Eu văd într-un cap de copil altceva decât a reprezentat artistul. Mă raportez în primul rând la fetele mele, pe care le mângâiam foarte des pe cap atunci când nu puteau să adoarmă, așa că, pentru mine, un cap de copil înseamnă gingășie. Totuși, am înțeles lucrarea când am aflat că Brâncuși a reprodus capul după un copil nevăzător. El percepea deficiența de vedere ca pe o mare suferință, fiind un artist vizual care nu și-ar fi putut concepe lumea și creația fără privire”, crede Constantin Cristache.

Expoziția va fi vernisată pe data de 8 septembrie, în timpul festivalului de cultură incluzivă B-Inclusive, însă ea poate fi deja vizitată.

„Pe 8 septembrie, va fi o prezentare publică a proiectului și a tuturor celor 25 de exponate pe care le-am realizat în cadrul proiectului. După eveniment, exponatele care reproduc tactil cele 3 lucrări monumentale de la Târgu Jiu vor merge acolo pentru a fi expuse la Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”. Exponatul care reproduce tactil bustul generalului Carol Davila va merge la Muzeul Militar Național „Ferdinand I” din București, unde va fi expus chiar lângă opera originală. Iar restul de 21 de exponate, cele care reproduc 13 opere din colecția MNAR și 8 din colecția Muzeului de Artă Craiova vor rămâne la MNAR pentru o perioadă de un an”, spune Cristina Căluianu. Și-ar fi dorit ca toate machetele tactile să poată fi expuse lângă operele originale, însă acest lucru, spune ea, nu a fost posibil decât în cazul bustului generalului Carol Davila.

„În momentul în care am simțit forma, am putut să și judec”

Cât timp vorbim, vizitatori veniți să vadă colecțiile Muzeului Național de Artă al României descoperă expoziția din întâmplare. „Atingeți exponatele, vă rugăm!”, le spune Cristina Căluianu, iar oamenii se conformează, mai întâi timid, apoi din ce în ce mai curioși și siguri. Cei mai naturali în jocul descoperirii sunt copiii, pentru care machetele sunt precum niște jucării prin care descoperă arta unui mare artist.

Așa cum a descoperit-o la aproape 50 de ani Constantin Cristache: „În momentul în care am simțit forma, am putut să și judec. La nivel tactil, am putut să am o imagine clară.”

În continuare, secțiunile „Semne bune” și „Rămâneți cu binele!” sunt accesibile doar membrilor HotNews Premium.