Noua Politica Agricola Comuna. Ce impact va avea asupra dezvoltarii agriculturii romanesti?
Modelul european de agricultură reprezintă unul dintre catalizatorii integrării europene, un exemplu de evoluţie în tadem între aşteptările societăţii europene şi dezvoltarea durabilă. Asigurarea unei asemenea sincronizări reprezintă chintesența reformelor successive ale PAC. Din această perspectivă, fostul comisar pentru agricultură, dezvoltare rurală și pescuit, Franz Fischler, afirma în 2001 că adaptarea instrumentelor existente de politică agrară la obiectivele modelului european de agricultură reprezintă cea mai importantă provocare a UE în cadrul procesului de reforma a PAC, probabil chiar mai însemnat decât procesul de extindere sau negocierile comerciale multilaterale.[i]
Actuala reformă a PAC continuă promovarea modelului european de agricultură şi pune şi mai mult accent pe dezvoltarea durabilă a agriculturii. Din această perspectivă, Comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2010 – PAC în perspectiva anilor 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentaţie, resurse naturale şi teritorii – cuprinde următoarele obiective strategice: 1. Menținerea potențialului de producție sustenabilă de alimente în întreaga UE, pentru a garanta cetățenilor europeni securitatea alimentară pe termen lung și pentru a contribui la satisfacerea cererii de alimente la nivel mondial; 2. Sprijinirea comunităților agricole care oferă cetățenilor europeni alimente de calitate, valoroase și diverse, produse în mod sustenabil, cu respectarea cerințelor referitoare la mediu, apă, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și sănătatea publică; 3. Menținerea comunităților rurale viabile, pentru care agricultura este o activitate economică importantă, care creează locuri de muncă la nivel local, fiind generate astfel numeroase beneficii economice, sociale, de mediu și teritoriale.[ii]
Reforma PAC își propune, de asemenea, să contribuie şi la Strategia 2020 în ceea ce priveşte creșterea inteligentă[iii], creșterea durabilă[iv]şi creșterea favorabilă incluziunii[v].[vi]
Începutul procesului de negociere îl constituie lansarea, de către Comisie, a propunerilor legislative care vor sta la baza politicilor celor doi piloni ai PAC – plățile directe și dezvoltarea rurală. Comisia a prezentat propuneri inovatoare, menite să răspundă tendințelor de dezvoltare specific europene, dar care să rămână totuși în consonanța cu specificul fiecăruia dintre cele 28 de state membre UE. Astfel, deși structura PAC și-a păstrat elementele esențiale, axa conceptuală a noii politici este puternic extinsă. Apar termeni noi, de a căror implementare depind durabilitatea agriculturii europene, dar și profitabilitatea agriculturilor naționale. Menționez doar câteva noțiuni inovatoare: fermierul activ – respectiv o mai bună orientare a subvenției și excluderea celor care nu au nicio legătură reală cu agricultura (ca de ex. aeroporturi, terenuri de sport și recreere, fonduri de vânătoare, locuri de campare etc); ecologizarea – o plată adiţională pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru mediu; zonele de interes ecologic, schema pentru fermele mici, schema pentru tinerii fermieri etc. Reforma prevede și o ajustare a sprijinului direct acordat fermierilor, astfel încât diferențele nivelului plăților directe dintre statele membre vechi și cele noi să se diminueze într-o manieră mai echitabilă. Este vorba de așa numita convergență externă (între statele membre, se reduce plata de la statele aflate peste media UE și se completează plata directă pentru cele sub media europeană), secondată și de o convergență internă, la nivelul statului membru, astfel ca, în 2020, nivelul plăților directe să fie cât mai corect distribuit în cadrul Uniunii.
Majoritatea statelor membre au îmbrățișat ideile inovatoare ale reformei, fără a pierde însă din vedere nevoia unei implementări cât mai facile, adaptată la specificul național. Același raționament l-a avut și România în cadrul procesului de negociere. Atât la nivel tehnic, în cadrul Grupurilor de Lucru din Consiliu, cât și la nivel politic, în cadrul Comitetului Special pentru Agricultură și a Consiliului de Miniștri, România a reușit să își impună majoriatea punctelor de vedere. Prezența României în cadrul Grupului de la Vișegrad a permis o mai bună coordonare a pozițiilor similare ale celor șapte state membre ale acestui organism regional, printre care: menținerea plăților directe pe suprafață (SAPS) până în 2020 sau alocarea unui procent mai mare sprijinului cuplat de producție în sectoarele cu dificultăți.
Negocierile ne-au permis și creionarea unui program național de dezvoltare rurală care să aibă în prim plan sprijinirea fermei durabile, competitive, precum și încurajarea activităților non-agricole, ca premise necesare pentru creșterea economică și pentru crearea de noi locuri de muncă în mediul rural. Astfel, în perioada 2014 – 2020, trebuie să punem accent pe: 1. Creșterea competitivității agriculturii și a industriei alimentare, fiind imperios necesar să recâștigăm piața internă pentru produsele alimentare românești; 2. Sprijinirea fermei familiale în sensul restrângerii și a evitării fenomenelor de depopulare a spațiului rural sau a abandonului terenurilor agricole. 3. Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri în valoare de 70.000 euro pentru fiecare tânăr fermier care decide să se stabilească în mediul rural și să pornească o afacere; 4. Sprijin pentru investiții în active fizice, în vederea creșterii performanței generale a exploatației, în corelare cu infrastructura legată de dezvoltarea agriculturii; 4. Dezvoltarea echilibrată a teritoriului rural prin intermediul programului LEADER, care are la bază inițiativa locală, ca abordare de jos-în-sus: de la propuneri locale ale comunității la surse de finanțare pentru proiecte de dezvoltare locală.
Unul dintre cele mai importante rezultate ale negocierilor constă, indiscutabil, în posibilitatea acordării de Plăți Naționale Directe Complementare până în 2020,degresiv, pornind de la nivelul stabilit în anul 2013 şi ajungând la 20% din acest nivel în anul 2020. Trebuie să mulțumim aici, în mod deosebit, Comisiei și Președinției Irlandeze pentru că au venit în întâmpinarea situației noastre specifice. În concluzie, noua Politică Agricolă Comună va oferi multe instrumente pentru a crește competitivitatea agriculturii românești, dar sunt unele exclusiv la îndemâna noastră. Nu mă refer doar la nevoia acută de a dezvolta sistemul național de irigații (anul acesta, Guvernul României finanțează prima umplere, după mulți ani, a marilor canale magistrale) sau la nevoia de a acorda, din bugetul național, a unui sprijin suplimentar cât mai bun fermierilor români. Mă refer la măsuri de încurajare a consumului de produse românești, având în vedere și faptul că așa cum arată toate analizele, la nivel internațional, competiția pentru piețe va fi tot mai dură. Presiunile concurențiale asupra pieței agro-alimentare interne vor crește, de aceea diversificarea produselor și investițiile în marketing sunt obiective care trebuie avute în vedere mai mult ca niciodată, de la marii la micii producători. Un parteneriat efectiv între industrie, stat, comercianți și consumatori, în favoarea produselor româneștri, este un parteneriat de miliarde de euro în plus pentru agricultura românească.
INTERVIURILE HotNews.ro