Opinia unui editorialist Reuters: „Poate Germania post-electorală să stabilizeze o Europă panicată?”

La sfârşitul săptămânii trecute, în cadrul celei mai importante Conferinţe de Securitate de la Munchen din istoria recentă, Friedrich Merz, probabilul viitor cancelar al Germaniei, a făcut tot posibilul pentru a nu părea deranjat de susţinerea neaşteptată pe care partidul de extremă dreapta AfD a primit-o de la vicepreşedintele american JD Vance, scrie editorialistul Peter Apps, într-un articol de opinie în Reuters.

• Germanii votează duminică în alegerile legislative anticipate, după prăbușirea coaliției „semafor”, formată din SPD, condus de cancelarul Olaf Scholz, Verzi, al căror lider este vicecancelarul Robert Habeck, și Partidul Liber Democrat (FDP), condus de Christian Lindner. Sondajele de opinie plasează în fruntea intențiilor de vot CDU, condus de Friedrich Merz, și ramura sa bavareză, CSU.

„Cu excepţia unei surprize majore, la alegerile din 23 februarie din Germania, creştin-democraţii (CDU) conduşi de Friedrich Merz vor deveni cel mai mare partid, Alternativa pentru Germania (AfD) urmând să se claseze pe locul al doilea. CDU şi alte partide – în special social-democraţii (SPD) şi Verzii, aflaţi în prezent la guvernare, cu orientare de centru-stânga – au promis un „zid de protecție” prin care se exclud colaborarea directă în coaliţie cu naţionaliştii de la AfD”, scrie Peter Appes.

Editorialistul Reuters consideră că, dacă va câştiga, aşa cum se aşteaptă, „Merz – care a pierdut campania pentru conducerea CDU în faţa Angelei Merkel în 2002, apoi a revenit în politica germană după ani de zile în care a fost avocat şi finanţator – se va afla în postura de cel mai puternic om din Europa”.

„La München, la sfârşitul săptămânii trecute, el a fost tratat foarte mult ca un cancelar în devenire, prezentând, în timpul unei mese rotunde, modul în care Germania, sub conducerea sa, ar putea aborda cea mai volatilă situaţie de securitate europeană din memoria recentă – schimbarea radicală a SUA, sub conducerea preşedintelui Donald Trump, de la susţinerea deplină a Ucrainei în războiul său cu Rusia. Doar oare poate Germania post-electorală să stabilizeze o Europă panicată?” se întreabă editorialistul.

În continuare, editorialistul citează din declarațiile făcute Merz la Munchen: „Sunt pe deplin de acord cu cei care cer mai multă iniţiativă din partea Germaniei şi, sincer, sunt dispus să fac acest lucru, deoarece Germania se află într-o poziţie strategică în centrul Europei şi atât de multe lucruri depind de Germania, încât trebuie să ne asumăm un nou rol”, a declarat liderul CDU.

Editorialistul remarcă faptul că, în ultimele două săptămâni, între administraţia Trump şi aliaţii americani din Europa a existat „o schismă crescândă” atât în ceea ce priveşte Ucraina, cât şi în politica internă europeană.

„Aceasta a fost marcată de îndoieli serioase cu privire la faptul dacă Europa poate menţine aprovizionarea Ucrainei pentru a continua lupta împotriva invaziei ruseşti sau dacă poate furniza forţe de menţinere a păcii în cazul în care războiul se încheie. Până în prezent, ţările din estul şi nordul Europei au fost cele care au fost cele mai rapide în construirea apărării, iar Marea Britanie şi Franţa au condus dezbaterea privind potenţialele trupe europene pentru Ucraina. Cu toate acestea, în ciuda actualelor obstacole economice şi presupunând că va deveni cancelar, Germania lui Merz este cea care va fi cel mai probabil solicitată, pe termen lung, să fie greutatea industrială şi politică în inima unei Europe care va trebui să se poată apăra singură dacă sprijinul SUA se retrage sub mandatul lui Trump”, punctează editorialistul.

Studiul anual privind „echilibrul militar” publicat anual de Institutul Internaţional de Studii Strategice, cu sediul la Londra, a arătat că Germania este pe locul patru în lume în ceea ce proveşte cheltuielile pentru apărare.

„Aceasta înseamnă că Germania depăşeşte toate ţările, în afară de SUA, Rusia şi China – ceea ce nu este puţin lucru pentru o ţară care, din punct de vedere istoric, a fost întotdeauna mult sub obiectivele de cheltuieli ale NATO”, mai scrie Peter Apps.