Sari direct la conținut

Opt moduri de a fi un tată mai bun pentru copilul tău

HotNews.ro
Implicarea taților în viața copiilor, Foto: © Jkha | Dreamstime.com
Implicarea taților în viața copiilor, Foto: © Jkha | Dreamstime.com

Spre deosebire de generațiile anterioare, creșterea copiilor nu mai este responsabilitatea exclusivă a mamelor. Tații au început să-și asume un rol din ce în ce mai activ în ecuația parentală. Aceasta este o schimbare binevenită, deoarece copiii dezvoltă un sentiment sănătos despre cine sunt atunci când ambii părinți sunt implicați în viața lor. Cu toate acestea, a-ți da seama ce tip de tată vrei să fii poate fi o provocare și implică răbdare și chiar greșeli. E normal.

Iată câteva sfaturi pentru tații care își doresc să le fie aproape copiilor într-un mod sănătos, susținute de cercetări.

1. Arată că îți pasă. Implică-te în viața lor

Un copil va crește fericit și sănătos din punct de vedere psihic dacă are alături de el ambii părinți. Pentru ca și relația cu tatăl să se lege frumos, este nevoie ca micuțul/a să-și simtă aproape și tatăl. Asta înseamnă ca tatăl să fie disponibil cât mai mult timp posibil.

În primul rând, ca tată, află ce îi place copilului. Dacă e pasionat de planete și stele, mergeți împreună la planetariu, citiți din enciclopedii ori vizionați împreună documentare pe această temă.

Un studiu arată că implicarea în viața copilului prin a arăta interes la ceea ce îi place acestuia și nu invers (obligația de a-l face interesat de ceea ce place părintelui) are rezultate foarte bune în dezvoltarea psihologică a celui mic.

Un alt mod de a arăta că îți pasă de copil este de a participa la activitățile în care este acesta implicat. De asemenea, arătând interes pentru grupul lui de prieteni, petrecând timp cu ei, dar și ajutându-l la temele și proiectele de la școală, toate acestea îl vor ajuta să dezvolte cu o stimă de sine crescută știind că are sprijinul și acceptul vostru. Organizați împreună drumeții, escapade de weekend și nopți de filme. Cheia unei bune relații între tată și copii este cât mai multă implicare.

2. Nu te sfii să porți discuții de fete

A-ți ajuta fetița să treacă prin transformările pe care le implică pubertatea poate fi o provocare pentru tați. Uneori, e o provocare și pentru mame. Dar considerând aceste teme tabu, nu vei face decât să lărgești o prăpastie pe care nu o vei mai putea trece niciodată spre fata ta. Cea mai bună abordare este să fii sincer și deschis cu privire la ceea ce știi despre hormoni, emoții și menstruație. Normalizează pubertatea și poartă un dialog deschis despre schimbările care au loc în corpul ei.

Cercetărilearată că implicarea timpurie a tatălui în relația cu fetele este asociată cu un risc scăzut de pubertate timpurie, scăderea experiențelor sexuale timpurii și scăderea risculului unei sarcini în adolescență. În plus, sunt unele lucruri pe care o fată nu le poate învăța decât de la tatăl ei.

Nu-ți fie teamă că, poate, nu știi nimic despre vreun subiect; vă puteți documenta împreună. În felul acesta, relația voastră se va îmbunătăți și mai mult. E posibil să te simți stânjenit sau răbdarea să-ți fie pusă la încercare, dar nu o lăsa să treacă singură prin această etapă; și ea simte la fel! Încurajează-o să-ți povestească și nu renunța la îmbrățișările pe care i le dădeai când era mică. Indiferent de vârstă, copiii au nevoie de dragostea, sprijinul și încurajarea taților. Oare nu așa sunt și adulții…? Ți-e ți-ar plăcea să nu mai primești dragoste după o anumită vârstă?

3. Nu trebuie să fii erou, ci doar eroul lor

Copiii tăi adolescenți nu caută un părinte perfect, nu au nevoie de sfaturi rigide și lecții despre cum trebuie făcute lucrurile. Trebuie să încerci să construiești o relație bidirecțională cu ei. Uneori, e greu; și adulții au frustrările lor, timpul limitat și nevoie de spațiu pentru a-și rezolva problemele. Și adulții greșesc, dar cea mai mare greșeală pe care o fac este să nu-și ceară scuze atunci când greșesc. Da, față de copiii lor, dacă față de ei s-a greșit.

Dacă vrei să fii un tată bun, nu te sfii să-ți îndrepți greșelile. Să-ți recunoști neajunsurile. Și să îți ceri iertare. Un exemplu de abordare poate fi: „Vreau să te înțeleg. Să fiu un tată bun pentru tine. Ce pot să fac pentru tine pentru a-ți arăta că-mi pare rău?” Ar putea fi greu la început, mai ales dacă nu ai acest exercițiu, însă doar începutul e greu. Dacă reușești să ai astfel de discuții cu ei, vor învăța elementele de bază ale unei relații sănătoase: vulnerabilitatea, iertarea și iubirea.

4. Fii alături de ei, dar lasă-i să devină independenți

Supraprotejarea copiilor, acel instinct puternic care există în orice părinte, poate fi dăunătoare pentru dezvoltarea lor sănătoasă. Suntem datori să-i protejăm, dar va trebui să-i lăsăm să greșească, pentru că doar așa învață să acorde atenție detaliilor și să se protejeze. Și acest lucru este valabil și pentru fete, și pentru băieți.

Permițându-le anumite libertăți, posibilitatea de a face unele lucruri singuri, ei vor învăța cu ajutorul nostru să-și dezvolte încrederea în sine. Își vor da seama cum stau lucrurile, cum se rezolvă problemele și vor știi să facă mai bine data viitoare. Tu, ca părinte, ești doar plasa lor de siguranță, așa cum e în circ pentru acrobații la trapez. Oferindu-i posibilitatea să fie independent va învăța mai multe despre el însuși și despre cum poate naviga în propria-i viață, decât dacă îi arăți tu mereu calea „corectă“.

5. Fii iubitor, asta asigură armonie în familie

Un tată implicat în relația cu copiii îi influențează în mod pozitiv pentru că sunt de un real ajutor și pentru mame. Iar dacă mamele sunt fericite pentru că au parte de sprijinul constant al soțului, și copiii vor fi fericiți. Vor crește într-o atmosferă relaxată, armonioasă, vor învăța să aibă încrede atât în mamă, cât și în tată, și nu vor dezvolta probleme de comportament în viața lor de adulți. Asta susține un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Oxford.

Aceștia au analizat comportamentul a peste 10.000 de copiii, de la vârsta de 8 luni până la 11 ani, care au trăit în familii unde s-au bucurat de sprijinul ambilor părinți.

6. Fii consecvent și nu îi părăsi niciodată

Câteodată, ne vine mai ușor să ne apropiem de copiii noștri cât sunt mici. Când ne ascultă, când se bazează pe noi, când fac ceea ce le spunem noi că ar fi bine. Nu, nu e nimic greșit în asta. Toți părinții vor doar binele pentru copiii lor. Când mai cresc, însă, alături de ideile cu care i-am crescut apar altele, noi. Ale anturajului, de regulă. Dorințele lor de viitori adulți capătă voce. Vor să fie aprobați, vor să impresioneze și să se desprindă de părinți. Uneori, aici se rupe prietenia dintre părinți și copii. „Nu mă mai înțeleg cu fata mea“, spun adesea părinții ajunși la vârsta adolescenței copiilor lor. Ori „nu-l mai cunosc, a luat-o razna“.

Și adolescentul simte la fel. Tot ce știa despre el se schimbă în perioada asta. Dar ceea ce trebuie să rămână neschimbată este dragostea ta pentru el. Arată-i că îl iubești la fel de mult și că indiferent ce se va întâmpla vei fi lângă el să învățați împreună să treceți prin această etapă. Cele mai bune sfaturi pe care i le poți da acum sunt cele pe care i le-ai unui prieten. Iubește-l, mai degrabă decât să-l îndrumi. Ascultă-l, mai degrabă decât să-l judeci. Înțelege-l, mai degrabă decât să-l condamni.

7. Respectă-le mama

Părinții care se respectă reciproc și arată respect și față de copiii lor, le oferă acestora un mediu sigur. Când copiii văd că părinții se respectă unul pe celălalt, vor simți că și ei sunt acceptați și respectați relația tată-copil. Oricâte le-am spune copiilor noștri, ei fac ceea ce văd că facem noi. Nu e suficient să le vorbești despre respect, dacă atitudinea ta față de ei sau de mama lor este una lipsită de respect. Dar dacă le arăți cum se iubesc oamenii, cum se respectă, cum comunică pentru a rezolva lucrurile, vor știi mai încolo, în viață, cum arată relațiile sănătoase. Iar familia este prima școală pentru copii.

8. Fii consilierul lor

Acest ultimul rol îți va fi asigurat dacă ai reușit să devii prietenul și confidentul copiilor tăi. Nu e ușor să ajungi aici, dar e frumos, e o continuă transformare. Există lecții și abilități de viață pe care copilul tău nu le va învăța de la tine, dar va veni să te întrebe ce să facă la anumite răscruci ale vieții. Asta dacă are încredere în tine. Dacă a învățat că îți poate spune orice, chiar și atunci când greșește pentru că tu nu-l judeci. Îl asculți, îl înțelegi și îl ajuți să aleagă ceea ce este bine pentru el. Așa că dacă ai reușit să devii consilierul lor, ai reușit să fii tot ce au ei nevoie.

(Sursa foto:Dreamstime.com)

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro