Profesorul care a refuzat să se transforme într-un „ghem de otravă”
„Școlile pot fi transformate în comunități respirabile”
Bun găsit!
Mi-a rămas în minte o fotografie pe care profesorul Doru Căstăian a postat-o în urmă cu cinci ani pe Facebook, cu titlul „Inima pedagogiei”, despre care scria că este una dintre cele mai frumoase imagini în care i-a fost dat să apară vreodată. Se afla la ceremonia de absolvire a liceului și îmbrățișa o elevă, pe Teodora, care urma să plece la studii în străinătate. Olimpică națională la limba română, Teodora povestea atunci că Doru Căstăian a fost unul dintre profesorii care au inspirat-o și au ajutat-o să își definească scopul în viață, dincolo de note și examene.
Doru Căstăian, în urmă cu cinci ani, împreună cu Teodora. Foto: Facebook Doru Căstăian
La capătul unei luni în care HotNews a scris constant despre educație, l-am sunat pe Doru Căstăian pentru a vorbi despre partea bună din școala românească. Predă științe socioumane la Liceul de Arte „D. Cuclin”, este profesor asociat la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie din Galați și se numără printre laureații MERITO. Este un profesor cunoscut și, mai important de atât, îndrăgit de elevi și e în mod clar unul dintre oamenii pe care sistemul nu a reușit să îi aplatizeze.
L-am găsit mai dezamăgit ca niciodată de direcția în care merg lucrurile în învățământul românesc, de măsurile luate de guvernanți care umilesc cadrele didactice și ignoră nevoile elevilor, de ostilitatea tot mai mare din societate, care se vede și în școală. Mi-a vorbit despre mitul tot mai desprins de realitate al instituțiilor de învățământ de elită și despre obsesia meditațiilor și consecințele asupra copiilor. Rapid și sigur, pe măsură ce vorbeam, partea bună se tot micșora. Dar Doru Căstăian nu suna ca un om înfrânt.
Voi publica discuția integrală pe HotNews, dar am vrut să includ o parte din ea în newsletterul de azi. Pentru că oferă un exemplu de demnitate și reziliență la care te poți întoarce atunci când lupta pare pierdută. Și, de cele mai multe ori, e pierdută doar dacă o declari pierdută.
„Școlile pot fi transformate în comunități respirabile”
„Soluțiile, cel puțin în momentul ăsta, după părerea mea, sunt individuale. Îți poți face tu treaba mai bine în clasă. Îți poți face tu propriile repere interioare, dacă te mai și ajută școala, pentru că cred că putem îmbunătăți lucrurile la nivelul școlii. Politicul central are rolul lui în stagnarea și încremenirea în aceste probleme. Dar școlile pot fi transformate în comunități respirabile, dacă ai profesori și directori care să înțeleagă lucrul ăsta”, crede Doru Căstăian.Doru Căstăian. Foto: George Nica
„Fiecare oră trebuie să fie unică și semnificativă”
Descrie felul în care și-a propus să se prezinte el în fața elevilor. „În primul rând, încerc să-mi fac treaba cât de bine pot, cât de consistent sunt în stare să fac lucrurile în momentul ăsta. Oră de oră. Mă pasionează tradițiile japoneze în privința ceaiului și a ritualurilor legate de ceai. La un moment dat, am zis: fiecare oră trebuie să fie ca o ceremonie a ceaiului. Adică unică și semnificativă. Nu intru la oră cu gândul de a face exact același lucru. Încerc să fiu conștient de faptul că ce se întâmplă acolo se întâmplă doar atunci, într-un singur fel. Și, la final, vreau ca elevii mei să plece altfel decât au intrat, punându-și întrebări sau problematizând anumite chestiuni”, mi-a spus Doru Căstăian.
Crede că încă îi iese, câtă vreme copiii îl țin în pauză punându-i întrebări și cerându-i explicații despre cele discutate în timpul orelor. Și știe că nu este singurul profesor căruia i se întâmplă asta, că sunt multe oaze de normalitate în sistem.
„Din păcate și din fericire, în același timp”, adaugă cu realism și detaliază: „Din fericire, pentru că altfel ne-am scufunda efectiv. De ce zic din păcate? Pentru că și chestia asta funcționează ca un alibi pentru sistemul de educație: «Uite, domnule, se poate. Uite, domnule, există oameni, există școli care fac chestia asta»”. Iar asta îi scutește pe decidenți de a face ceea ce este de datoria lor.
Contrar opiniei generale, copiii își doresc să învețe și simt nevoia de mentori. „De aici poate și foamea și admirația elevilor pentru profesorii care acordă timp și resurse dimensiunii formative, care e crucială la vârsta adolescenței și pe care noi o ignorăm sau o tratăm didacticist și de sus în jos”, spune Doru Căstăian, care a văzut că mulți dintre elevii lui se înscriu în programe de voluntariat sau la cursuri care să îi ajute să își dezvolte abilitățile pe care școala nu le cultivă.
„Nu trăiesc în puf. Și simt și eu oboseala”. Și totuși
Săptămâna aceasta a existat un protest al elevilor împotriva uniformelor, în care aceștia au venit îmbrăcați în negru la ore. Doru Căstăian s-a declarat dezamăgit de reacțiile vehemente ale unor profesori la adresa lor. „Din punctul meu de vedere, reacția elevilor a fost absolut rațională, de bun-simț. Au protestat absolut decent, fără să perturbe procesul de învățământ, fără să creeze nici cea mai mică problemă. Presupun că ați văzut marea de comentarii vindicative, resentimentare la adresa lor. Așa ceva nu trebuie să ajungi ca profesor. Dacă ai ajuns așa ceva, nu știu, încearcă să faci altceva. Nu trebuie să devii vreodată un ghem de otravă. Ăsta e resentimentul: e ruminație, e toxicitate, e o otravă permanentă vărsată în capul altora.
Și vă rog să mă credeți că sunt și eu profesor. Trăiesc modest, trăiesc în 50 și ceva de metri pătrați și orice defecțiune la mașină mă scoate de pe traiectoria de siguranță financiară. Nu trăiesc în puf. Și simt și eu oboseala, simt și tâmpenia unor decidenți care se varsă în capul nostru. Am simțit și măsurile de austeritate. Resimt statutul nostru diminuat. O mai zic o dată: nu trebuie să lași toate lucrurile astea să te facă un resentimentar și un rezervor de otravă.
Și resentimentul mai vine la pachet cu ceva: vine cu un discurs al autoîndreptățirii. În resentiment nu mai poți fi critic sau autocritic. Nu mai e niciodată vina ta. Tu nu poți îmbunătăți nimic. Tu faci exact ce trebuie și, evident, ceilalți, copiii, părinții, porcușorii de Guineea, extratereștrii, oricine e vinovat pentru faptul că ție nu-ți ies lucrurile”, a spus Doru Căstăian.
De ce să faci lucrurile bine? Simplu: din datorie
Mi s-a părut extrem de valoros felul în care a descris cum refuză să se lase copleșit de resentimente. „Pe mine mă ajută inclusiv formația mea filozofică. Există niște instrumente interioare pe care le poți folosi ca să eviți pietrificarea asta și transformarea într-un șarpe veninos. Vă dau un exemplu simplu: conceptul de datorie. De ce să fac chestia asta bine, dacă ăia nu vor, ăia nu pot, ăia îmi cer, ăia îmi fac nu știu ce și așa mai departe? Din datorie pentru copilul din fața ta. Da, copilul ăcela poate să nu fie ce ți-ai dori tu de la viață. Poate fi exasperant, poate fi obositor, poate fi obraznic, poate fi excesiv. Și pentru asta, bineînțeles, există reguli.
Dar, și asta n-o zic eu, o zic pedagogi, reputați, atât timp cât te poți raporta la copilul respectiv ca la o individualitate, cred că nu te poți împietri”, a continuat el.
Au trecut cinci ani de la poza despre care vă spuneam la început. S-au schimbat multe de atunci, dar ceva a rămas. Inima pedagogiei nu s-a transformat în piatră.
Semne bune: „Fără toalete în curtea școlii!”
„Vrem să încheiem definitiv epoca veceului din curte în școlile din România”, spun Alina Vîlcu și Omid Ghannadi, fondatorii Asociației „Inside Social”, care au început proiectul bLoo, un program național de reamenajare a grupurilor sanitare pentru școlile din România care încă au toaleta în curte.
Alina Vîlcu și Omid Ghannadi, în timpul evenimentului caritabil
Recent, asociația a organizat un eveniment de strângere de fonduri și a deschis deja primul șantier, în județul Giurgiu. Proiectul își propune să ajungă la peste 100 de unități aflate în această situație. Mai multe detalii despre demers și despre cum îl puteți susține, aici.
Peste 450 de profesori au primit abonament HotNews Premium datorită cititorilor
În luna septembrie, pentru fiecare abonament anual HotNews Premium cumpărat de cititori, un profesor a primit acces gratuit pentru 12 luni la conținutul exclusiv de pe site și la newslettere. Abonamentele gratuite au fost oferite de redacție, însă selecția dascălilor nu a fost realizată de HotNews, ci de inițiativele nonguvernamentale MERITO și Teach for Romania. Peste 450 de profesori au primit abonamente gratuite datorită implicării cititorilor. Peste 50% dintre acestea vor merge la profesorii din orașele mici și din sate.
Concert-surpriză U2
U2 a sărbătorit 50 de ani de existență revenind la liceul unde a început totul. Trupa, câștigătoare a 22 de premii Grammy, s-a format în septembrie 1976, după ce Larry Mullen Jr. a pus un anunț scris de mână cu textul „Baterist caută muzicieni pentru a forma o trupă” pe panoul de afișaj al Mount Temple Comprehensive School din nordul Dublinului.
Concertul de la liceul unde a început cariera trupei. Foto: captură X
Vinerea trecută, Mullen, Bono, The Edge și Adam Clayton au încercat să reproducă unul dintre primele lor concerte, din 1978, când au cântat pe acoperișul centralei școlii. Ei au fost ascultați de sute de elevi și de profesorii lor.
O designeră reabilitează un bloc vechi de 100 de ani
Cunoscută pe internet drept Zavatos, Maria Zavate și-a creat o comunitate alături de care abordează subiecte diferite, de la probleme sociale sau politice la fotografie și design interior. Acum are un nou proiect: reabilitarea unui bloc vechi de 100 de ani, din zona Cuțitul de Argint din Sectorul 4 al Capitalei, scrie PressOne. A pornit în această aventură alături de vecina ei Anna Chițan, designer de interior și fondatoarea Annterior Studio.
Blocul, înainte de reabilitare. Foto: Maria Zavate Facebook
„Ne propunem să revitalizăm o parte din acest ansamblu de locuințe, fiindcă are mult potențial de a deveni ceva frumos, unic și vibrant. Un rezultat bun ar însemna ca blocul să fie reabilitat corespunzător și să devină un exemplu de bune practici în zonă și, treptat, delăsarea și paragina să pălească în fața bunului simț”, spune Maria.
Schimb de cărți pentru copii și adolescenți
Ce poți să faci, duminică, la piață? Schimb de cărți. Pe 4 octombrie, are loc, la Piața Matache din București, un schimb de cărți pentru copii și adolescenți. Tot acolo, pot fi întâlniți doi autori care scriu, traduc și lucrează de ani buni cu copii și adolescenți: Ana Maria Sandu și Alex Moldovan. Ana Maria Sandu este autoarea seriei de trei cărți pentru copii „În țara vacilor fericite”, „Vacanță în Portocalia” și „Croazieră spre zgârie-nori”, dar și a romanelor „Fata din casa vagon” și „Aleargă”. Alex Moldovan este autorul seriei „Olguța”, al cărților „Băiețelul care se putea mușca de nas”, „Lumea lui Baltazar”, „Dani G.” și „Decuplări monstruoase”. Evenimentul, care începe la ora 15, este găzduit de „Harta Literară”.
Rămâneți cu binele! Copiii „tatălui de la BBC” s-au făcut mari
Au trecut deja nouă ani de la momentul viral în care o fetiță și fratele ei aflat în premergător au dat buzna în biroul din care tatăl lor, profesorul Robert Kelly, dădea un interviu în direct la BBC News, iar mama a venit în viteză să îi scoată din cameră.
Foto: Captură X
De curând, Kelly a postat pe rețeaua X câteva poze făcute de ziua lui cu fetița, Marion, care are 13 ani, și cu băiatul, James, care are 10 ani, dar și o poză împreună cu mama celor doi copii, la un festival stradal. Pozele sunt foarte frumoase și fac momentul de acum nouă ani să pară și mai simpatic.
Foto: Captură X
Și nu uitați! Dacă vă abonați la HotNews Premium, veți avea acces la toate articolele și investigațiile HotNews, veți putea citi integra toate newsletterele și veți avea reduceri la cărțile publicate de editura ZYX Books. Cei care-și fac abonament pe un an vor primi și un abonament la The New York Times.
Pe vineri,
Raluca