O nouă cercetare arată cât de aproape a fost de eșec Debarcarea din Normandia

Trei echipe separate de meteorologi au lucrat în secret la prognozele meteo extrem de importante pentru debarcarea Aliaților în Normandia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Însă fronturile de furtună devastatoare din 1944 le-au oferit foarte puține opțiuni: între lunile mai și iulie ale acelui an doar patru date posibile, dar mai puțin decât ideale, păreau fezabile pentru „Ziua Z”. Fiecare dintre aceste variante provocau o tensiune uriașă, prezentând șanse de reușită de doar 1 la 13, relatează Gizmodo.

„Așadar, din punct de vedere meteorologic, „Ziua Z” era sortită să fie un pariu împotriva probabilităților”, amintește Lawrence Hogben, un meteorolog al Marinei Regale a Marii Britanii.

Acum, oamenii de știință de la Universitatea Reading și de la Centrul European de Prognoză Meteo pe Termen Mediu (ECMWF) au oferit reprezentări vizuale detaliate despre cât de mică a fost, în realitate, această fereastră crucială de cer senin în dimineața istorică ce avea să devină „Ziua Z”, pe 6 iunie 1944.

Lucrând cu vechi înregistrări meteorologice și cu un instrument modern de sinteză a datelor meteorologice, cercetătorii au reușit practic să genereze imagini asemănătoare celor pe care le-ar fi putut surprinde un satelit în acea zi, când aproape 160.000 de soldați americani, britanici și canadieni au luat cu asalt plajele Franței ocupate de naziști.

„Trupele au pornit la drum sub un cer care încă se însenina după zile întregi de furtuni, într-o fereastră îngustă de vreme mai bună”, a explicat climatologul Ed Hawkins într-o declarație a Universității Reading.

„Cu o zi mai devreme sau cu câteva ore mai devreme ori mai târziu, vremea ar fi putut opri invazia din fașă și ar fi putut schimba rezultatul războiului”, a subliniat acesta.

Furtuna perfectă înainte de Debarcarea din Normandia

Imaginile satelitare reconstruite prezintă o perspectivă de la mare altitudine asupra norilor care se întindeau deasupra Insulelor Britanice și a Canalului Mânecii, în direcția nordului Franței, pe 6 iunie 1944. Instrumentele de reanaliză completează sau interpolează golurile dintre măsurătorile reale din datele climatice, pentru a recrea cu fidelitate imagini mai complete ale modelelor meteorologice istorice.

Imaginile create de Hawkins și colegii săi au arătat porțiunile de cer fără nori din sudul Angliei și nordul Franței, esențiale pentru ca „Ziua Z” să fie posibilă. Deși ploile puternice și marea agitată reprezentau motive majore de îngrijorare, vânturile puternice și chiar stratul de nori aflați la altitudine joasă deasupra Normandiei constituiau, de asemenea, probleme serioase.

„Vremea de deasupra Normandiei avea prea mulți nori pentru ca principalul atu strategic al lui Ike (n.r. comandantul aliat suprem Dwight D. Eisenhower), forțele aeriene ale Aliaților, să poată proteja eficient debarcările împotriva forțelor germane de blindate, artileriei și rezervelor de infanterie”, a explicat cu ani în urmă John Ross pentru History.com.

Ross este autorul cărții „The Forecast for D-Day: And the Weatherman Behind Ike’s Greatest Gamble”, considerată un volum de reper pentru înțelegerea condițiilor meteo din jurul Debarcării din Normandia.

În unele dintre celelalte date posibile pentru debarcare, a explicat el, vânturile erau „prea puternice pentru parașutiștii care urmau să fie desfășurați pentru a securiza podurile și intersecțiile din interiorul teritoriului, departe de plaje, împiedicând astfel întărirea pozițiilor de coastă de către germani”.

O invazie care a stat pe muchie de cuțit din cauza vremii

Comparate cu datele furnizate de Serviciul Copernic al UE, imaginile satelitare reconstruite corespund în mare măsură rapoartelor istorice despre vremea din acea dimineață.

Primul raport meteorologic din acea zi menționa în principal un cer însorit și un vânt dinspre nord-vest, în ciuda norilor amenințători aflați la distanță și a unor condiții ceva mai puțin favorabile decât cele pe care planificatorii militari ai Aliaților le-ar fi considerat de dorit.

Mai important, afirmă climatologul Hawkins de la Universitatea Reading, noile date ne ajută să înțelegem cu ce amenințări s-au confruntat propriu-zis forțele Aliate în acea zi, pe lângă pericolele reprezentate de gloanțele și obuzele germane.

„Ele arată cât de îngustă a fost marja dintre succes și eșec și cât de multe depindeau de o mică deschidere în stratul de nori”, subliniază el.