„Nicolas plătește nota”. O mișcare împotriva impozitelor câștigă teren în Franța și îngrijorează guvernul lui Macron

Imaginea angajatului fictiv Nicolas, care consideră că trebuie să plătească nota de plată a tuturor – pensionari sau imigranți – a ajuns să simbolizeze frustrările clasei de mijloc din Franța, oameni care sunt prea „bogați” pentru a primi beneficii, dar nu suficient de bogați pentru a scăpa de povara creșterii impozitelor, scrie Politico.

O mișcare împotriva impozitelor prinde avânt în Franța și îngrijorează guvernul președintelui Emmanuel Macron, care se pregătește pentru o confruntare potențial explozivă pe tema bugetului în această toamnă.

„Nicolas qui paie” (Nicolas plătește nota) a devenit un slogan mobilizator pentru angajații din funcții bine plătite, care consideră că sunt supraimpozitați pentru a finanța un sistem de asistență socială în declin.

Este o evoluție politică semnificativă, în contextul în care liberalii centristi ai lui Macron sunt în defensivă, iar Adunarea Națională (RN), partidul de extremă-dreapta al lui Marine Le Pen, vizează președinția în 2027, scrie Politico.

Originile lui „Nicolas” sunt adesea atribuite unei imagini virale din 2020, care înfățișează un angajat de 30 de ani din clasa de mijloc, aparent disperat și cu capul în mâini.

Imaginea cu pricina sugerează că acesta achită factura pentru ca pensionarii „Chantal și Bernard” să se bucure de croaziere, precum și pentru beneficiile sociale ale lui „Karim”, în vârstă de 25 de ani, precum și ajutorul pentru dezvoltare acordat Africii.

Conceptul lui Nicolas a devenit recent un punct de referință în dezbaterea politică din Franța, iar o întrebare importantă este dacă Le Pen poate obține mai multe voturi din rândul segmentului electoral din care face parte „Nicolas”, unul adesea reticent, care tinde să considere că politicile RN sunt mai aliniate cu interesele generației baby-boom, „Chantal și Bernard”.

Un simbol al unui segment electoral important

Conform datelor agenției de monitorizare Visibrain, de la începutul anului au fost postate peste 503.000 de tweet-uri despre fenomenul „Nicolas qui paie”, activitatea înregistrând o creștere bruscă începând cu luna iunie.

Nicolas – un nume comun printre băieții născuți în anii 1980 – a ajuns să simbolizeze frustrările clasei de mijloc din Franța: prea „bogați” pentru a primi beneficii, dar nu suficient de bogați pentru a scăpa de povara creșterii impozitelor.

Sloganul a căpătat uneori un ton mai sumbru, anti-imigrație, unele postări acuzând străinii că exploatează sistemul de asistență socială din Franța.

Tendința a devenit atât de semnificativă încât Palatul Elysée o monitorizează acum îndeaproape. „Suntem atenți la mișcări precum „Nicolas qui paie””, a declarat un consilier de la Elysée.

„Poate fi văzută fie ca o mișcare populistă de extremă dreapta, fie ca un semn de avertizare că acceptarea impozitelor de către populație se diminuează”, a spus el. „Noi credem că este vorba de ambele lucruri și că este un semn că impozitele nu trebuie să crească”, a adăugat acesta, citat de Politico.

Momentul este delicat.

Prim-ministrul François Bayrou promovează un buget auster pentru 2026, care vizează reducerea cheltuielilor cu 44 de miliarde de euro, prin reducerea cheltuielilor și introducerea de noi taxe. Acesta include, de asemenea, măsuri controversate din punct de vedere politic, precum eliminarea a două dintre cele 11 zile de sărbătoare legală din Franța.

„Situația se va încinge în toamnă”, a declarat un oficial francez. „Trebuie să reducem cheltuielile cu 30 de miliarde, iar noi nu suntem buni la reduceri.”

Vestele Galbene

Odată limitată la grupurile marginale de extremă dreapta, expresia „Nicolas qui paie” a devenit populară în ultimele luni.

Potrivit sondajului OpinionWay realizat de Bruno Jeanbart, tabăra lui Macron „are dreptate să fie îngrijorată” de această mișcare. „Ei știu că aceasta ajunge la inima electoratului lor, tineri de succes care cred în munca asiduă și care l-au votat pe Macron”, a spus acesta.

Pentru președintele francez, „Nicolas qui paie” evocă amintiri neplăcute ale unei alte mișcări populare, Vestele Galbene din 2018 și 2019.

Această campanie anti-impozite a apărut pe Facebook și a dus la săptămâni de proteste violente care l-au forțat pe Macron să facă concesii rare, renunțând la o majorare planificată a taxelor pe combustibil și la o majorare a impozitelor pentru pensionari.

Vestele Galbene și cohorta „Nicolas qui paie” sunt grupuri demografice diferite și este greu de prevăzut cum vor evolua astfel de mișcări spontane și, mai ales, cât sprijin public vor obține, scrie Politico.

Dar o altă tendință îngrijorează deja autoritățile. Apelurile online la organizarea de proteste și „blocarea țării” pe 10 septembrie se înmulțesc, câștigând popularitate în rândul grupurilor anti-Macron de pe internet.

Un factor politic imprevizibil

Pe măsură ce mișcarea „Nicolas” câștigă popularitate, unii politicieni, inclusiv cei din cadrul guvernului Macron, încearcă să profite de atractivitatea acesteia în rândul alegătorilor frustrați din clasa de mijloc.

Ministrul de interne Bruno Retailleau, cunoscut pentru poziția sa dură, a criticat luna trecută bugetul propus de Bayrou, afirmând că va face noi propuneri pentru creșterea veniturilor și avertizând că, în caz contrar, „Nicolas va continua să plătească”.

Între timp, Éric Ciotti, un parlamentar conservator radical, a afirmat în iunie că „nu contează” că Jocurile Olimpice de la Paris au depășit cu mult bugetul, deoarece „Nicolas este cel care plătește nota”.

Dar, potrivit sondajului Jeanbart, întrebarea este dacă mișcarea semnifică o schimbare mai profundă, cu generațiile mai tinere, cu venituri medii, îndepărtându-se de partidele mainstream, potențial către grupurile de extremă dreapta, inclusiv RN.

„Istoric vorbind, acest tip de populație este cel pe care RN a încercat să-l atragă”, a spus el. „Dacă vor reuși să ajungă la acest tip de alegători, ar putea să se apropie de atragerea majorității electoratului”, a adăugat expertul.

Cu toate acestea, transformarea nemulțumirii online în voturi s-ar putea dovedi dificilă. În timp ce Le Pen rămâne favorită în cursa prezidențială din 2027, apărarea fermă a drepturilor pensionarilor și a protecției sociale de către partidul său ar putea intra în conflict cu prioritățile susținătorilor mișcării „Nicolas”.