Nodulii tiroidieni pot fi tratați minim invaziv, fără operație, prin ablație cu microunde. Dr. Emin Mammadov: „Se face cu anestezie locală, fără tăieturi”

Când află că au un nodul tiroidian, mulți oameni se gândesc imediat la operație. Însă prezența unui nodul nu înseamnă automat că este nevoie de o intervenție chirurgicală. În funcție de tipul și caracteristicile acestuia, există și variante de tratament minim invaziv, fără îndepărtarea tiroidei. Acesta este ablația cu microunde: sub ghidaj ecografic, medicul introduce antena (arată ca un ac) în nodul și folosește căldura pentru a distruge țesutul acestuia. Procedura se face cu anestezie locală, nu lasă o cicatrice și pacientul poate pleca acasă în aceeași zi. Dr. Emin Mammadov, medic specialist Endocrinologie în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria, explică pentru ce tipuri de noduli poate fi recomandată ablația cu microunde, cum se desfășoară procedura și când poate fi luată în considerare în locul operației.

Descoperirea unui nodul tiroidian vine adesea la pachet cu o întrebare firească: este nevoie de operație? Nu orice nodul tiroidian necesită însă o intervenție chirurgicală. „Dacă ați fost diagnosticat cu un nodul tiroidian, prima soluție nu este o operație. Aș spune că este, de fapt, ultima soluție“, explică dr. Emin Mammadov.

Pentru a stabili dacă un nodul tiroidian are nevoie de tratament și care este cea mai potrivită variantă, medicul endocrinolog evaluează mai întâi cu atenție caracteristicile acestuia. Aspectul ecografic, dimensiunea și poziția nodulului, dar și rezultatul biopsiei, atunci când este indicată, sunt elemente importante în alegerea tratamentului. 

„Primul pas este evaluarea ecografică atentă, ca să vedem dacă nodulul este suspect sau nu, după care trebuie să-i facem biopsie, să evaluăm dacă este un nodul benign sau malign. În funcție de asta, putem să alegem și tratamentul potrivit“, completează dr. Mammadov.

În cele mai multe cazuri, nodulii tiroidieni sunt benigni și nu necesită un tratament specific. Dacă un nodul nu provoacă simptome și nu prezintă modificări care să ridice motive de îngrijorare, medicul poate recomanda doar monitorizarea lui în timp. 

Ghidul European Thyroid Association arată că majoritatea nodulilor nu provoacă simptome, astfel că, atunci când nu există alte motive de intervenție, poate fi suficientă monitorizarea în timp. Aceeași concluzie se regăsește și într-un consens medical publicat în 2022, elaborat pe baza recomandărilor specialiștilor în endocrinologie, chirurgie endocrină și medicină nucleară. Potrivit documentului, peste 90% dintre nodulii tiroidieni sunt benigni și nu necesită tratament, ci doar monitorizare.

Când un nodul benign are nevoie de tratament

Un nodul voluminos poate apăsa pe țesuturile din apropiere și poate provoca senzație de presiune sau dificultăți la înghițire. Uneori, și aspectul estetic poate deveni un motiv pentru tratament, dacă nodulul este vizibil la nivelul gâtului.

În astfel de situații, medicul poate lua în calcul mai multe opțiuni, de la intervenția chirurgicală până la proceduri minim invazive, în funcție de caracteristicile nodulului și de particularitățile pacientului. 

„Au nevoie de tratament nodulii benigni care cresc, sunt voluminoși sau provoacă disconfort. Acesta poate fi fizic, atunci când nodulul dă senzația de presiune sau jenă la nivelul gâtului, dar și estetic. Un nodul vizibil poate deveni deranjant, mai ales pentru că se vede cum se mișcă atunci când pacientul vorbește sau înghite“, explică medicul endocrinolog.

Ablația, o alternativă minim invazivă pentru nodulii tiroidieni

Nodulii benigni care sunt voluminoși, cresc sau provoacă disconfort local pot fi tratați minim invaziv, fără să fie nevoie de o operație. În loc ca nodulul să fie îndepărtat chirurgical, țesutul din interiorul lui poate fi distrus direct, printr-o procedură realizată cu ajutorul unui ac introdus în nodul sub ghidaj ecografic. Medicul poate astfel urmări în timp real poziția acului și zona tratată. În timp, țesutul distrus se micșorează, scăzând volumul nodulului.

Aceste proceduri se numesc ablații, iar metoda folosită este aleasă în funcție de tipul și caracteristicile nodulului. 

De exemplu, ablația cu etanol este utilizată în special pentru nodulii tiroidieni chistici, adică aceia care conțin în principal lichid. În timpul procedurii, lichidul este mai întâi evacuat, apoi în interiorul nodulului este introdusă o cantitate de etanol, care acționează asupra țesutului rămas și reduce riscul ca acesta să se refacă.

În cazul nodulilor tiroidieni solizi pot fi folosite tehnici de termoablație, precum radiofrecvența sau microundele. Sunt potrivite pentru aceste formațiuni deoarece energia poate fi direcționată în țesutul solid al nodulului și transformată în căldură, astfel încât zona tratată să fie distrusă controlat. În timp, organismul elimină treptat țesutul tratat, iar nodulul își reduce volumul.

Cum este distrus nodulul cu ajutorul microundelor

Dintre aceste metode de termoablație, ablația cu microunde folosește un ac prin care energia este transmisă direct în nodul, unde este transformată în căldură și distruge controlat țesutul tratat. 

„Intrăm în nodul cu acest ac, iar la vârful lui, pe o lungime de aproximativ 3 mm, este generată căldură, cu care practic «prăjim» nodulul. Procedura este controlată, pentru că doar acea porțiune a acului se încălzește, în timp ce restul rămâne rece. Tehnic, acest dispozitiv se numește antenă, dar eu prefer să-i spun pacientului că este un fel de ac, pentru că este mai ușor de înțeles. Cu ajutorul ecografiei, controlăm zona tratată și tratăm nodulul treptat, pe porțiuni“, explică dr. Mammadov.

Țesutul tratat nu dispare însă pe loc. Organismul îl resoarbe treptat, iar nodulul își reduce volumul pe măsură ce trece timpul. 

„Nodulul se usucă, se micșorează și, în timp, rămâne acolo un țesut inactiv, ca o zonă fibrozată, asemănătoare unei cicatrici. Acest țesut nu mai crește și nu mai produce probleme“, adaugă medicul endocrinolog.

Fără incizie chirurgicală și cu anestezie locală

Nu este nevoie de o incizie, ci de o puncție prin care acul este introdus în nodul. Procedura se face cu anestezie locală, iar poziția acului și zona tratată sunt urmărite permanent ecografic.

Procedura durează aproximativ o oră. După procedură, pacientul rămâne pentru încă o oră în clinică, unde este supravegheat și reevaluat ecografic. Dacă totul este în regulă, poate pleca acasă în aceeași zi, la aproximativ două ore de la începutul procedurii.

„Ablația cu microunde rezolvă problema aici, în cabinet, cu anestezie locală, fără nicio tăietură, și pacientul pleacă acasă în aceeași zi“, explică dr. Mammadov.

Pentru că accesul la nodul se face printr-o puncție, procedura nu lasă cicatricea specifică unei operații clasice. În plus, spre deosebire de intervenția chirurgicală prin care poate fi îndepărtată o parte din tiroidă sau toată tiroida, ablația urmărește să trateze țintit nodulul, lasând țesutul tiroidian din jur neafectat.

Iar dacă nodulul este foarte mare, tratamentul poate fi făcut în mai multe ședințe. „Dacă nodulul este foarte voluminos, putem face două ședințe, dacă este nevoie chiar și mai multe. Teoretic, nu există o limită în ceea ce privește numărul de ablații – procedura poate fi repetată ori de câte ori este necesar. Este exact ca în cazul unei carii: apare o carie, o tratezi, dacă mai apare o altă carie, o tratezi și pe aceea“, adaugă medicul endocrinolog.

În ce situații poate fi luată în calcul ablația cu microunde?

Ablația nu este însă potrivită pentru orice nodul tiroidian. Tipul formațiunii, dimensiunea, poziția ei, simptomele și rezultatele investigațiilor sunt importante în alegerea tratamentului.

1. Nodulii tiroidieni benigni 

Pentru un nodul benign care crește, este voluminos sau provoacă disconfort, ablația poate fi o alternativă minim invazivă la operație.

2. Noduli tiroidieni toxici

Ablația cu microunde poate fi luată în calcul și în cazul nodulilor toxici, adică acei noduli tiroidieni care produc hormoni tiroidieni în exces, independent de nevoile organismului. „Acești noduli sunt benigni, dar produc foarte mulți hormoni tiroidieni și pot provoca probleme, predominant la inimă, fiind una dintre cauzele comune pentru fibrilația atrială“, explică dr. Mammadov.

Pentru nodulii toxici există și tratament medicamentos, însă acesta controlează producția de hormoni fără să trateze nodulul propriu-zis, care poate continua să crească. În timp, poate fi nevoie de doze mai mari de medicamente. În funcție de situație, alte opțiuni sunt operația sau tratamentul cu iod radioactiv. Acestea pot duce la hipotiroidism, iar pacientul poate avea ulterior nevoie de tratament de substituție cu hormoni tiroidieni.

„În schimb, ablația distruge strict nodulul. Funcția tiroidiană rămâne normală, restul țesutului tiroidian nu e afectat. Practic, tratăm țintit nodulul care produce în exces hormoni“, explică endocrinologul.

3. Tumori mici tiroidiene (microcarcinoame papilare tiroidiene)

Ablația cu microunde poate fi folosită și pentru mici cancere papilare tiroidiene, o formă de cancer tiroidian de dimensiuni foarte mici. Pentru ca această procedură să fie posibilă, tumora trebuie să fie mică și să aibă o poziție favorabilă în tiroidă, astfel încât medicul să poată trata nu doar tumora, ci și o mică zonă de țesut din jurul ei, fără să afecteze structurile importante din apropiere.

„În afară de nodulii benigni și nodulii toxici, avem cancerul tiroidian, microcarcinomul tiroidian papilar, care de obicei trebuie să fie până la 1-1,5 centimetri. Dar mai mult decât dimensiunea ne interesează poziția microcarcinomului, pentru că trebuie să fie poziționat favorabil ca să putem să îl ablăm, să îl «prăjim», cu marginile de siguranță. Adică să acoperim minim 2-3 mm în jurul nodulului, ca să fim mai siguri că este distrus tot țesutul tumoral“, explică dr. Mammadov.

4. Ganglioni afectați de cancerul tiroidian

Cancerul papilar tiroidian se poate răspândi și la ganglionii limfatici din zona gâtului. Uneori, după tratamentul inițial, boala poate rămâne sau reapărea la nivelul unuia sau mai multor ganglioni. În astfel de cazuri, dacă formațiunile sunt mici și pot fi abordate în siguranță, ablația poate fi o alternativă la o nouă operație. Decizia depinde de dimensiunea și poziția lor și de cât de aproape sunt de structurile importante din jur.

5. Adenoame paratiroidiene

O altă situație în care poate fi luată în calcul ablația cu microunde este adenomul paratiroidian, o formațiune benignă care apare la una dintre glandele paratiroide (glande foarte mici, aflate în spatele tiroidei). Atunci când una dintre acestea se mărește și produce în exces hormon paratiroidian (PTH), apare hiperparatiroidismul primar.

„În mod normal, glandele paratiroide nu se văd când sunt sănătoase, nici la CT, nici la RMN, nici la ecografie. Când sunt mărite și produc prea mult hormon, apare această boală care se numește hiperparatiroidism primar. Iar nodulul respectiv se numește adenom paratiroidian“, explică dr. Mammadov.

Pentru adenomul paratiroidian, operația prin care este îndepărtată glanda afectată rămâne tratamentul standard. Ablația cu microunde poate fi luată în considerare, în anumite cazuri, în special atunci când poziția adenomului permite efectuarea în siguranță a procedurii. 

Pentru a stabili dacă ablația este potrivită, este necesară o evaluare atentă a adenomului și a poziției sale. Dr. Mammadov subliniază că, în anumite situații, o astfel de evaluare poate deschide și posibilitatea unui tratament minim invaziv: „Nu vă grăbiți să vă operați, putem să discutăm, să reevaluăm situația, să vedem dacă avem totuși o posibilitate să evităm operația și să rezolvăm minim invaziv“.

Tiroidologia intervențională, o alternativă la chirurgia tiroidiană

Ablația cu microunde este una dintre procedurile care fac parte din tiroidologia intervențională, un domeniu care s-a dezvoltat în ultimii ani tocmai pentru a oferi alternative minim invazive în tratamentul unor afecțiuni ale tiroidei și paratiroidelor. Ideea este de a interveni cât mai țintit asupra formațiunii care provoacă problema, păstrând, pe cât posibil, țesutul sănătos și funcția glandei.

„Scopul tiroidologiei intervenționale este să salvăm tiroida“, explică dr. Emin Mammadov.

Pentru pacient, asta înseamnă că, atunci când situația permite o astfel de abordare, poate fi tratată formațiunea care provoacă problema fără să fie îndepărtată tiroida sau o parte importantă din țesutul ei. Păstrarea țesutului tiroidian poate contribui și la menținerea funcției glandei, astfel încât pacientul să nu aibă nevoie ulterior de tratament de substituție hormonală.

Ablația nu înlocuiește însă operația în toate situațiile. Există cazuri în care intervenția chirurgicală rămâne necesară, iar alegerea tratamentului se face după evaluarea atentă și completă.

Articol susținut de Regina Maria