Ordonante de urgenta si drepturi fundamentale

Constituția României îmi părea destul de precisă cu privire la utilizarea ordonanțelor de urgență în domeniul drepturilor fundamentale. Articolul 115 prevede expres că „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”. S-ar zice că textul este destul de clar: domeniile enumerate nu pot fi reglementate prin ordonanță de urgență. Am aflat astăzi, prin bunăvoința lui Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, că nu e așa simplu, iar Curtea Constituțională are altă opinie, scrie Ovidiu, pe blogul La coltu’ strazii.

Folosirea verbului „afectează” de către legiuitor dă naștere unei discuții juridice. Unii specialiști consideră că interdicția de a folosi ordonanțe de urgență se aplică doar dacă actul are consecințe negative – deci, „afectează”. Altfel, dacă rezultatul e pozitiv, ele ar fi permise. În 1998, Curtea Constituțională a admis această interpretare. Se ridică însă întrebarea esențială: cine evaluează dacă rezultatul este pozitiv? Potențialul de abuz este uriaș, mai ales în domenii controversate. Și tocmai Victor Ciorbea ne arată, involuntar, cât de serioasă este această întrebare, analizând ordonanța privind legea educației.

Avocatul Poporului a publicat astăzi un răspuns detaliat la sesizările cu privire la ordonanța 49/2014, adică cea mai recentă modificare a legii educației. Petițiile adresate AvP au privit mai multe nereguli: absența urgenței; afectarea unor drepturi fundamentale; și chestiuni de fond, probleme ale unor articole din ordonanță. Aparent, Victor Ciorbea răspunde tuturor acestora, respingându-le. Nu voi intra în chestiuni de fond, pentru că discuția e prea lungă. În legătură cu absența urgenței, punctez doar că Ciorbea se preface că nu vede problema. El identifică două aspecte care ar fi trebuit reglementate urgent, înainte de începerea anului școlar (chiar și acestea sunt discutabile) și prin urmare consideră urgența justificată, deși ordonanța este foarte eterogenă și se referă la numeroase probleme nu doar la cele presupus urgente.

Însă marea problemă a comunicatului AvP este în zona drepturilor fundamentale, pentru că exprimă o poziție de principiu pe care ne așteptăm să o regăsim în întregul mandat al lui Ciorbea. Plecând de la articole publicate de doi juriști (Ion Deleanu, respectiv I.T. Ștefănescu), precum și de la decizia 1198/2008 a CCR, oferă următoarea interpretare a art. 115:

În celelalte domenii prevăzute de text, inclusiv în cel al drepturilor si libertăţilor fundamentale, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.

Prin urmare, Avocatul Poporului s-a simțit dator să verifice dacă efectele sunt pozitive și „a cerut si punctul de vedere al personalului de specialitate din domeniul preuniversitar si universitar, al sindicatelor si al societăţii civile”. Nu știm exact cui a cerut Victor Ciorbea punctul de vedere, dar aflăm că „s-au primit răspunsuri de la Consiliul Naţional al Rectorilor si de la trei Federaţii sindicale: Federaţia Naţională Sindicală ”Alma Mater”, Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ si Federaţia Sindicatelor din Educaţie ”Spiru Haret”. Toți aceștia au fost de părere că ordonanța e bună. Nu e nicio surpriză, sunt exact cei ce au spus public că au participat la scrierea ordonanței și de altfel sunt beneficiarii direcți ai unor prevederi ale textului. Pe de altă parte, Victor Ciorbea a avut întâlniri și cu petenții, despre care nu putem decât să presupunem că au avut opinia contrară. Însă aceștia nu au fost considerați „specialiști”, deci opinia Avocatului Poporului este fundamentată exclusiv pe punctele de vedere ale celor ce au un interes direct în actul normativ (nu cred că e o coincidență că Victor Ciorbea și-a început cariera publică într-un sindicat). Nu au fost consultate nici măcar acele universități (de altfel cele mai mari din România) care și-au prezentat public poziția critică la adresa ordonanței și au precizat că nu au fost consultate de Consiliul Rectorilor. În aceste condiții, concluzia Avocatului Poporului vine de la sine:

În concluzie, se consideră că modificările aduse Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 constituie un pas important în procesul de creare a unui sistem educaţional previzibil, transparent, dar mai ales echitabil.

Remarcați acel impersonal „se consideră”…

Exemplul este elocvent. Orice punct de vedere poate fi „demonstrat” întrebând „specialiști” bine aleși. Dă guvernul o ordonanță prin care schimbă sistemul electoral, are efecte pozitive? Să întrebăm oamenii care se pricep, ori cine se pricepe mai bine ca domnii Nicolicea, Hrebenciuc, Anghel, Dragnea, cei care se ocupă cu asta, nu? Sau o ordonanță prin care se fac unele precizări la regimul proprietății, e bună oare? Păi un mare specialist, fost președinte, ne poate spune că oricum proprietatea e un moft. Cele două exemple sunt exagerate în mod voit, dar problema e acolo. Singurul care poate sesiza CCR asupra ordonanțelor de urgență este Avocatul Poporului, iar acesta are la dispoziție acoperirea legală pentru a decide practic arbitrar dacă ordonanță e „bună” sau „rea”.

Aș merge mai departe. E o problemă și cu decizia Curții din 1998, pentru că și judecătorii Curții se vor afla în situația ingrată de a spune dacă efectele sun pozitive sau nu. O astfel de decizie aparține Parlamentului și doar lui, căci acesta are legitimitata și responsabilitatea politică. Ar fi mare nevoie de o dezbatere publică pe marginea jurisprudenței CCR în acest sens, pentru că în cei 16 ani de la decizia precedentă noi toți am mai învățat unele lucruri.

Comenteaza pe blogul La coltu’ strazii.