Nicolae Dănilă: O nouă criză bancară globală? Ce este de făcut

S-a scurs cu puțin peste un deceniu de la ultima criză economico -financiară și, la începutul anului 2023, ne confruntăm din nou cu spectrul unei posibile crize bancare globale. De aceasta data cauzele sunt multiple și de altă factură.

Riscurile complexe, de natura economica, geopolitica, climatica, au impus si impun in continuare masuri si reglementari imediate, menite sa reduca sau sa elimine, printre altele, riscul de contagiune, de adancire a pierderii increderii clientilor si populatiei in sistemul financiar – bancar.

Mentionam in una din interventiile mele publice recente faptul ca sistemul bancar romanesc trebuie sa fie o componenta vitala a pachetului de solutii care sa adreseze problemele actuale ale tarii si nu o sursa aditionala de probleme.

Bancile au o misiune critica la nivel national si de aceea trebuie sa depuna si sa probeze eforturi continue si substantiale pentru structurarea si adoptarea urgenta a unor modele de business care sa intareasca loialitatea clientilor existenti si sa faciliteze atragerea de noi clienti din spectrul larg al populatiei unei tari.

Cresterea increderii in sistemul bancar reprezinta un element de baza care contribuie in mod concret atat la satisfacerea necesitatilor si asteptarilor populatiei, cat si la intarirea sustenabilitatii si rezilientei unui model de business si, de ce nu, la insasi existenta si ratiunea existentei unei banci.

In acest context, incluziunea financiara devine o componenta esentiala a misiunii, a vocatiei unei institutii bancare ce isi desfasoara activitatea intr-un teritoriu national.

Unde ne situam noi, in Romania?

Mi-am amintit de o analiza globala facuta in anul 2021 de Banca Mondiala si anume Global Findex, in care sunt incluse si tarile din U.E. Banca Mondiala a mentionat ca la nivelul anului 2021 peste 3,6 % din populatia Uniunii Europene era exclusa de la o relatie de cont sau alta relatie financiara cu o banca (vorbim de circa 13 milioane locuitori populatie adulta).

Cu parere de rau trebuie sa mentionez ca analiza scoate in evidenta faptul ca la nivelul anului 2021 Romania avea cel mai mare procent din populatia adulta fara un cont in banca si fara a avea o relatie financiara cu o banca, si anume 30,9 %, (este adevarat, asistam la o imbunatatire fata de situatia din 2017 cind 42,25% din populatia adulta era “unbanked”) .

Dupa noi se situa Bulgaria cu 16% populatie adulta “unbanked”, Ungaria 11,8%, Croatia 8,2%. Daca ne uitam la top, adica la tarile dezvoltate din UE, identificam progrese remarcabile in dezvoltarea unei incluziuni financiare moderne, care de altfel si-a aratat finalitatea si prin contributia ei la nivelul de dezvoltare si modernizare atins de aceste tari.

Danemarca avea 0% populatie fara o relatie financiara cu o banca, Germania 0,02%, Austria 0,05% , Olanda 0,3%, Suedia 0,3%. Peste 10 tari ale UE au reusit sa dezvolte relatii bancare directe cu aproape 99% din populatia adulta, asigurand servicii bancare, consultanta, produse de economisire si finantari pentru populatie.

Bancile dintr-o tara trebuie sa demonstreze eficienta, sustenabilitate si rezilienta.

Activitatea complexa desfasurata de o institutie bancara cere imperios permanenta transpunere in realitate a angajamentului economic, financiar si totodata social la nivelul comunitatii.

Mi-am exprimat de mai multe ori pozitia ca, pentru orice banca, o atitudine si o strategie concrete si eficiente, orientate catre necesitatile si asteptarilor tuturor stakeholderilor, neexcluzand interesul general si valorile sociale, sunt laturi decisive si fundamentale ale existentei sale.

Valoarea incluziunii financiare pusa in practica reprezinta una din solutiile de dezvoltare durabila a unei comunitati si de prevenire a unei crize financiare, generand, printre altele, o intarire a stabilitatii economice si financiare. Dezvoltarea economica si sociala a unei tari, a unei comunitati, reprezinta unul din motoarele de transformare moderna a unei societati.

O banca responsabila social poate juca un rol decisiv in sprijinirea autoritatilor locale sau centrale in eforturile si programele de ridicare a nivelului de dezvoltare si a nivelului de trai, de reducere a decalajelor si inegalitatilor economice si sociale. Astfel de elemente pot deveni, in caz contrar, surse de nemultumiri si de aparitie a unor riscuri ce vor influenta atat pe termen scurt cat si lung stabilitatea economica si financiara la nivel national, precum si sustenabilitatea si rezilienta la nivelul institutiilor bancare.

Asa cum am mai opinat, activitatea bancara este una din liniile importante de intarire si aparare a stabilitatii economice si financiare. Cu totii suntem de acord ca atingerea unei sustenabilitati si a unei reziliente bancare optime trebuie sustinute de o strategie si un model de business stabilite si implementate in mod responsabil si profesionist.

Este adevarat ca in aceasta perioada complexa (dezvoltari geopolitice, inflatie ridicata, incertitudini pe pietele internationale, inegalitati si tensiuni sociale) bancile au nevoie sa adreseze unele prioritati pe care poate le considera mai urgente comparativ cu incluziunea financiara si anume sustenabilitatea afacerii, intarirea rezilientei, un bun management al riscurilor, securitatea cibernetica si nu in ultimul rand implicarea in procesul de tranzitie catre o economie sustenabila. Pe acelasi plan, finantarea verde si progresul in digitalizare cer eforturi financiare enorme si o expertiza aliniata nivelului si cerintelor acestei perioade.

Dezvoltarea sectorului bancar trebuie sa includa dezvoltarea activitatii si la nivel teritorial printr-o retea de sucursale pentru care sunt necesare investitii in “dotarea” cu personal bancar calificat

Cunoasterea si aplicarea celor mai bune practici la nivel European si mondial reprezinta prioritati obiectiv necesare. Provocarile si solutiile pentru realizarea acestor deziderate se regasesc in politicile si programele bancare de realizare atat a incluziunii cat si a educatiei financiare . Programele multiple de educatie financiara initiate de Banca Nationala a Romaniei si, din pacate, doar de o mica parte din bancile din tara noastra, au nevoie de revigorare si de sustinere continua, in vederea largirii numarului celor inclusi precum si extinderii ariei teritoriale la nivelul intregii tari.

Sunt necesare totodata eforturi si programe permanente de comunicare si adaptare culturala la nivel local pentru atragerea interesului si intelegerea asteptarilor generale ale publicului larg din tara noastra. Inclusiv invatamantul romanesc la toate nivelele are nevoie de un “update” la necesitati prin includerea educatiei financiare intre domeniile prioritare in curricula educationala.

Revin pe scurt la un alt subiect pe care l-am abordat public de fiecare data cand am avut prilejul. Dezvoltarea sectorului bancar, modernizarea acestuia si implementarea unui model de business efectiv si eficient trebuie imperios sa includa dezvoltarea activitatii si la nivel teritorial printr-o retea de sucursale pentru care sunt necesare investitii in “dotarea” cu personal bancar calificat si dedicat (reamintesc o cerinta calitativa si anume aceea ca tratarea respectuoasa si responsabila a unui client presupune tratarea la acelasi nivel a salariatilor bancari de catre institutiile bancare si de catre societate).

Trebuie sa realizam un echilibru intre eficienta activitatii financiare si uilitatea ei sociala.

Sunt de acord ca digitalizarea reprezinta o forta transformationala efectiva si eficienta pentru institutiile financiare. Insa digitalizarea nu trebuie sa genereze excluziune financiara si sociala. Din contra, extinderea implementarii digitalizarii, a inovarii si bineinteles a securitatii cibernetice trebuie sa fie permanent acompaniata de dezvoltarea si existenta unei cat mai extinse retele de sucursale pe intreg teritoriul national. Mentionam recent ca in demersurile noastre trebuie sa realizam un echilibru intre eficienta activitatii financiare si uilitatea ei sociala.

Digitalizarea si inovarea sunt chemate sa asigure prosperitatea, sustenabilitatea si incluziunea pentru societatea romaneasca si sa permita trecerea de la abordari cantitative la cele calitative la toate nivelele societatii. In acelasi timp, educatia financiara si contactul “fata in fata” cu un client sau cu un potential client contribuie decisiv la o cunoastere mai buna a acestuia, a mentalitatilor si asteptarilor, a necesitatilor si potentialului existent sau viitor. Doar in acest mod se pot dezvolta solutii si produse bancare adaptate necesitatilor clientului, capabile totodata sa capteze inclusiv aspecte legate de un bun management al riscurilor si de aplicare a reglementarilor si bunelor practici bancare.

N.red: Prof. Univ. Dr Nicolae Danila este Presedintele Sectiei de Stiinte Economice, Juridice si Sociologice A Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, cu o impresionantă activitate în managementul băncilor comerciale din România