O idee de filme SF despre care se vorbește tot mai serios. Putem răci planeta dacă mascăm lumina Soarelui?

Ne-am putea imagina un viitor în care sute de avioane să zboare non-stop și să pulverizeze cantități mari de substanțe chimice în atmosferă, pentru a crea un fel de „voal” de particule care să reducă efectele radiației solare asupra planetei? Deși pare o fantezie discuțiile pe această temă sunt intense, s-au făcut deja câteva teste, iar opiniile sunt împărțite. Care sunt posibilele beneficii și riscuri?

• Geoingineria solară, deși fascinantă și potențial eficientă, rămâne o soluție extrem de controversată. Ar putea aduce beneficii rapide, dar vine „la pachet” cu riscuri majore și necunoscute. Pericolul este că lucrurile ar putea scăpa de sub control.
• „În stadiul actual de dezvoltare, o intervenție deliberată în sistemele naturale ale Pământului, cum ar fi utilizarea unei modificări a radiațiilor solare (MRS), prezintă un nivel inacceptabil de risc pentru oameni și pentru mediu”, spune Comisia Europeană.
• S-au făcut și câteva teste în atmosferă, la scară mică și cu „flote” de baloane, însă comunitățile locale sunt greu de convins. Și în Europa există planuri anunțate recent.

De ce am interveni în atmosferă

Pe măsură ce oamenii continuă să ardă combustibili fosili și să „pompeze” cantități tot mai mari de dioxid de carbon în atmosferă, obiectivul de 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale devine tot mai greu de atins. Dată fiind situația, unii oameni de știință spun că trebuie să omenirea trebuie să intervină ferm.

Universitățile, fundațiile, investitorii privați și guvernele au început să finanțeze o mulțime de inițiative, de la extragerea dioxidului de carbon din atmosferă până la adăugarea de substanțe pe bază de fier în oceane, în încercarea de a stoca dioxidul de carbon pe fundul mării. Unele teste sunt demne de filmele SF și „sorții” de izbândă sunt mici, fiindcă ar costa enorm.

Geoingineria solară înseamnă intervenții la scară globală asupra climei, pentru a reduce efectele încălzirii globale. Se discută mai multe metode, cum ar fi injectarea de aerosoli în stratosferă, creșterea strălucirii norilor sau modificarea reflectivității suprafeței terestre, pentru a reduce radiația solară care ajunge pe Pământ.

Recent, BBC a scris despre planuri din Marea Britanie, unde o agenție susținută de guvern și numită Advanced Research and Innovation Agency (ARIA) are un buget de 60 milioane lire pentru diverse experimente. Vor fi finanțate cinci experimente, iar primele teste ar putea fi făcute pe mare, în iarna 2025-26. 

Fondurile sunt alocate din bani publici pentru următorii cinci ani, vor fi analizate la început 21 de proiecte mai mici, iar jumătate din buget va merge doar pentru câteva experimente mai promițătoare, spun oficialii de la agenția ARIA.

Unele experimente finanțate de agenția britanică se vor desfășura în Canada, SUA și Australia, dar câteva și în Regatul Unit.

Spre exemplu, un experiment va evalua dacă schimbarea sarcinii electrice a unui nor îi afectează luminozitatea, iar un altul va urmări ce se întâmplă când cantități foarte mici de aerosoli reflectivi sunt eliberați în stratosferă.

Marea Britanie, dacă va respecta acest plan, va deveni statul care desfășoară cel mai amplu plan în domeniu, scrie The Economist.

Există și opoziție puternică. Proiectele de geoinginerie solară menite să răcească suprafaţa Pământului şi să limiteze încălzirea globală sunt potenţial periculoase şi ar trebui blocate de guverne, susţineau 60 de experţi şi oameni de ştiinţă, într-o scrisoare publicată în 2023. Un studiu MIT de acum câțiva ani scotea în evidență și riscurile climatice.

De atunci a urmat și un raport al ONU despre riscurile și avantajele acestei tehnologii, au fost și alte scrisori de avertizare, dar s-au făcut și teste în atmosferă, însă de mică amploare.

Unii experți consideră că vom ajunge în momentul când astfel de intervenții se vor face pe scară largă, însă marele pericol este că sunt imprevizibile consecințele asupra mediului, așa că se solicită crearea unui cadru mondial de guvernanță, practic un set de reguli clare pentru acest domeniu.

Comisia Europeană invocă „un nivel inacceptabil de risc pentru oameni și mediu”

Ce propune Comisia Europeană în ceea ce privește geoingineria?

„Comisia Europeană NU consideră că geoingineria reprezintă o soluție la schimbările climatice, deoarece aceasta nu abordează cauza principală a problemei: creșterea emisiilor globale de gaze cu efect de seră din atmosferă. Singura modalitate de a opri încălzirea globală și de a reduce impactul schimbărilor climatice este aducerea la zero a nivelului net al acestor emisii.

În stadiul actual de dezvoltare, o intervenție deliberată în sistemele naturale ale Pământului, cum ar fi utilizarea unei modificări a radiațiilor solare (MRS), prezintă un nivel inacceptabil de risc pentru oameni și pentru mediu.

Nu există cunoștințe științifice clare cu privire la impactul și consecințele pe care le-ar putea avea astfel de acțiuni și nu au fost încă elaborate norme adecvate în acest sens. Este esențial să existe în această privință un proces cuprinzător de analiză științifică, care să fie cuprinzător și reprezentativ la nivel mondial”.

Sute de avioane care să pulverizeze aerosoli

Promotorii acestor experimente spun că am avea o reducere mai rapidă a temperaturii globale – și NU într-un răstimp de ordinul zecilor de ani, cum se preconizează cu reducerea emisiilor de CO2.

O parte dintre efectele negative ale încălzirii globale s-ar încetini dacă geoingineria va fi aplicată corect, spun promotorii.

Tot ei spun că ar fi o metodă mai ieftină: injectarea aerosolilor în stratosferă ar putea fi implementată la costuri mai mici decât tranziția globală la surse de energie verde, tranziție ce are mulți opozanți, mai ales în rândul țărilor care depind de petrol și gaze.

Ar însemna să fie pulverizate cantități mari de substanțe chimice în stratosferă – la o altitudine cuprinsă între 10 și 20 de kilometri – pentru a crea un fel de „voal” de particule care să reducă efectele radiației solare asupra planetei.

Pulverizarea de substanțe ar fi făcută de sute de avioane care ar zbura multe ore, iar unele estimări ar indica nevoia de a face zeci de mii de zboruri pe an pentru a menține activ acest strat chimic.

Cel mai recent studiu despre aceste tehnici – publicat în Earth’s Future și citat de Scientific American – arată că avioanele existente pot pulveriza aerosoli în atmosferă, așa că nu ar fi nevoie de aeronave speciale de mare altitudine, construite exact pentru aceste misiuni. Dacă ar fi fost nevoie de flote complet noi, costurile ar fi fost uriașe și totul ar dura mai mult de un deceniu.

Unele estimări indică faptul că ar fi nevoie de 175.000 de zboruri pe an (alte estimări vorbesc despre minim 60.000). O altă problemă apare prin faptul că acele avioane gândite să facă bine mediului ar ploua la rândul lor din cauza carburanților, ceea ce merge exact contra scopului general de a face bine mediului.  

O mulțime de riscuri – un salt către necunoscut

Un studiu din decembrie 2024 realizat de Georgia Tech School of Public Policy sugera că, deși riscurile asociate merită o analiză suplimentară, geoingineria solară ar putea salva până la 400.000 de vieți pe an prin reducerea deceselor cauzate de temperaturile ridicate atribuite schimbărilor climatice. S-ar ajunge la așa număr mare de vieți salvate doar dacă ar scădea temperatura medie globală cu un grad Celsius.

Riscurile folosirii unor metode invazive sunt mari și țin nu doar de efectele secundare imprevizibile, ci și de faptul că NU ar rezolva cauzele reale ale încălzirii globale. Despre teorii ale conspirație și scepticismul legat de acest tip de experiente puteți citi aici.

O teamă justificată este că modificarea echilibrului radiativ al planetei ar putea avea consecințe necunoscute, cum ar fi schimbări ale tiparelor de precipitații, ceea ce înseamnă că ar putea fi secetă în unele zone și inundații în altele, strict din cauza intervențiilor gândite inițial să facă bine. Evident că astfel de consecințe pe scară largă ar apărea doar dacă s-ar face teste în foarte multe locuri.

Trebuie înțeles și faptul că geoingineria solară – dacă ar fi aplicată – nu ar reduce nivelul de CO2 din atmosferă, așa că nu ar rezolva problemele legate de emisiile de gaze cu efect de seră.

O cercetare din Franța a ajuns la concluzia că geoingineria solară ridică provocări pentru producția de electricitate bazată pe energia solară, un sector esențial pentru decarbonizare.

O companie a încercat deja

Dorința de a manipula într-un fel sau altul clima la scară largă există încă de când omenirea a început să discute despre încălzirea globală, acum mai bine de cinci decenii.

Subiectul a fost explorat îndelung de către armata SUA: în timpul războiului din Vietnam, americanii au folosit tehnici de „inseminare” a norilor, pentru a provoca ploi abundente, încercând în acest mod să împiedice deplasarea trupelor inamice.

Oamenii de ştiinţă cunosc de mult timp că injectarea unor volume semnificative de particule reflectorizante în stratul superior al atmosferei ar putea răci planeta. Particulele proiectate în atmosferă în urma erupţiei vulcanului Pinatubo din Filipine în 1991 au redus temperatura medie a suprafeţei Pământului cu 0,5 C timp de doi ani și efectele s-au estompat apoi.

După decenii în care cercetarea în acest domeniu a fost limitată la un număr restrâns de oameni de știință, geoingineria solară a revenit în atenția comunității științifice după 2015, dar este departe de a ajunge „mainstream”.

În prezent, câteva proiecte sunt în derulare în țări precum SUA, dar și în Canada, Regatul Unit, Uniunea Europeană, Australia, India și Africa de Sud. În total, sumele investite se ridică undeva la ordinul zecilor de milioane de dolari și cele mai multe idei nu au depășit faza de laborator.

Cele mai cunoscute teste au fost făcute de un startup denumit Make Sunsets care a lansat peste 120 de baloane meteorologice în stratosferă (din Mexic și SUA) cu sulf sau dioxid de sulf, particule care imită efectele unei erupții vulcanice. Efectul climatic obținut a fost extrem de redus, însă a fost prima tentativă comercială de geoinginerie solară.

Compania trimite baloane meteorologice umplute cu heliu și dioxid de sulf în atmosferă, iar acestea explodează la altitudini cuprinse între 21 și 24 de kilometri, eliberând particule fine de aerosoli. Norii prăfoși rezultați s-au dovedit capabili să reflecte razele solare în spațiu, iar în teorie, planeta ar avea de câștigat, dacă experimentul ar fi repetat la scară foarte mare.

Startupul a strâns până în toamna lui 2024 un total de 1,5 milioane de dolari din investiții individuale și capital de risc. Lansările de baloane meteorologice au fost însă oprite de autorități: guvernul Mexicului a interzis activitățile de geoinginerie ale Make Sunsets, motivând că nu au avea toate aprobările. Nu au fost invocate motive legate de siguranță, însă mexicanii au spus că experimentul a fost realizat „fără notificare prealabilă și fără consimțământul guvernului federal și al comunităților învecinate”.

Într-o analiză amplă publicată de science.org în aprilie 2025, concluzia este că geoingineria ar putea fi crucială pentru viitorul Terrei, însă cercetătorii trebuie să comunice diferit cu publicul larg. O parte dintre proiectele de testare nu au putut fi aplicate în teren, din cauză că nu au obținut acordul din partea autorităților locale, iar aici este o problemă.

Concluzia analizei este că trebuie discutate înainte toate posibilele riscuri și trebuie explorate toate scenariile, iar dacă există transparență totală sunt mai mari șanse ca aprobările să fie obținute. Despre un set de propuneri de natură etică pentru intervențiile climatice puteți citi aici.

Riscul unor tensiuni între țări

Multe state au neînțelegeri diplomatice pe o mulțime de teme, așa că eventuale planuri de inginerie solară ar putea deschide „ușa” unor noi conflicte internaționale. Ar fi extrem de complicat răspunsul la întrebarea: cine decide dacă se implementează aceste tehnologii și cum s-ar pune în practică?

O teamă reală este că aceste tehnologii de blocare parțială a razelor solare ar crea tensiuni între câteva state cu resurse mari, care vor interveni în atmosferă cum vor dori – și țările vecine mai mici și mai sărace, care nu-și vor putea permite să implementeze proiectele. Exact acele țări mai mici vor simți consecințele aplicării tehnologiei de către statele mari.

Într-un articol din 2023, Washington Post explorează subiectul dintr-o perspectivă cu spioni și politică internațională. Voci din SUA, dar nu numai, spun că, dacă s-ar interveni pe scară largă pentru a pulveriza diverse substanțe în atmosferă. s-ar putea crea conflicte între țări fiindcă experimentele ar putea afecta statele vecine: vremea de acolo, ploile, exactitatea prognozelor meteo.

Fiind vorba despre substanțe chimice pulverizate în atmosferă, nu ai de unde știi cu precizie unde vor ajunge, duse de curenții de aer.

O problemă de transparență

Sunt citați cercetători din sudul Asiei care spun că este ușor de imaginat apariția unor neînțelegeri între țări în privința geoingineriei solare, mai ales unde deja sunt conflicte diplomatice.

Spre exemplu, China, India, Pakistan și Bangladesh au la comun, datorită geografiei, sisteme de râuri, însă aceste state nu își furnizează întotdeauna reciproc date despre precipitații și nivelul râurilor, informații esențiale pentru a prezice și a pregăti lumea pentru inundații.

Implementarea unui program de geoinginerie de către o singură țară ar influența întregul regim hidrologic din sudul Asiei, susține un expert citat de Washington Post.

Din cauză că geoingineria solară ar putea modifica tiparele meteo, acest lucru ar putea face și mai dificilă prognozarea precipitațiilor, iar statul Banghladesh, cu câmpiile sale extinse predispuse la inundații, ar putea resimți cel mai puternic efectele unor fenomene meteorologice noi și imprevizibile.

Un studiu publicat în acest an arăta că geoingieria solară are o „problemă de transparență” și descrie o „situație periculoasă” generată de faptul că un „mozaic” de inițiative finanțate privat va decide cine primește fonduri, cu riscul ca experiența acumulată să se concentreze în câteva instituții de elită, care au legături cu finanțatorii. Eforturile private disparate vor influența ce anume este cercetat și discutat și, lucru crucial, ce NU este discutat”, spuneau autorii.

Care ar fi soluțiile: cercetătorii să spună clar de unde au finanțare și să dezvăluie cel puțin o parte dintre cercetările pe care le fac în domeniu.