Nobel-ul si curiozitatile lui. Raspunsul lui Bob Dylan "pluteste in vant" – Academia suedeza care i-a acordat premiul Nobel pentru literatura il acuza de nepolitete si aroganta

Proaspatul laureat al premiului Nobel pentru literatura de anul acesta, cantautorul american Bob Dylan, nu a multumit pana acum Academiei din Suedia care i-a acordat inalta distinctie. Nici el, nici biroul sau de presa nu au confirmat participarea, in 10 decembrie, la decernarea premiului de la Stockholm. Mai mult chiar, o scurta referire la acest premiu, pe site-ul sau oficial, a fost stearsa. Lipsa de reactie a star-ului american l-a infuriat pe unul dintre membrii Academiei suedeze. „Asta e nepoliticos si arogant, trebuie sa o spunem”, a zis vineri autorul suedez Per Wästberg, la televiziunea de stat suedeza SVT. El a adaugat ca asa ceva nu s-a mai intamplat pana acum.

Ba s-a mai intamplat, insa cu mai bine de o jumatate de secol in urma. In 1964, scriitorul existentialist Jean-Paul Sartre a refuzat premiul Nobel pentru literatura. Sartre a ramas fidel liniei sale de conduita, prin care isi impusese refuzul oricarei recunoasteri oficiale a talentului sau.

In ce il priveste insa pe Dylan, nu se poate spune ca acesta ar suferi de fobii la premii. Pe parcursul carierei sale, el a primit Medalia Libertatii (Medal of Freedom) de la presedintele SUA, Barack Obama, un Oscar si mai multe premii Grammy.

Initial, Academia Suedeza a incercat sa-si ascunda resentimentele la lipsa de reactie a laureatului Nobel 2016 pentru literatura. Secretara Academiei a comunicat ca, momentan, luarile de contact cu Dylan au fost intrerupte. Ea a declarat insa pentru televiziunea suedeza SR, citata de Spiegel.de: „Am sunat si am trimis email-uri celor mai apropiati colaboratori ai sai si am primit raspuznsuri foarte prietenoase. Pentru moment, acest lucru e absolut suficient”.

Bob Dylan a fost atat de multa vreme pe lista nominalizatilor la premiul Nobel pentru literatura, incat candidatura sa repetata ajunsese sa fie considerata un laitmotiv usor comic, de catre observatori. La 75 de ani, Dylan este primul american, dupa aproape un sfert de secol, care primeste Nobel-ul pentru literatura. Ultimul fusese luat de Toni Morrison, in 1993.

Cum, la valoarea sa „de piata“, pentru Dylan milionul de dolari aferent Nobel-ului nu poate fi considerat un stimulent in a face temenele institutiei care i l-a acordat, putem specula ca pe artist l-a deranjat ceva in legatura cu premiul. Prea tardiv, necuvenit, in dezacord cu ideile sale libertine? Prea plin de amintiri europene acest premiu, pentru un american nascut in vremuri de razboi din parinti imigranti din Odesa, de origine germano-turca si iudeo-ucraineana, pe numele lor Abraham Zimmerman si Beatrice Stone? Nu stim.

Ce stim este ca, prin decizia sa de anul acesta, Academia Suedeza a incercat sa sparga tipare, acordand premiul Nobel pentru literatura unui „literat pe jumatate”, daca ne este permis sa il catalogam asa. Pentru ca Bob Dylan este perceput in primul rand ca muzician (in registre multiple, de la pop, folk, rock, la gospel music) si textier de valoare, versurile si literatura sa constituind un plan secundar. Argumentul acordarii premiului a fost faptul ca Dylan a creat „noi forme de expresie poetica in cadrul marii traditii muzicale americane”.

Sa fie lipsa de reactie a lui Dylan o urmare a faptului ca in trecut s-au mai starnit controverse in acordarea sau nominalizarea la premiul Nobel? In 2009, cand abia isi preluase mandatul de presedinte al SUA, Barack Obama primea „cu surprindere” (dupa propriile sale cuvinte) premiul Nobel pentru Pace. Acelasi Nobel il primea la Oslo, trei ani mai tarziu, Uniunea Europeana, o entitate organizatorica greu de asimilat „unui premiant”, in ansamblul ei.

Insa, daca aceste supreme distinctii pentru pace, de data recenta, au starnit doar oarecare surprindere, nominalizarea lui Adolf Hitler pentru acest premiu, in anul 1939, venita din partea parlamentarului suedez E.G.C Brandt, apare ca una dintre cele mai mari gafe din istoria premiului Nobel.

Mai ales ca Nobel-ul pentru pace se acorda pentru „infratirea popoarelor si desfiintarea sau reducerea armatelor stationare”. La 1 septembrie, Hitler invada Polonia si incepea cel de-al doilea razboi mondial. Daca ar fi primit Nobel-ul, acesta nu i s-ar mai fi putut lua lui Hitler inapoi, caci acordarea lui este irevocabila.

Contrar unor asteptari, cel mai mare opozant al lui Hitler, fostul premier britanic Winston Churchill, nu e laureat Nobel pentru pace, ci pentru literatura (1953). Lui i s-a acordat inalta distinctie „pentru maiestritele sale descrieri istorice si biografice”, precum si „pentru retorica brilianta in apararea valorilor umane superioare”.

Mai sunt si alte curiozitati in acordarea, de-a lungul timpului, a premiului Nobel pentru contributii la evolutia diferitelor discipline ale cunoasterii umane. In 1918, sub conducerea lui Fritz Haber -laureat cu Nobel pentru chimie-, in primul razboi mondial au fost pentru prima data folosite gazele toxice, ca arma de distrugere in masa.

Neurologul portughez António Egas Moniz a primit Nobel-ul pentru medicina in 1949, pentru cercetarile sale avansate in domeniul lobotomiei. Ulterior, sectionarea creierului bolnavilor psihici, care au fost folositi experimental, a fost considerata o practica barbara.

In ce priveste acceptarea premiului Nobel, istoria consemneaza diverse situatii. Pe langa Sartre, care l-a refuzat in 1964 din principiu, premiul Nobel pentru pace, acordat in 1973 ministrului de externe american Henry Kissinger si politicianului vietnamez Le Duc Tho, a fost refuzat de cel din urma, pe motiv ca in tara sa e inca stare de razboi. Intr-adevar, pacea reala s-a instaurat doar in 1975.

Daca refuzul poate veni de la laureati, in alte cazuri acestia sunt siliti la refuz de regimurile dictatoriale in care traiesc. Trei oameni de stiinta din Germania nazista, ca si scriitorul rus Boris Pasternak (1958) au fost siliti de guvernele tarilor lor sa nu accepte premiul.

Un caz special este cel al fizicianului de geniu Albert Einstein, nascut la Ulm, in Germania. El nu a refuzat premiul in sine, ci doar milionul de dolari aferent. Einstein promisese banii sotiei sale Mileva, de care a divortat in 1919, iar Nobel-ul pentru fizica i-a fost acordat in 1921.