Noutati editoriale de la Humanitas

Traim, se pare, intr-o epoca a autoritatii. Dar ce este autoritatea? Unii se pretind anti-autoritaristi. Trebuie respinsa orice autoritate? Cate tipuri de autoritate sunt cunoscute? Ce stim si ce se poate spune despre libertate, toleranta, anarhism? Raspunsul prompt si bine argumentat poate fi gasit in aceasta prima carte de filozofie analitica.

Exista iubiri fericite?

Ea este „femeia care iubeste prea mult”, el este „barbatul care se teme sa iubeasca”. El sufera de „sindromul funiei de gat”, ea de „sindromul lasoului”. Fara sa-si dea seama, fiecare aduce in intimitatea cuplului carentele relatiei sale din copilarie cu parintele de sex opus.

Neintelegerile si conflictele lor isi au de obicei originea in trauma fetitei neglijate de tata si in neajutorarea baiatului supraprotejat de mama. Si totusi, iubirile noastre pot fi fericite, sustine autorul acestui bestseller international. Exista solutii pentru formarea unui cuplu viabil – solutii indraznete, la indemana noastra, dar greu de descoperit pe cont propriu.

Copii invata ceea ce traiesc

Copiii nostri invata neincetat de la noi. Invata nu din vorbele cu care incercam sa-i educam, ci din comportamentul, sentimentele, atitudinea noastra in viata de fiecare zi. Toate acestea reprezinta pentru copii un model ce le va guverna intreaga existenta.
In 1954 Dorothy Law Nolte a scris un celebru poem pedagogic intitulat Children Learn What They Live – Copiii invata ceea ce traiesc. Fiecare vers al sau enunta un adevar simplu si de bun-simt despre consecintele, benefice sau nefaste, ale modelului familial in care se formeaza copiii.

Poemul a devenit cunoscut in toata America si a fost tradus in zece limbi – inclusiv in romana, odata cu publicarea acestei carti. Generatii intregi de parinti l-au folosit drept cod de comportament in viata de familie. Dupa aproape jumatate de secol, Dorothy Law Nolte si Rachel Harris au dezvoltat intr-o carte preceptele poemului, invatandu-i pe parinti cum sa le puna in practica.

Avem acum la dispozitie un adevarat manual de educatie „prin calauzire” a copiilor nostri. Un manual cat se poate de accesibil datorita limbajului simplu si numeroaselor istorioare ilustrative, scris cu nesfarsita iubire si intelegere pentru copii si cu nestramutata incredere in natura lor buna.

Clara noaptea

O viata dubla, impartita intre noapte si zi. O viata de prostituata din Parisul zilelor noastre. Un tablou care seamana perfect cu Clara, zarit aproape intamplator intr-o vitrina. Apoi un pictor poate nu tocmai ciudat pentru un pictor. Si o poveste dura, uneori cald-umana, care se aduna in ritm de jurnal si de confesiune. Clara Ziua si Clara Noaptea au, in cele din urma, acelasi chip: cel al spaimei.

„Clientul acela nu semana cu cei ce veneau de obicei sa ma vada. Ceva din fixitatea ochilor lui si a atitudinilor il facea sa semene cu un ascet sau cu un dement. Cineva care stie si care nu mai asteapta nimic de la lume. Eleganta lui ma surprinsese.

Nu vorbesc de eleganta aceea care se cumpara la preturi mari, ca un parfum destinat sa ascunda mirosurile dezagreabile si care in cele din urma se impleteste cu ele pentru a da o putoare inca si mai teribila. Eleganta lui era naturala. Involuntara. Frumusetea lui, asijderea. Un chip dureros, marcat de timp.”

Dezonoare

Exista oameni prin care vorbeste istoria. O istorie a raului, a nedreptatii, a dezonoarei. Ce mai ramane din inscriptiile personale? Tocmai asta incearca sa descopere scriitorul sud-african J.M. Coetzee in romanul care i-a adus, nu surprinzator, al doilea Booker Prize, in 1999.

David Lurie, profesor universitar din Cape Town, crede ca a ajuns la capatul cautarilor sale erotice si metafizice, ca a cunoscut toate chipurile rusinii. Pana cand fiica sa lesbiana, Lucy, este violata de trei tineri de culoare, ca un tribut platit pentru hotararea ei de a ramane pe pamantul unde s-a nascut.

Istoria neagra si istoria alba isi impart „echitabil” victimele. Intr-o lume „post-crestina, post-istorica, post-alfabetizata”, granitele dintre viata publica si cea privata se sterg, semnele se schimba. Daca violenta nu este niciodata personala, caderea in dizgratie este un act de mare intimitate. Pentru ca nu se intampla in ochii celorlalti, ci in propriii tai ochi.

„Romanul lui J.M. Coetzee patrunde in centrul nervos al fiintei. Cu aceste pagini in loc de ghid, vom afla mai multe decat am putea descoperi vreodata calatorind prin noi insine neinsotiti.”
Sunday Telegraph

Ignoranta

Tema celui de-al treilea roman al lui Milan Kundera scris in limba franceza este intoarcerea din exil. Autorul exploreaza conditia emigrantului, asezata sub semnul lui Odiseu, si deopotriva conditia celui ramas in tara natala.

Personajele sale, Irena si Josef, revin dupa prabusirea regimului comunist la Praga, incercand sa scape de apasatoarea singuratate la care i-a constrans viata printre straini. Dar amintirile refuza sa umple golul din suflete, regasirea oamenilor si a peisajelor tineretii se dovedesc lipsite de semnificatie, singura legatura posibila constand tocmai in lucrurile care-i despart pe oameni.

Moralist subtil, Kundera alterneaza situatiile pline de cruzime in care-si asaza eroii cu reflectia asupra destinului ce ne e rezervat in lumea tot mai atomizata in care ne este dat sa traim.

O silabisire a lumii

Alaturi de arta cuvantului, Ana Blandiana se dovedeste inzestrata cu cel putin inca una, mai putin evidenta, o arta din care au luat nastere textele acestui volum: arta de a calatori.

Din ce in ce mai putin pretuita in vremea noastra de turism grabit, dupa ce in trecutele secole ale modernitatii daduse cateva inalte pilde, ea este o paradoxala ingemanare intre febrilitatea spiritului si tihna deplasarii in spatiu.

Pentru poeta, nucleul acestei arte este o inepuizabila capacitate de a fi uimita, de a privi cu un ochi mereu proaspat tot ce a fost privit si rasprivit de generatii intregi de calatori. De aici si titlul volumului, care trimite fara echivoc la o invatare a vazului cu miracolul lumii, ca si la starnirea inspiratiei in stare sa treaca in cuvinte ceea ce ii e dat sa priveasca pe toate meridianele.

Intelectualii

Cine sunt intelectualii? Ce reprezinta ei dincolo de imaginea onorabila pe care o ofera lumii? Sunt ei oare cei mai potriviti sa conduca destinele omenirii, dand sfaturi de la inaltimea unei moralitati impecabile, acordand indulgente cu bunavointa papala sau sanctionand greselile cu luciditatea celor care contempla dezastrele

dintr-un birou? Cat respect au pentru adevar? Ce atitudine au fata de
bani? Cum se comporta in familie si cat sunt de loiali fata de prieteni? Paul Johnson, jurnalist de notorietate in lumea anglo-saxona, raspunde acestor intrebari analizand cazuri concrete – Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Russell, Brecht, Sartre – si incercand sa surprinda presupusa unitate dintre existenta lor particulara si principiile exprimate public.