O delicatesă făcută din lapte de măgăriță. De ce un fel de brânză sârbească este una dintre cele mai scumpe din lume

Un kilogram de brânză sârbească „pule”, făcută din lapte de măgăriță, a ajuns să coste nu mai puțin de 1.200 de euro, mai mult decât salariul mediu lunar din Serbia. Acest tip de brânză este vândut exclusiv în Rezervația Naturală Zasavica, situată la aproximativ 80 de kilometri vest de capitala Belgrad, relatează BBC.

„Pentru a produce doar un kilogram de brânză, sunt necesari 25 de litri de lapte de măgăriță, iar o măgăriță produce această cantitate în decurs de un an și jumătate”, explică Vuk Simić, managerul Rezervației Naturale Zasavica, într-un interviu acordat BBC Serbia.

Totuși, printre cele mai scumpe brânzeturi din lume, „pule” nu deține recordul absolut. Acest titlu aparține în prezent brânzei albastre spaniole „cabrales”. În 2024 2,5 kilograme din aceasta s-au  vândut cu 36.000 de euro, record recunoscut în Cartea Recordurilor Guinness.

Cu toate acestea, brânza „pule” rămâne un lux accesibil doar celor cu venituri substanțiale. A stârnit chiar și interesul legendei tenisului mondial Novak Djokovic, care ar fi cumpărat în urmă cu ceva timp toată producția de brânză „pule” produsă într-un an, pentru lanțul său de restaurante.

Unde se vinde brânza „pule”

Zasavica este o rezervație naturală cu o suprafață de 36 de kilometri pătrați, care găzduiește specii rare de plante și animale, inclusiv cai sălbatici și sute de specii de păsări. Însă cei mai faimoși locuitori ai săi sunt cei 300 de măgari, ceea ce face din rezervație cea mai mare fermă de măgari din sud-estul Europei.

„Fiecare măgar are propria lui personalitate”, spune Nikola Nilić, conducătorul fermei. „Unul e mai jucăuș, altul mai reținut, dar toți adoră să fie alintați – doar să nu fie prea mult”, explică el.

Din cei 300 de măgari, doar în jur de 12 sunt masculi. „Trăiesc ca într-un harem”, glumește Vuk Simić. Femelele încep să se împerecheze la doar 9 zile după naștere, ceea ce le menține într-o stare aproape constantă de lactație.

Însă lactația continuă doar atâta timp cât un mânz se află în apropierea mamei, iar laptele este produs în cantități foarte mici.

„O măgăriță dă doar aproximativ 300 de mililitri de lapte pe zi, cam cât un pahar”, spune Simić.

Jumătate din această cantitate este consumată de mânz, ceea ce face ca producția de brânză „pule” să fie extrem de lentă.

Secretul brânzei „pule”

Dar ce anume face această brânză atât de specială?

Întrebat despre ingredientul secret, Nikola Nilić doar zâmbește. „Asta nu pot să vă spun”, răspunde el.

Ideea de a produce brânză din lapte de măgăriță i-a venit pentru prima dată, acum mai bine de zece ani, tatălui lui Vuk Simić, Slobodan.

Una dintre cele mai mari provocări a fost consistența unică a laptelui de măgăriță, care seamănă cu cel uman și nu se îngroașă ușor.

Dar, după numeroase încercări eșuate, specialiștii din Zasavica au reușit în cele din urmă să perfecționeze tehnica.

„Gustul brânzei pule nu seamănă cu nimic altceva”, spune Simić. „Îmi place să spun că are gust de lux”, mai afirmă acesta.

În ciuda reputației sale, brânza „pule” nu este pe larg disponibilă și nu se exportă. Poate fi cumpărată doar în Zasavica și nici măcar în restaurantul din cadrul rezervației, ci doar dintr-un mic magazin local.

„Producem doar 25–30 de kilograme pe an, ceea ce o face un produs extrem de rar”, explică Simić.

Producție extrem de lentă pentru brânza „pule”

Potrivit Asociației Crescătorilor de Animale din Serbia, în țară există câteva ferme mici de măgari, dar majoritatea se concentrează pe vânzarea laptelui, nu a brânzei.

Producția acestui lapte nu are niciun impact asupra economiei naționale, a declarat pentru BBC Camera de Comerț și Industrie a Serbiei.

„Achiziționarea laptelui de măgăriță pentru o producție de brânză la scară largă pur și simplu nu este rentabilă”, spun reprezentanții Camerei de Comerț de la Belgrad.

În plus, exportul brânzei ar necesita reguli speciale, așa că rezervația Zasavica rămâne singura care deține rețeta secretă. „Deocamdată nu avem în plan să o împărtășim cu nimeni”, spune Simić.

Deși cumpărători internaționali sunt interesați de brânza „pule”, Simić afirmă că exportul nu este o prioritate. „S-a auzit despre noi în întreaga lume și vindem fiecare bucățică de brânză pe care o producem”, afirmă el cu încredere.

Majoritatea cumpărătorilor, recunoaște el, sunt străini înstăriți, dispuși să plătească pentru acest deliciu rar.