O tacere asurzitoare: Cui ii pasa de greva foamei a lui Andrei Ursu?

Continua greva foamei a lui Andrei Ursu. Tacerea in jurul ei este revoltatoare, asurzitoare, strigatoare la cer. Ne consumam in polemici sterile, ne ocupam de inanitati, timp in care un om cere dreptate riscandu-si viata, iar noi ne vedem de treburile noastrecomme si de rien n’était. De ce tac jurnalistii, de ce tac formatorii de opinie? Cateva interviuri pierdute in oceanul de stiri senzationaliste. In rest, nimic. Ne-a amortit constiinta morala? Ne-a impietrit sufletul? Nu mai suntem in stare de compasiune? Ce meteorit a lovit inimile noastre?

Intreb si imi dau seama ca intreb in zadar: Cui ii pasa de greva foamei lui Andrei Ursu? Suntem cativa, in Romania si in afara ei. Clasa politica e prea ocupata cu mizele si mizeriile campaniei, marile ziare sunt prea framantate de teme “fundamentale” precum cine il sustine pe cine, vizibil sau invizibil. Despre televiziuni prefer sa ma abtin. Scriu aceste randuri indurerat, cu sentimentul ca am ajuns, se pare, intr-un punct mort in ce priveste acealancinante douleur de la libertédespre care a scris candva disidentul sovietic Vladimir Bukovski.

Celor care cred ca problema lui Andrei Ursu e doar a lui, imi permit sa le spun: Nu, domnilor si doamnelor, este a noastra, a tuturor celor care credem ca in absenta memorie si a justitiei, democratia este o farsa. Sa nu tacem, sa ne ridicam glasul impotriva celor care vor sa stearga urmele crimei din 1985 cand un om, inginerul si poetul Gheorghe Ursu, a fost asasinat de Securitate pentru unica “vina” de a fi tinut un jurnal in care scria adevarul! Reluind un poem celebru, devenit titlul unei carti celebre, sa stiti ca si pentru domniile voastre bat clopotele!

Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro