Nora Iuga propune ‘Al doilea erotism’

Miercuri, 1 februarie 2006, ora 18.00, la Libraria Carturesti va avea loc lansarea volumului Fetita cu o mie de riduri de Nora Iuga, aparut la Editura Cartea Romaneasca. Lansarea va fi urmata de o dezbatere despre al doilea erotism, un manifest-confesiune literara semnat de Nora Iuga.

La eveniment vor participa criticii literari: Octavian Soviany, Marius Chivu si Bogdan-Alexandru Stanescu.

Cum fac dragoste oamenii?, aceasta-­i intrebarea Norei Iuga. Fetita cu o mie de riduri e cartea unei erotism ontologic. In adolescenta traim indragostirea fara obiect, o permanenta stare erotica. Peste ani, cind sexul real se sterge, ne intoarcem la prima indragostire difuza, imateriala, necorporala. „Eu retraiesc acum aceasta indragostire fara obiect si o scriu”, marturiseste Nora Iuga.

„Chestia asta cu sexul – o viata intreaga am vrut sa scriu despre sex, imi place de mor tema asta, libertatea asta totala, iubesc trupul; dar este imposibil, incepe sa fie sufocant: ca trebuie, ca nu trebuie, zeci de vestale despletite vorbesc despre sexul lor.” Nora Iuga e de partea cealalta, in locul unde intrebarea se pune altfel: cum fac dragoste oamenii? Prin nemiscare, ca arborii? Ca in

reveriile copilariei, cind doua trupuri se unesc si ramin asa pina dimineata? De pe aceasta pozitie Nora Iuga propune un al doilea erotism, o a treia cale in literatura, intre castitatea mimata a perioadei comuniste si valul sexualist al ultimului deceniu.

„As fi vrut sa fiu actrita, ziarist, spion sau filosof”, declara Nora Iuga. Fermecatoare in orice moment, fie cind vorbeste despre poezie, muzica sau filosofie, sau cind se intreaba daca nu cumva „tinerii incearca sa ne ingroape inainte de vreme”, Nora Iuga reprezinta o aparitie insolita in literatura romana.

Neafiliata niciunei generatii literare, fara a fi avangardista sau modernista, onirista sau suprarealista, vesnic plasata dincolo de etichetari, Nora Iuga traieste intotdeauna virsta actuala (si reala) a literaturii.

„Acesta este poemul-roman al Norai Iuga: un organism incapabil de tintuit pe plansa alba a unui gen si, totusi, atat de clar… poezie. Poezie manierista, o creatura ciudata, Polifem clipind viclean din ochiul orb, scriitura Norei Iuga aduce cu sine senzatii uitate, sentimente necunoscute, un ocean de experienta intr-un pahar de inocenta.” (Bogdan-Alexandru Stanescu).

Volumul Fetita cu o mie de riduri a primit premiul revistei Cuvintul pentru poezie pe anul 2005.

Nora Iuga s-­a nascut la 4 ianuarie 1931 in Bucuresti. A absolvit in 1953 Facultatea de Litere (sectia Germanistica) si din 1955 pina in 1969 a fost bibliotecar la Biblioteca Centrala de Stat. Din 1969 pina in 1977, redactor la Editura Enciclopedica. A colaborat la Neuer Weg si Volk und Kultur.

A cistigat trei premii ale Uniunii Scriitorilor: in 1981 pentru volumul de versuri Opinii despre durere, in 1994 pentru romanul Sapunul lui Leopold Bloom si in 1998 pentru traducerea romanului Toba de tinichea de Günter Grass.

A tradus din E.T.A. Hoffmann, August Strindberg, Knut Hamsun, Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Ernest Jünger, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Oskar Pastior, Herta Müller, Aglaja Veteranyi, Ernest Wichner. Are numeroase colaborari la reviste literare din tara si strainatate: Die Horen, Neue Literatur, Pannonia, Log, Drehpunkt, Punkt. Din 1985 devine scriitor profesionist. In 1999 a initiat Cenaclul Uniunii Scriitorilor Gellu Naum.

Parteneri media ai evenimentului: Observator cultural si Suplimentul de cultura