„O etichetă nu doar că descrie, ci produce identitatea socială”. Un profesor de sociologie critică declarația lui Bolojan despre „șobolanii din cămară”, dar spune și unde exagerează contestatarii săi

„Dacă cineva este etichetat ca șobolan, capătă identitatea de șobolan, iar după cum știm, șobolanii afectează prosperitatea gospodăriei, deci trebuie eliminați, pentru că altfel rămâi fără provizii”, explică profesorul de de sociologie Bogdan Bucur de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, într-un interviu pentru publicul HotNews. Acesta se referă la folosirea de către premierul Ilie Bolojan, dar și de către membrii PSD, a acestei comparații, în contextul luptei politice.

• „Exprimarea este o figură de stil și o expresie lingvistică nu doar nefericită, dar care împrumută din repertoriul de dezumanizare folosit de mai multe regimuri totalitare”, crede profesorul, analizând discursurile recente din spațiul public.
• Totuși, mai consideră Bogdan Bucur, „comparația cu Germania nazistă este exagerată. România anului 2026 nu este Germania interbelică condusă de Adolf Hitler”. 
• PSD a anunțat că face plângere la CNCD împotriva lui Ilie Bolojan, acuzându-l de campanii „de tip nazist”.  Un film de propagandă din perioada nazistă, „Evreul etern”, a folosit imagini cu șobolani pentru a propaga ideea că evreii răspândesc boli și distrug cultura, așa cum fac rozătoarele. 
• Bogdan Bucur este profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, unde coordonează programul de masterat Sociologie aplicată: devianță și ordine socială.

Într-un interviu la postul public de radio, Ilie Bolojan a comparat clientela de partid din jurul companiilor de stat cu „șobolani care rod proviziile din cămară”: „Când am deschis cămara statului, am găsit niște șobolani care rod proviziile și am pus lumina pe ei. Și asta a deranjat”.

Deși premierul nu a menționat în mod expres membrii PSD, mulți au interpretat că afirmația premierului se referă direct la acest partid. 

Ulterior, deputatul PSD Bogdan Trif a publicat pe pagina proprie de Facebook o imagine care îl portretiza pe Bolojan drept șobolan.

În urma mai multor imagini similare apărute în spațiul online, care îi ținteau pe liderii PSD, reprezentanții formațiunii politice au anunțat că vor sesiza atât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cât și Parchetul.

Întrebat, duminică seară, la B1, dacă se referea la PSD când a vorbit despre „șobolani din cămară”, premierul a spus: „Mă refeream la zone din statul român parazitate sistemic, unde pentru că am pus reflectoarele pe ei, am luat măsuri, nu mai pot continua această parazitare. Asta a deranjat. Cei care erau acolo aveau susțineri politice. Eu nu îmi permit să arunc cu noroi într-un partid sau în altul”.

„Declarația este criticabilă din punct de vedere democratic”

– Domnule profesor, vi se pare că declarația lui Ilie Bolojan referitoare la „șobolanii care rod proviziile” este una potrivită pentru un politician?  
– Bogdan Bucur: Nu este ok. Deși simpatizanții domnului Bolojan ar putea considera că aceasta este o declarație eficientă retoric, de un relativ succes politic, în mod evident este criticabilă din punct de vedere democratic. 

În declarație a sugerat că se referă la zone din statul român care sunt parazitate sistemic și economic. Din punct de vedere politic, metafora transmite o idee pe care domnul Bolojan a încălecat-o în mandatul domniei sale, aceea că sunt resurse ale statului de natură economică care sunt risipite de către clasa politică din care și domnul Bolojan face parte, ca să fim foarte corecți. 

În ceea ce privește igiena discursului public, o asemenea metaforă de animalizare coboară dezbaterea din registrul instituțional și semantic acceptabil într-o notă care produce repulsie. Este o degradare. Și dacă ar fi făcut o comparație cu o maimuță, gorilă sau cu o altă primată apropiată omului și tot ar fi fost o comparație criticabilă, deplasată. 

Drept urmare nu este doar o simplă metaforă administrativă, este o metaforă care dezumanizează din punct de vedere simbolic persoanele care sunt vizate și chiar dacă ținta este cumva generic „sistemul”, și nu s-a referit în mod concret la cineva anume, tipul acesta de limbaj creează un cadru politic în care este încurajată percepția acestuia ca parazit, iar nu ca actor responsabil politic. 

„Dacă cineva este etichetat ca șobolan, capătă identitatea de șobolan”

– Ulterior declarației premierului, pe internet au apărut caricaturi care implicau sigla PSD și șobolanii. Ba chiar există un clip făcut cu inteligența artificială în care liderul social-democraților, Sorin Grindeanu, este prezentat ca șobolan. Este efectul direct al declarației premierului?
– Da, acesta este efectul. La SNSPA există un master pe care îl coordonez, „Sociologie aplicată: devianță și ordine socială”. Howard Becker, care este un autor important în domeniul sociologiei devianței, este chiar autorul asociat teoriei etichetării, explică faptul că eticheta nu doar că descrie, dar produce identitatea socială, iar dacă produce identitatea socială, produce și comportamente asociate în raport direct cu eticheta. 

Dacă cineva este etichetat ca șobolan, capătă identitatea de șobolan, iar după cum știm, șobolanul este ceva care afectează prosperitatea gospodăriei. Știm toți asta, și mai știm și că trebuie eliminați, pentru că altfel rămâi fără provizii. 

Drept urmare, odată pusă o astfel de anatemă degradantă, ea produce și consecințe în raport cu ea. 

De asta avem și interdicții legale în ceea ce privește comportamentele antisemite. Noi știm că în anumite cadre politice, aceste etichete degradante și ofensatoare produc comportamente asupra lor. Genul acesta de comportament aduce cu sine aluviuni comportamentale. Generează diferite tipuri de violențe și de ofense împotriva celor care sunt etichetați ca șobolani. 

În cazul declarației domnului Bolojan, mi-e teamă că nu prea putem identifica foarte clar care este categoria vizată de sintagma „șobolan care roade resursele statului”. Pentru că, din câte îmi dau seama și din câte am observat, din actele normative adoptate, sunt foarte multe categorii sociale. Profesori, studenți, oameni vulnerabili, femei însărcinate…

– Olguța Vasilescu, reprezentantă a Partidului Social Democrat, s-a referit la Ilie Bolojan spunând „Șobolanul cel mare are o singură sprânceană”. Există vreo diferență între cele două declarații?
– Sunt pe aceeași treaptă din punct de vedere semantic, cu mențiunea că particularizarea și identificarea șobolanului prin persoana premierului, mă refer la declarația doamnei Olguța Vasilescu, este cu o treaptă de gravitate mai înaltă, din perspectiva radicalizării, decât cea a domnului Bolojan, care se referea la șobolani ca specie generală. Noi înțelegem cam în ce direcție sugera dânsul, dar la domnul Bolojan declarația este cu caracter general. La doamna Vasilescu este țintită la un singur om. 

„Comparația completă cu Germania nazistă este exagerată”

– Legat de radicalizare, au existat voci în spațiul public care au comparat retorica din ultimele zile cu cea din perioada regimului nazist. Este o comparație valabilă?
– Trebuie multă finețe când facem asemenea trimiteri. În general, presa, dar și oamenii politici, sunt tentați să apeleze la comparații care sunt de necomparat, la comparații excesive. Făcând comparații exagerate, din dorința de a arăta tocmai problema, rezultatul este cel contrar intenției noastre. Ajungem ca prin asemenea comparații să trecem cu vederea și să pară totuși ceva minor. În sens strict istoric, comparația completă cu Germania nazistă este exagerată. România anului 2026 nu este Germania interbelică condusă de Adolf Hitler.

Totuși, în sens retoric, ca formulare politică, comparația are o bază reală. Este adevărat, propaganda antisemită și nazistă a folosit în mod sistematic metafore de tip „șobolan” sau „paraziți” pentru a dezumaniza anumite grupări sociale și naționale, pentru a le delegitima social și politic și a le exclude și ulterior supune violenței. 

Exprimarea despre care vorbim este o figură de stil și o expresie lingvistică nu doar nefericită, dar care împrumută din repertoriul de dezumanizare folosit de mai multe regimuri totalitare. Atenție, nu doar Germania nazistă, nu uitați că am avut și noi, mă refer la stalinismul românesc, expresii de dezumanizare pentru categoriile socio-profesionale considerate exploatatoare. Mi-aduc aminte un celebru articol în „Scânteia” în care monarhia era reprezentată ca o pânză de păianjen, iar regele Mihai I era reprezentat ca un păianjen. Deci este un reflex de sorginte dictatorială și totalitară. 

„Societățile inconsistente democratic au o tradiție în astfel de sărituri peste cal”

– România postdecembristă are o tradiție în astfel de discursuri publice?
– Da, și în general societățile inconsistente democratic au o tradiție în astfel de sărituri peste cal în ceea ce privește exprimarea publică exagerată. Este apanajul explicit al regimurilor insuficient consolidate din punct de vedere democratic. 

Nicolae Ceaușescu, în ultimele zile ale regimului, aduce celebra etichetă „huligani” pentru cei care manifestau pentru democrație. Președintele Iliescu are o scăpare care a devenit celebră și a devenit ulterior imn, mă refer evident la „golani”, care este sinonim cu cel de „huligan”. 

Mai recent avem exemplul Partidului România Mare și Vadim Tudor, care au fost o adevărată crescătorie, de o inventivitate fenomenală, a acestui limbaj degradant. Nu cred că a scăpat cineva etichetărilor inacceptabile, scandaloase în absolut, pe care Vadim Tudor și PRM le-au practicat în perioada postdecembristă. Ulterior, Liviu Dragnea a vorbit despre atitudinea de șobolan a doi foști prim-miniștri, folosind o exprimare de tipul acesta. Nu i-a numit explicit, dar a folosit expresia. 

Acest conflict recent, acest schimb de rozătoare verbale care ies din gura domnului Bolojan și a doamnei Olguța Vasilescu, completează acest tablou. Nu este o invenție ceea ce vedem acum, ci o reapariție, într-un sistem digital care încurajează agresivitatea. 

Este Trump un factor de influență în limbajul dur al politicienilor?

– Atitudinea președintelui Donald Trump din ultima vreme, de la videoclipul în care soții Obama apar drept maimuțe, și până la jignirile aduse liderilor Iranului, influențează și pe liderii din alte țări să aibă o abordare similară?
– Da și nu. Pentru o țară ca România, care este membră a Uniunii Europene, răspunsul este nu. Pentru o țară mică ca Republica Dominicană, să zicem că răspunsul ar fi da. 

Totuși, noi suntem o țară democratică europeană, iar în Europa, aceste comportamente verbale, aceste exprimări ale președintelui Trump, sunt sancționate și sunt considerate inacceptabile. Deci reperul nostru în ceea ce privește corectitudinea politică a exprimării civilizate nu poate să fie domnul Trump, ci este propria noastră civilizație, din care domnul Trump și America fac parte, și care este civilizația occidentală. 

Donald Trump este o scăpare, sperăm, pentru Statele Unite, și nu poate fi luat ca model. Poate fi influent și cineva îi poate prelua exprimările nefericite, dar nu cred că este cazul pe Europa. 

– Credeți că vom vedea mai des genul acesta de episoade, așa cum a fost cel cu „șobolanii”?
– Nu am cum să anticipez răspunsul, dar pot să-l corelez cu degradarea democrației. Presa va trebui să fie extrem de atentă la aceste exprimări, iar cu cât ele devin mai dese, cu atât trebuie ca ea să tragă un semnal de alarmă. 

Sentimentul meu a fost că după intrarea într-un con de umbră a Partidului România Mare și dispariția fizică a liderului său, Vadim Tudor, spațiul public românesc s-a mai curățat de asemenea sărituri peste cal în ultimii zece ani. Să sperăm că schimbul de replici despre care discutăm este unul cu caracter accidental, dar dacă el se va repeta, să știți că trebuie corelat cu degradarea spiritului democratic. Un lucru care este teribil de grav.