Cazul Oradea: cum își explică oamenii credințele diferite, opoziția și ce cred unii despre alții. „În Mica Vienă să faci așa ceva…”

„Bunele moravuri sunt pentru copiii noștri de la Dumnezeu. Și e legătura dintre un bărbat și o femeie”, spune Attila, un locuitor din Oradea, despre weekendul care a atras atenție în țară și în lume.

• Oradea a ajuns în centrul atenției, după ce, pentru al patrulea an la rând, parada Pride a fost interzisă, decizie care a obținut o reacție de la primarul Parisului. „Oradea e singurul mare oraș din Europa care interzice o astfel de manifestație”, a scris și publicația britanică The Guardian. 
• HotNews a discutat cu oamenii pentru a afla care sunt grijile și părerile oamenilor referitoare la o temă care provoacă diviziuni în orașul cu 180.000 de locuitori și cu mai multe comunități – religioase, etnice și ale minorităților sexuale.  
• Cum văd lucrurile oamenii care se descriu drept religioși, în orașul în care bisericile au o influență crescută, și cum le simt cei din comunitatea LGBTQ? 

„Nu sunt de acord cu așa ceva în orașul meu. Aici m-am născut, tot aici vreau să trăiesc, fără homosexuali și fără lesbience. Asta este părerea mea”, este ferm Attila, 48 de ani. Bărbatul spune că este reformat, adică parte a unui cult creștin protestant. 

Este unul dintre cultele religioase importante din Bihor, Oradea fiind inclusă în „Bible Beltul românesc”, după cum a explicat sociologul și profesorul de la Universitatea din Oradea, Adrian Hatos, pentru HotNews. 

De astfel, cei șase lideri religioși ai orașului au transmis un mesaj comun înainte de marșul interzis de duminică, intitulat despre „demnitatea persoanei umane”. 

„Nu trebuie să facă reclamă la ce fac ei în dormitor. Eu fac ce vreau în dormitor, cu cine vreau și nu ies pe stradă și nu mărșăluiesc că asta am făcut în dormitor și cu cine. E o nenorocire”, continuă Attila.  

„În Mica Vienă să faci așa ceva…”

Discuția cu el are loc sâmbătă seara, aproape de finalul Oradea Pride 2026, din fața primăriei din oraș. Aflat alături de soția sa, Attila spune că manifestația, care a avut loc în ciuda interdicției, strică orașul – unul „curat, frumos, aproape european”. 

Părerea lui Attila a fost împărtășită de mai mulți oameni, care au stat de vorbă cu HotNews. Duminică, la Catedrala Adormirea Maicii Domnului, cunoscută și sub numele Catedrala cu semilună, și la Biserica Mănăstirii Capucinilor, care este romano-catolică, convingerile oamenilor au fost similare. 

„Oradea este Mica Vienă. Este un oraș arhi-elegant. În Mica Vienă să faci așa ceva…”, spune Adela, în vârstă de 39 de ani, în fața Catedralei cu semilună.  

„Nu trăim în junglă”

În acest timp, persoane în vârstă cu copii de mână, cupluri, familii, oameni singuri care lasă un acatist în grabă, merg la biserică. 

„Eu nu sunt de acord cu mișcările acestea. Din punct de vedere biologic îi înțeleg, dar eu zic că se dau prea mult în spectacol, e prea multă expunere inutilă. Să te expui în văzul tuturor și să faci marșuri este chiar caraghios”, continuă Adela. 

Spune că este tolerantă și „open-minded”, însă nu consideră că trebuie să fie și „expuneri inutile”. 

„Parcă după 2020, lumea nu mai are respectul de odinioară. Ar trebui să existe o lege a decenței la nivel național”, insistă, în timp ce vorbește și despre discriminare, ne spune că a simțit-o și ea, ca femeie. 

„În Oradea eu am simțit mult discriminarea. Am și vecini care îmi zic că eu nu știu lucruri, pentru că sunt la prima maturitate și mă tratează ca pe un copil prost. E foarte multă discriminare. Într-un fel le-aș da dreptate reprezentanților LGBTQIA+ că sunt discriminați”, continuă. 

În același timp, tot ea îi critică pe participanți la Pride că nu au respectat interdicția Primăriei: „Trebuie să ținem cont de legislație. Mi se pare chiar absurd să nu ții cont de directiva edilului, că nu trăim în junglă, trăim în anii 2020”.  

Între toleranță și perspectiva religioasă. „Sunt foarte multe biserici”

În drum spre Catedrala Veche „Adormirea Maicii Domnului”, Florina, 36 de ani, spune că „drepturile nu ar trebui să fie îngrădite, chiar dacă suntem contra ideii”. 

„Am învățat că nu e OK să judeci, pentru că toți suntem oameni și trebuie să ne respectăm deciziile. Atâta timp cât nu face rău celorlalți. Asta este o alegere. Făcând ei chestia asta nu cred că poate să influențeze atât de mult. Tot ce contează este educația și mediul în care cresc”, spune femeia.

În ceea ce privește marșul interzis, Florina oferă două perspective – una religioasă și una personală. 

Religios vorbind, crede că marșul a făcut rău, dar, personal, spune că nu. „Cred că ei au existat dintotdeauna, doar că nu au existat atâtea surse de informație”. 

„Nu au avut gesturi obscene. Se respectă destul de mult chestia asta în societate, cel puțin în Oradea. Atâta timp cât respectă spațiul lor intim și nu încearcă să iasă cât mai mult în evidență și să nu influențeze educația copiilor, este OK”, mai spune femeia. 

Ea punctează și ideea unui oraș cu multe minorități – mai ales etnice și religioase – care conviețuiesc împreună. Pe cea sexuală, însă, nu o privește cu mult optimism: „nu e bine privită sau acceptată. Tocmai din cauza conceptelor, pentru că sunt foarte multe biserici”. 

Marșurile nu sunt o problemă, „dacă rămân decente”

„Consider că fiecare poate să-și trăiască viața în privat cât vrea. Toți suntem copiii lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ne acceptă pe toți așa cum suntem, indiferent de înclinații și orientări”, spune și Paula, 48 de ani, la finalul liturghiei de la biserica capucină din oraș. 

Și ea spune că marșurile Pride nu sunt o problemă, dar doar dacă „rămân decente”. 

Spune că a văzut mai multe exemple negative în afara țării. 

„Vulgarități se pot întâmpla între persoanele de sex opus sau între persoanele de același sex, nu contează. Consider că fiecare ar trebui să își expună sentimentele într-un mod decent”, conchide Paula. 

Întrebată ce consideră decent, ea a spus: „să nu fie vulgar” – „Îmbrăcăminte decentă, nu expuși în fața copiilor, nu exagerări de exprimări de afecțiune publice, indiferent că sunt între persoane de același sex sau persoane de sex opus, nu își au locul în public, în fața copiilor și în fața altor persoane”. 

Locuitorii orașului, între „nu mă întrebați de marșul ordinar” și „nu sunt de acord, dar suntem toți de aici din oraș”

În ciuda interdicției, sute de oameni au mărșăluit sâmbătă la Pride. Primăria Oradea a respins 115 trasee diferite propuse de organizatori, invocând „încălcarea normelor de conduită socială și a bunelor moravuri”. 

Și în timp ce oamenii participau la Pride, HotNews a vrut să vadă cum văd marșul ceilalți locuitori ai orașului. Mulți au refuzat să vorbească. 

„Nu mă întrebați de marșul ăsta ordinar” sau „Nu sunt de acord, dar suntem de aici din oraș toți și nu pot să vă zic”. Au spus doi oameni care n-au vrut să stea mai mult de vorbă. 

„Să fie cum suntem noi, oameni normali”

Monica, în vârstă de 52 de ani, a explicat ce înseamnă pentru ea „bunele moravuri”, expresia invocată de Primărie în refuz. 

„Să fie cum suntem noi, oameni normali. Să iasă pe stradă și să nu atragă atenția. Nimeni nu are nimic cu ei. În particular, fiecare face ce vrea, dar să fim oameni. Mai ales că sunt copii care încă nu știu despre ce e vorba”, spune Monica. 

Ea spune că este deranjată și că evenimentul se întâmplă fără să fie aprobat de primărie: „Nu mi se pare normal dacă nu se dă voie și tot se ține”.  

HotNews a încercat, în repetate rânduri, să îl contacteze pe primarul Florin Birta pentru a afla cum definește „bunele moravuri”. Acesta nu a răspuns apelurilor redacției. 

Dincolo de comunitățile religioase, este și comunitatea LGBTQ

Marșul Pride a adunat până la urmă câteva sute de persoane. Însă tema s-a îndreptat către decizia Primăriei de a le interzice evenimentul. 

„Nu avem de-a face doar cu o formă de discriminare împotriva comunității LGBT, și avem de-a face cu ceea ce se numește democratic backsliding (n.r. declinul treptat al democrației unei țări)”, spune Marcu, în vârstă de 21 de ani, care spune că a venit în calitate de aliat la eveniment. 

El acuză Primăria Oradea că a constrâns „dreptul cetățenilor la o întâlnire publică”. „Este pur și simplu un abuz”, mai spune tânărul.

Tinerii care au plecat din oraș

Mădălina are 26 de ani și de 8 ani locuiește la Cluj, oraș pe care spune că îl simte mai deschis și mai inclusiv. 

„Dacă trăim în continuare cu frica asta, nu o să se întâmple nimic. Este al patrulea an în care primăria Oradea nu dorește să susțină niște drepturi europene – în acest oraș care s-a clădit foarte mult pe fonduri europene”, spune tânăra prezentă la marșul interzis. 

Andrei, în vârstă de 21 de ani, plecat și el din Oradea, spune că a venit la marș pentru că vrea să susțină orice grup de persoane, indiferent de sexualitatea lor. 

Nu știe dacă s-au schimbat multe lucruri în ultimii ani, de când a plecat, însă povestește că atunci când era în liceu și se afla în perioada de „tranziție” în care experimenta inclusiv vestimentar a fost strigat pe stradă, înjurat și chiar lovit cu pietre. 

„Nu a fost cea mai drăguță experiență”, spune acum despre acea perioadă.

„Actul de rebeliune a fost doar exercitarea unui drept”

Livia, 26 de ani, nu face parte din comunitate, dar a venit la Pride pentru prietenii ei. 

„Consider că restricționarea drepturilor oricui, drepturi inalienabile, este «a crime»  care ar trebui sancționată. Actul de «rebeliune» de azi, nu a fost un act de rebeliune de fapt, ci a fost doar exercitarea unui drept”, mai spune tânăra. 

Livia își amintește și de perioada liceului, când mulți tineri din jurul ei își ascundeau, de fapt, orientarea sexuală, de teama de a nu fi judecați. 

„Existau doar anumite locuri în care puteai să fii tu, autentic și să poți să te exprimi, dar altfel cred că întotdeauna a existat stigma asta în acest oraș. Poate din cauza tradiției creștine foarte bine înrădăcinate sau este pur și simplu o neglijență cu privire la drepturile omului”, afirmă ea.

„Am crezut că e OK” să fii parte dintr-o minoritate în oraș

Mioritățile sexuale nu sunt singurele care se tem acum de îngrădirea dreptului la protest. 

Andreea are 50 de ani și face parte din comunitatea maghiară. A venit la Pride cu câinele ei. Are un steag cu curcubeu în buzunarul de la spate. 

„Am crezut că e OK (să faci parte dintr-o minoritate sexuală), dar atâta timp cât ți se interzice dreptul, nu e OK. Ce se întâmplă dacă la anul ni se interzice și nouă?”, întreabă ea.

„Simpatizez cu ei (n.r. participanții la Pride). Și eu aparțin unei minorități și m-am gândit că ce ar fi ca, de exemplu, în 15 martie să interzică marșul națiunii mele”, spune Andreea. Pe 15 martie este Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, care se sărbătorește anual în Oradea printr-un marș.