„Nu vreau s-o îmbrățișez pe bunica!” De ce nu trebuie forțați copiii să facă altceva decât simt

Legăturile de familie sunt importante și trebuie menținute. Dar, obligând copilul să-și îmbrățișeze rudele nu este o lecție de gingășie, ci una, periculoasă despre consimțământ și importanța lui.

Am trecut des prin asta: mergem în vizită cu copiii, pregătiți de sărbători, cei mici sunt niște scumpi, iar mătușile, unchii și bunicii se grăbesc să-i pupe și să-i îmbrățișeze. Firesc, din moment ce, în familie, așa se manifestă afecțiunea. Ce te faci însă dacă vezi că cel mic se simte copleșit de mulțimea de mâini și de buze venind spre el și se ascunde în spatele picioarelor părinților?

„Trebuie să învățăm să respectăm distanța”

Mulți dintre părinți își doresc copii amabili și politicoși. În special cu acei membrii ai familiei care contează. Pot fi tentați să-i forțeze pe copii să acorde bunicului acea îmbrățișare pe care acesta și-o dorește așa de mult. Însă, ignorând instinctele copilului, ce lecție îl învățăm referitor la consimțământ, se întreabă experții în parenting?

Consimțământul permite celorlalți să afle cum ne place să se interacționeze cu noi și cu corpurile noastre. Vorbim despre consimțământ mai ales în contextul situațiilor sexuale, dar, în fapt, este o deprindere pe care o putem utiliza în orice relație.

Scriitorul John Holt,susţinător al reformelor sistemului şcolar și pionier al teoriei drepturilor tinerilor, scrie în cartea „Escape from childhood”: „Orice adult care este atât de insensibil la sentimentele unui copil încât l-ar îmbrățișa în ciuda repulsiei acestuia, sau nici măcar nu i-ar observa sentimentele, nu îmbrățișează de fapt un copil real, ci doar ideea de copil, un copil-obiect. Îl îmbrățișează nu neapărat pentru că îi pasă de el, ci pentru că, fiindu-i rudă de sânge, îi este permis să-l îmbrățișeze. Dacă ar încerca să ia în brațe un copil străin de pe stradă care i se opune, ar putea avea probleme, în mod special dacă e bărbat. Trebuie să învățăm să recunoaștem și să respectăm distanța pe care copilul alege să o pună între noi. Nu avem dreptul de a intra în spațiul lui de viață fără permisiune, nu mai mult decât am avea în cel al oricui altcuiva”.

Experții sunt de părere că ajutându-i pe copii să învețe să-și stabilească limitele personale și să le respecte pe ale celorlalți creează o bază pentru angajamente romantice și sexuale sănătoase, atunci când vor fi mari. Prin urmare, atunci când un copilului nu-i place ca adulții să-l sărute sau să-l îmbrățișeze, această reticență a lui ar trebui respectată.

Consimțământul, o lecție dificil de predat

Lecția consimțământului este una dificil de predat de către părinți. Vrem să creștem copii cu sentimentul de proprietate asupra propriului corp, dar, în același timp, este răspunderea noastră să avem grijă de ei când sunt mici. Și asta înseamnă uneori că trebuie să luăm decizii referitoare la corpurile lor, pe care ei nu le doresc.

De exemplu, decidem să ne vaccinăm copiii, chiar dacă știm că lor le este frică de ace. Decidem să nu le oferim dulciuri la masă, deși ei doar asta vor să mănânce. Insistăm ca ei să poarte cască de protecție atunci când merg cu bicicleta, chiar dacă nu le place. Cu toate astea, există multe situații în care ei își pot exersa consimțământul când vine vorba de exprimarea afecțiunii.

Adeseori, adulții se grăbesc să pupe sau să îmbrățișeze copilul fără a se asigura mai întâi dacă acesta își dorește așa ceva. Dacă piciul nu se simte confortabil cu îmbrățișările, există alternative. Salutul prin fluturarea mânii sau un simplu „bună” rostit cu o voce plăcută sunt modalități excelente de a arăta respect și bunătate fără atingere. Dacă copilul este suficient de îndrăzneț pentru a spune singur „nu” e foarte bine, dacă nu, atunci e cazul să vorbească părintele în numele copilului.

Dublu sens

Lecția consimțământului este o autostradă cu dublu sens. Unii copii se simt confortabil cu îmbrățișările și ard de nerăbdare să-și arate afecțiunea astfel. Chiar și așa, învățați copilul să întrebe mai întâi: „Pot să te îmbrățișez?”. Părintele trebuie să-și facă timp să observe reacțiile fizice ale celorlalți. De exemplu, dacă observă că un alt copil este copleșit de afișarea directă a afecțiunii puștiului tău, îl poți instrui cu privire la situație: „Vezi cum se retrage vărul tău mai mic? Să-i lăsăm puțin spațiu, bine?”

Aceeași atenție trebuie acordată și în situația în care există un animal de companie. Acesta toarce sau dă din coadă sau, dimpotrvă, are urechile trase înapoi?

Consimțământul ne permite să ne exprimăm sentimente pozitive față de ceilalți în moduri confortabile atât pentru noi, cât și pentru ei. Scopul principal al îmbrățișărilor, sărutărilor și, cândva, la un moment dat în viață, al sexului.

Toate aceste lecții învățate devreme îi vor ajuta pe copii să-și stabilească propriile limite și să se exprime confortabil în relațiile lor pe tot parcursul vieții.